Românca ajunsă arhitectă de top la New York la 33 de ani. Lucrează cu vedete de anvergură mondială, iar celebrul Kanye West i-a comandat un proiect uluitor

Oana Stănescu (33 de ani), din Reşiţa, a reuşit să-şi construiască o carieră extraordinară în New York: este printre cei mai cunoscuţi şi mediatizaţi arhitecţi ai metropolei americane. A colaborat cu rapperul Kanye West şi construieşte o superpiscină pentru americani.

Oana Stănescu s-a născut şi a crescut la Reşiţa, iar studiile de arhitectură le-a absolvit la Universitatea Politehnică din Timişoara. A ajuns în SUA când încă nu terminase facultatea, fiind selectată în cadrul unui program de stagiatură de către una dintre cele mai mari firme de arhitectură din lume.

Tânăra spune că tot ce i s-a întâmplat este cu mult peste ce a visat vreodată. „Totdeauna am spus că e mult peste ce am îndrăznit să visez. Efectiv, când merg dimineaţa la birou, câteodată nu-mi vine să cred că asta e viaţa mea, că pot să aduc câinele la birou, să-mi fac programul cum doresc... În general, încerc să gândesc aşa şi pe viitor. Nu că nu visez, dar cred că posibilităţile sunt mai mari decât pot eu să visez“, spune Oana Stănescu.

Mama o vedea doctoriţă

Aventura Oanei în domeiul arhitecturii nu are rădăcini în familie. De fapt, mama e economistă, iar tatăl e inginer, iar mama sa şi-ar fi dorit să-şi vadă fata doctoriţă. „În copilărie, un lucru foarte important pentru mine a fost experienţa cu «Prietenii munţilor». De mici, ai noştri ne-au tot trimis la schi iarna, dar şi vara eram la munte. Crescând într-un aşa grup mare de prieteni şi având atâtea activităţi, cred că a fost o influenţă foarte bună, educativă, asupra modului meu de a vedea lumea şi de a interacţiona cu oamenii. Eram tot timpul înconjurată de oameni diferiţi, de diferite vârste, de diferite preocupări, de peste tot din ţară“, îşi aminteşte Oana despre anii copilăriei petrecuţi mai ales în Munţii Banatului.

La Politehnică, Oana a ajuns inspirată de un prieten care studia deja arhitectura şi i-a propus să încerce acest domeniu. „Îmi plăceau cifrele, îmi plăcea desenul tehnic, dar ştiam că nu vreau să fiu într-o fabrică şi nici să stau într-un birou toată ziua, aşa cum stau părinţii mei. Nu aveam niciun background în artă sau în alte domenii. Dar pe când eram în clasa a zecea şi nu ştiam ce să fac, prietenul meu bun Vlad Duca m-a întrebat de ce nu încerc arhitectura. În capul meu, arhitectura însemna să ştii să desenezi foarte bine, să ai talent“, povesteşte Oana. Şi totuşi a încercat. A mers la câteva meditaţii în particular, la un profesor care a încurajat-o să meargă mai departe în acest domeniu. În ultimele două clase de liceu, Oana a luat meditaţii şi a trecut cu brio examenul de admitere la arhitectură.

„Nu mi-am propus niciodată să ajung aici“

În America a ajuns aproape din greşeală, cel puţin aşa simte Oana Stănescu. „Eram în timpul facultăţii, cu o bursă Erasmus, în Spania, şi am văzut pe net un anunţ prin care OMA, una dintre cele mai importante firme de arhitectură din lume, căuta studenţi pentru un program de stagiatură. Nu mi-am imaginat niciodată, la vremea aceea, că o asemenea firmă angajează studenţi şi doar în baza unui portofoliu. Lumea birourilor respective îmi părea un pic ca Hollywood, unde toţi sunt perfecţi şi nu te gândeşti că poţi să ajungi acolo. Am zis să aplic totuşi şi am trimis e-mailul, după care l-am şters, pentru că am zis că vreau să uit că l-am trimis. Nici nu mă voi mai gândi! Însă după o lună am primit un răspuns în care mi-au spus că vor să mă intervieveze. Am făcut un interviu pe Yahoo, cu unul dintre partenerii de la firma respectivă, care mi-a oferit un post“, îşi aminteşte Oana încă surprinsă de uşurinţa cu care a ajuns în SUA. La cateva săptămâni după interviu, a plecat în America şi totul a mers ca şi când ar fi fost scris să fie aşa.

