Smaranda se hotăreşte să trăiască. Povestea emoţionantă a unei artiste care descoperă că viaţa e minunată chiar şi când eşti diagnosticat cu cancer

Publicat: 01.03.2015 17:49

Ultima actualizare: 07.08.2022 05:17

Smaranda Milu Nemethi. FOTO - facebook.com

Smaranda Milu Nemethi este originară din Carei însă creaţiile ei au trecut demult de graniţa judeţului Satu Mare. Este o iubitoare de artă şi o pictoriţă apreciată cu expoziţii în Bucureşti şi Cluj.Implicată în creaţia de publicitate şi-a pornit propriul business în acest domeniu. Însă filmul vieţii ei a început în ziua în care personajul principal a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în stadiul patru.

Până acum viaţa îi era aşezată pe priorităţi , acum are o altă viziune . Dacă în cartea lui Paulo Coelho, Veronica se hotăreşte să moară, ei bine în povestea noastră, eroina principală, Smaranda, se hotăreşte să trăiască. Există multe asemănări între cele două eroine însă până la un punct. Smaranda nu a ales niciodată să moară, ba din contră a iubit şi iubeşte în continuare la nebunie viaţa. Şi o merită din plin s-o trăiască!

“Mama m-a născut la Carei, pe 16 Iulie 1981, într-o zi de Joi, pe la 6 dimineaţa.Nu mi-a plăcut prima zi de şcoală, la grădiniţă era mult mai bine, fiindcă acolo eram preferata educatoarei, care era o prietenă bună a mamei, tanti Zoia, iar mama, care era tot educatoare, era în sala de alături. În gradiniţă m-am îndrăgostit pentru prima dată de un băiat mai mare decât mine. El se numeşte Bogdan Fofaza, era grupa mare şi mirosea minunat a lapte, a zahăr si a tot ce e bun. Avea ochii de ciocolată si se juca numai cu mine, după ce am pus gheara pe el.” îşi începe povestea Smaranda.

Carei şi Satu-Mare au însemnat şi înseamnă mult pentru Smaranda.Sunt locurile în care s-a format în prima parte a vieţii, locul unde se întoarce mereu cu drag şi nerăbdare.Aici locuiesc mulţi din vechii şi noii ei prieteni.“Aici e nucul în care îmi petreceam verile şi câmpiile în care rătăceam cu aquarelele şi caietul de schiţe sub braţ în căutarea unui peisaj” , rememorează cu nostalgie Smaranda.

Specializări în străinătate. Impactul cu Italia dar şi cu viitorul soţ

Smaranda a studiat pictura la Liceul de artă Aurel Popp, Satu-Mare, apoi la secţia de pictură a Universitătţi de arte şi Design Ioan Andreescu din Cluj, la Accademia de belle arti e restauro “Abadir” din Palermo, încheindu-şi studiile cu un masterat în Publicitate la UBB Cluj.Se aştepta ca experienţa cu Sicilia să fie una şocantă, asta şi fiindcă citise despre grozăviile pe care le făceau mafioţii pe acolo. Nu a fost nici pe departe aşa “Acolo m-am simţit subit acasă. Când am ajuns după 3 zile şi două nopţi de călătorie în gara din Palermo, acolo mă aştepta Don Salvatore Leonarda, abatele Mănăstirii La San Martino Delle Scale, care adăpostea Academia de arte şi restaurare „Abadir”. M-a strâns în braţe, m-a pupat pe obraji şi mi-a urat bun venit cu naturaleţea şi căldura specifică sicilienilor! “, spune artista.

Pe soţul ei l-a intalnit cu mult înainte de a-i deveni iubit şi apoi soţ. Mult timp el a fost pentru Smaranda prietenul pe care-l suni la ananghie. “Când am rămas amândoi singuri, am decis să încercăm să fim împreună. Se împlinesc 6 ani de atunci”, spune cu mândrie Smaranda.

Au pus pe picioare o afacere de succes

Împreună au acumulat experienţă în mediile în care au muncit in prealabil. Dan Ioan Milu, fotograf de profesie, a acumulat experienţă muncind în domeniul fotografiei de business la reviste precum Campaign, Biz, Forbes şi multi din cei care lucrează în publicitate au avut ocazia să-l cunoască în perioada Campaign. „Era foarte apreciat, iar eu am fost un fan al fotografiilor sale înainte de a-l cunoaşte personal. Fotografiile lui erau unul din motivele pentru care colecţionam revista Campaign, când încă nu îl cunoşteam”, ne spune sătmăreanca.

Smaranda a acumulat experienţă ca Art Director în Bucureşti, la Leo Burnett, apoi la Sister si Gav. Experienţa de la Leo a fost cea care a format-o în primul rând. Acolo a avut norocul să înveţe de la cei mai buni, să lucreze pe proiecte importante, să câştige premii. “La Leo Burnett, am învăţat ce înseamnă să fii cu adevărat dedicat publicităţii şi oamenilor cu care munceşti zi de zi, datorită lor am cunoscut sentimentul de premiant în pubicitate atunci când am câştigat la Effie. Fără experienţa de la Leo Burnett România nu aş sti multe din lucrurile pe care le ştiu acum” , afirmă artista.

