„Govorizarea“ României – deturnarea democraţiei, chiar din interiorul acesteia
0Cazul Mircea Govor, baronul pesedist de Satu Mare, în legătură cu care Instanţa supremă a luat măsura arestului la domiciliu, pe motiv de 6 infracţiuni de şantaj şi trafic de influenţă, este, nu doar un exemplu de ce înseamnă politica, în România de secol XXI, ci şi un turnesol al nivelului fals/mimat de democraţie reală din ţara noastră, în ultimii 26 de ani.
Privind la cele descrise de procurori, în dosarul Govor, nu greşim dacă e să concluzionăm că reprezentativitatea democratică în România post/cripto-comunistă, nu pare să fi fost altceva, decât pretext pentru asociere a reprezentanţilor noştri (aleşi locali, sau parlamentari) în grupuri infracţionale organizate, extrem de eficiente, cu ramificaţii, de la cel mai insignifiant cătun, până la Cotroceni, sau sediul Guvernului.
Ce a surprins, în chestiunea Govor, a fost repeziciunea cu care s-a putut identifica filiera mafiotă, de tip politic şi cum funcţionează aceasta. Mai exact, trasarea perpendicularei, odată ce Govor a fost săltat de DNA, direct spre piscurile PSD: preşedintele Dragnea şi vicepreşedintele Dolineaschi au fost audiaţi de procurori, unul, ca martor, celălalt, ca suspect.
Mircea Govor, un baron cu umor involuntar, dar cu influenţă până la vârful PSD
Privind situaţia, la nivel global, lucrurile arată cam aşa: un baron, cu umor involuntar, din teritoriu (n.n. baronul ce ameninţa preotesele, pentru a impune preoţilor ardeleni să-l voteze pe Ponta, anul trecut) dovedeşte a avea acces direct la sferele rarefiate de putere ale celui mai mare partid din România, de după 1989, iar acest fapt se întâmplă fără prea mare greutate.
Mai mult, acesta, arogându-şi dreptul de a conduce despotic un judeţ, ale cărui instituţii vrea să şi le aservească, prin interpuşi penali, la rându-le, beneficiază de ajutorul unui preşedinte şi vicepreşedinte, la nivel naţional, ai partidului, în demersurile sale ilegale. Aşa trebuie înţelese triade, gen Dragnea-Govor- Dolineaschi: o filieră a puterii, ce deturnează democraţia, chiar din interiorul acesteia.
Nu este singura de acest tip, iar acest lucru se întâmplă, din cauza modului în care baroni, precum Mischie, Morega şi alţii, ca ei, au ”desenat”, în mod impostor, democraţia, într-o Românie confuză, ieşită, întâmplător, din comunism. Atunci, s-au creat reflexele, preluate chiar de indivizi fără vreo aplecare spre ştiinţa politicii, cum este cazul lui Govor, un fost preşedinte de club de fotbal, în perioada în care valoarea, în fotbalul din România, însemna vânzare şi cumpărare de meciuri. Govor vine direct din epoca în care ”Pinalti” de la Piatra Neamţ şi Pădureanu de la Bistriţa, reprezentau ”repere”, ”mari preşedinţi de club”. Şi Govor a fost preşedinte de club, în Satu Mare!
Ce putea aduce Govor în politică, din acest context? Ce a putut aduce Pinalti (şi el, un iniţiat al puşcăriei)?!
Scurtând drumul spre o concluzie, aproape că nu e o exagerare a spune că orice politruc kitschos, ce reuşeşte să aducă o mână de voturi unui partid, ajunge în reţele de influenţă ale respectivului partid, până într-acolo, încât să nu i se mai aplice legea.
Existenţa baronilor, de tip Govor, ne întoarce în feudalism
Invulnerabilitatea acestora este uluitoare: în faţa puterii lor politruce, îngenunchează domenii profesionale întregi, chiar magistraţi, în multe dintre oraşele provinciei.
Este şi o răzbunare a democraţiei în această crâncenă realitate: cetăţeanul care votează astfel de politruci ajunge la disperarea de a constata că trăieşte într-o societate semi-feudală. În această societate ”govorizată”, politrucul poate spulbera orice personalitate şi are forţa să deturneze orice mecanism al democraţiei, iar democraţia nu-l mai poate ajuta pe omul simplu, tocmai pentru că a trădat-o, în calitatea sa de cetăţean cu drept de vot...
Am întâlnit români disperaţi în faţa nedreptăţilor, români care s-au resemnat că politrucii sunt deasupra legilor, români intimidaţi de faptul că aceştia se pot răzbuna, personal, pe cei ce li se opun şi nu există nimeni să-i poată proteja de aceşti aproape-semi-zei (deşi kitschoşi), ce au resemnificat democraţia postcomunismului românesc.
DNA – singurul antidot funcţional la politrucul de tip baron la nivelul societăţii româneşti
Aceşti oameni resimt presiunea iraţionalului ce-l aduce în societate un politruc, care poate deturna mecanismele de bun-simţ ale democraţiei şi legea.
O reaşezare a lucrurilor are loc prin demersul DNA în societate, de aceea se bucură de popularitate: readuce omului simplu o previzibilitate socială, îi dă încredere că democraţia nu e doar pe hârtie, că politrucii de tot felul ajung să plătească, pentru căau sfidat legile statului român.
Astfel se închide un cerc. Iar acest cerc confirmă – prin satisfacţia simplă a cetăţeanului de a se vedea ”răzbunat” – că trăim într-o societate ”govorizată”. În această societate, un singur Parchet a reuşit să fie convingător în ochii românului simplu. E de ajuns? E normal ca sentimentul de răzbunare să fie cel care descrie normalitatea românului simplu?!
Însăşi existenţa DNA-ului probează cât de esenţial şi intim a fost ”govorizată” societatea românească. Iar principala luptă pe care trebuie să o câştige este tocmai cea cu rezultatele aplicării principiilor democraţiei: lupta cu ”govorii”, pe care-i delegăm, prin vot, să ne reprezinte.
Este perplexant a constata că cel mai eficient instrument al anticorupţiei din România munceşte, neîntrerupt, tocmai pentru a remedia erorile pe care noi le facem, în exercitarea dreptului de vot, ce ni-l asigură democraţia.
”Govorizarea”, tocmai acest efect îl creează: o deturnare a democraţiei, în sensul în care baronizarea, promotoare a corupţiei, este legitimată, mai ales de instrumentele, pe care democraţia le pune la dispoziţia cetăţeanului.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