„Am găsit acolo un fost coleg din Reşiţa şi am stat cu el în primele săptămâni. Am aterizat sâmbătă şi luni am mers la lucru, iar jobul respectiv era super intens. Lucram de la ora 9.00 până seara târziu. Biroul era plin de tineri şi toată lumea deborda de energie. Mulţi oameni, de peste tot din lume. În prima zi am fost super intimidată şi mi-am spus: «cum o să lucrez eu cu oamenii ăştia care au fost la Harvard, Columbia sau care sunt din Berlin, sau mai ştiu eu de unde?». Dar mi-am văzut de treabă şi na... toţi suntem oameni! Partea faină cu New York-ul,  e că nu mi-am propus niciodată să ajung aici, dar când am ajuns, m-am simţit ca acasă. Oraşul e exact aşa cum te aştepţi, e ca şi când ai cunoaşte locul. Şi e foarte uşor să-ţi găseşti locul, pentru că e foarte mare şi toată lumea e de altundeva, cu o valiză de vise“, povesteşte românca.

Oana Stănescu a petrecut un an la New York, după care s-a întors la Timişoara pentru a-şi lua diploma. A urmat o perioadă în care a colindat lumea şi a avut tot felul de proiecte în Elveţia, în Japonia, în Africa de Sud şi nu numai. „Mama spunea că pentru mine nu sunt destule continente. În 2006, când am fost pentru prima dată la New York, l-am cunoscut pe partenerul meu Dong, cu care am simţit că eram pe aceeaşi linie, din punct de vedere creativ. Am rămas în legătură şi am început să facem proiecte împreună. Am participat la nişte concursuri şi la unul din Slovenia am luat locul al doilea. Premiul a fost relativ mare şi atunci, cu banii respectivi, ne-am pornit biroul din New York“, îşi aduce aminte românca. În prezent, Oana şi Dong sunt proprietarii acestei firme care merge foarte bine.

A colaborat cu Kanye West

Oana Stănescu a intrat în atenţia presei americane şi internaţionale când a început colaborarea cu celebrul rapper american Kanye West, pentru care a creat un vulcan înalt de 50 de picioare, adică de puţin peste 15 metri, care a fost plasat pe scena turneului Yeezus. „Am lucrat cu Kanye West şi pentru câteva case în L.A., unele sunt proiecte confidenţiale. E fascinant. Am călătorit cu el foarte mult şi în Europa, îi place să înveţe şi să absoarbă totul. E fascinat de arhitectură şi are viziune. Te ascultă şi efectiv e un dialog în care construieşti împreună cu el. Şi asta e foarte important pentru noi: clientul să înţeleagă ce faci şi să se implice.“

Oana Stănescu, alături de celebrul rapper american Kanye West FOTO Arhivă personală

Oana Stănescu a început şi o carieră universitară. „În ultimul semestru, anul trecut, am predat la MIT (n.r. – Massachusetts Institute of Technology), în Cambrige, ceea ce fost fascinant. Pentru că suntem un birou tânăr, suntem invitaţi foarte des să facem prezentări la şcoli şi colegii. Aşa am descoperit cât de mare e ţara şi cât de diferite sunt şcolile aici. Anul acesta încep să predau aici, în New York, la Columbia“, povesteşte Oana.

Locul cel mai frumos din lume: Gărâna

Pentru arhitecta din New York e greu să se mai imagineze muncind în România, chiar dacă şi-ar dori acest lucru. „Pe parcurs, am realizat că mi-ar fi greu să mă întorc în România, nu pentru că nu îmi e  dragă ţara, dar din punct de vedere profesional mi-ar fi foarte greu, pentru că m-am obişnuit cu totul în altă lume. Dar în acelaşi timp, legătura cu ţara este foarte importantă“, spune reşiţeanca. Îi e dor de casă şi speră ca în acest an să poată să vină în România şi să petreacă mai mult timp în casa de vacanţă de la Gărâna, locul pe care îl consideră cel mai frumos de pe pământ. „Noi avem o casă mică de vacanţă la Gărâna, locul care îmi e cel mai drag din lume. Niciunde nu dorm mai bine ca acolo şi nu mă simt mai bine ca acolo. E parte din mine. Mi-ar fi drag să mă implic cumva în facultatea de la Timişoara şi sper ca în viitor să găsesc un mod de a fi mai legată de ţară, să fie ca o scuză pentru mine să petrec mai mult timp acasă.“ ;

Piscina din mijlocul râului poluat Hudson

Printre proiectele firmei fondate de Oana Stănescu şi de Dong-Ping Wong s-au numărat câteva magazine, blocuri de locuinţe şi poduri din Hong Kong, Singapore, Shanghai, Toronto. Însă unul dintre ele se detaşează de celelalte ca fiind proiectul lor de suflet: este vorba de +POOL, o piscină imaginată în mijlocul râului Hudson, în cartierul Manhattan. „Aici, din cauza poluării, nu ai voie să faci baie, deşi suntem înconjuraţi de apă. Şi am avut ideea să facem o piscină uriaşă, care să plutească pe apă şi care să fie ca un filtru. Practic, prin pereţii ei, să filtreze apa. Efectiv înoţi în râu, dar într-o apă filtrată de pereţii piscinei“, îşi laudă arhitecta ideea. Proiectul a început în urmă cu şase ani şi Oana speră ca, în 2020, locuitorii Manhattanului să poate face baie în +POOL (foto jos).

„Modul în care proiectul s-a născut e foarte interesant. A fost ideea cu piscina în formă de plus, şi am vorbit cu doi prieteni care au o firmă de design să facă nişte fotografii prietenoase cu piscina, prin care să comunicăm cu lumea. Fotografiile le-am trimis la birouri de ingineri, la facultăţi, dar am făcut şi un website. Site-urile şi blog-urile despre New York au preluat proiectul şi am început să primim sute de mesaje. Noi ne întrebam ce s-a întâmplat, că nu făcusem nimic special să promovam proiectul. Atunci am văzut că oamenii au reacţionat visceral şi au zis «wow, ce fain ar fi!». Pentru mine, ca arhitect, dacă ajung să stârnesc aşa ceva în oameni e tot ce am nevoie“, afirmă românca.

„A fost un succes!“

Când au văzut cât de bine a fost primită ideea, Oana şi Dong au decis să pună proiectul pe
kikstarter.com, o platformă unde se adună bani pentru proiecte. „Am pus pe site că vrem să strângem 25.000 de dolari şi am adunat 45.000. La momentul respectiv era o sumă enormă pentru noi. Cu banii respectivi am mers la Universitatea Columbia şi am vorbit cu câţiva ingineri. Am făcut o echipă mai mare şi am făcut primele teste de filtrare a apei, să vedem dacă se poate curăţa la nivelul respectiv. A fost un succes! Pe urmă, echipa a tot crescut“, spune Oana.

Proiectul a devenit unul de succes şi americanii au început să fie tot mai interesaţi de piscina din râu, iar firmele au dorit să se implice activ. „După primele săptămâni de când am lansat proiectul, ne-a sunat cineva de la Arrow, care este una dintre cele mai mari firme de ingineri din lume, şi noi efectiv am închis telefonul, pentru că am crezut că e o glumă. Ne-au sunat din nou şi ne-au explicat că nu e glumă şi că vor să fie parteneri în proiect. Apoi, cei de la Columbia ne-au spus că se implică şi ne sprijină să facem proiectul. Am lansat al doilea kikstarter, în care încercam să strângem 250.000 de dolari. Am reuşit să adunăm aproape 300.000, ceea ce a fost fantastic. Avem un slide cu numele tuturor oamenilor care au donat şi nici nu le poţi citi, aşa multe sunt. Am format un nonprofit, pentru că e forma cea mai simplă de a duce proiectul mai departe. În fiecare toamnă avem o gală şi un party pentru strângerea de fonduri, un proces care e relativ obişnuit aici, în care oamenii care au bani şi cărora le place proiectul donează pentru realizarea lui. Noi sperăm ca în 2020 să fie inaugurată piscina“, afirmă arhitecta.