Ideea de a porni Hybrid Studio le-a venit într-un moment de reînventare personală cât şi ca o necesitate. Trebuiau să găsească o soluţie în care să continue colaborarea cu clienţii pe care ii aveau free lance, în contextul în care în România s-a schimbat legea dreptului de autor. Şi-au dat seama ca puteau acoperi împreuna şi in colaborare cu alţi colegi mai multe nevoi ale unor potenţiali clienţi. “Aveam know how-ul, aveam entuziasmul, aveam clienţii, ne mai trebuia un nume. <Hybrid> pentru ca îmbinam mai multe discipline cu scopul de a satisface mai multe nevoi de creaţie, <Studio> pentru că, să fim sinceri, o mână de oameni nu se poate numi agenţie, doar ceva mai mic, care suna chic, se putea numi studio. Asa s-a născut Hybrid Studio. Apoi a venit criza”, ne dezvăluie Smaranda.

www.hybrid.ro

Diagnosticul a căzut ca un trăznet

După mai mulţi ani petrecuţi călătorind prin ţară la clienţi şi potenţiali clienţi, cu eşecuri dar şi cu victorii în sfârsit anul 2014 începea aşa cum îşi doreau: cu mai multe proiecte pe rol, unele pro bono, altele venite pe bază de recomandări.Şi-au zis că acesta este anul care începe aşa cum sperau de atâţia ani să înceapă, cu clienţi care vin la ei şi nu invers. Erau euforici. Şi când credea că toată lumea este a ei viaţa i-a dat o lovitură cruntă, neaşteptată. Avea 32 de ani, când a aflat că are cancer la plămâni, în stadiul patru, cu metastază cerebrală frontală. Activitatea studioului a fost afectată grav în momentul aflării diagnosticului.

“Nimănui nu-i venea să creadă ca am fost diagnosticată cu cancer la plămâni, cu atât mai puţin mie. Dacă anul a începul cu prezentări la client şi agreeri de direcţii, mai târziu, când am început să înţeleg şi eu că de fapt chiar aveam cancer, nu am mai putut să supraveghez sau continua nimic. Mintea mea a început să se reseteze şi cu părere de rău a trebuit să renunţ la anumite proiecte, pentru că mental nu mă mai puteam concentra. Am păstrat numai colaborările pro bono şi clienţii care aveau răbdare” ne spune Smaranda.

Din bolnav a devenit terapeut

După aflarea cumplitei veşti viata ei si a sotului s-a schimbat radical, împreună cu modul de gândire şi valori. La început ii era greu să înţeleagă ce i se întâmplă iar în minte avea tumori, nu cancer. Trecerea de la tumori la cancer a fost pragul care a făcut-o să înţeleagă ca are două variante.

Citește și: Totul despre trecutul tulbure al Sofiei Vergara

“Când am aflat că mai am doi ani de trăit, am avut de ales între a trăi doi ani fericiţi sau doi ani trişti. Am ales să fac tot ce îmi stă în putinţă să îi fac fericiţi pe ai mei şi aceasta a fost prima lecţie pe care am primit-o de la cancer. Apoi au urmat multe altele şi asa am început să scriu blogul de pe www.helpsmaranda.com, care a devenit sursa de inspiraţie pentru alţi pacienţi, care au început să mă sune şi să-mi ceară sfaturi. Îmi parea rău pentru ei, dar m-am bucurat că experienţa mea îi poate ajuta pe altii” , ne mărturiseşte Smaranda.

Crede cu tărie că toţi suntem aici ca să învăţăm din experienţele pe care le trăim după cum crede că această existenţă o trăim într-o combinaţie de Destin, Liber arbitru şi Karma.

“Simt că încercările pentru această viaţă sunt deja pregătite, chiar dacă eu nu ştiu care sunt. Sunt aşezate de-a curmezişul pe drumul pe care am ales să-l parcurg. Acesta e destinul. Eu am libertatea să le ocolesc sau să le înfrunt şi să învăţ ceva. Acesta e liberul arbitru.Dacă voi trece cu graţie sau cu greutate peste aceste obstacole cu sau fără ajutorul pe care îl voi primi de cei care mă iubesc, ţine de Karma”, ne mai spune sătmăreanca.

Smaranda merge mai departe. Tratamentul dă rezultate

În acest moment tratamentul recomandat în Germania i-au redus tumorile din plămân de la 7 cm la 3cm şi a dus la dispariţia celulelor canceroase aflate pe gladele de pe mediastin. Tratamentul a început de aproape un an, fiind un montagne rousse emoţional datorită metastazelor din mediastin şi din creier. A avut momente cumplite de durere, care însă au trecut. “Sunt ca amintirea unui film care sper să nu se dea în reluare” , afirmă Smaranda.

Oamenii au fost sensibili la suferinţele Smarandei şi s-au hotărât să o sprijine.

Principala campanie de strângere de fonduri Help Smaranda se derulează în continuu, altele au fost organizate de colegii ei din publicitate de la Leo Burnett, a mai avut loc “Şifonierul Smarandei”, unde şi-a vândut accesoriile şi hainele iar la Carei şi Satu-Mare s-au organizat evenimente de strângere de fonduri, urne amplasate în diferite locaţii şi restaurante, pe tv, din străinătate au venit ajutoare: din Canada, din Germania, din Anglia, din SUA iar în acest moment decurge o campanie online organizată de Cadouri Tradiţionale.

“Sunt fericită când îmi pup pisicile pe burtă, când vorbesc cu mama şi adorm în braţele iubitului meu Dan”

Am întrebat-o pe Smaranda care ar fi pentru ea noţiunea fericirii, iar după ce a stat puţin pe gânduri a răspuns foarte franc.

“Nu pot să dau o definiţie a fericirii. Poate pentru alţii fericirea înseamna lucruri palpabile: ţeluri atinse, obiecte deţinute, conturi bancare sau persoane seduse. Pentru mine fericirea este o stare de spirit pe care cred că dacă o pot cultiva în mine, toate celelalte lucruri se întamplă şi vin de la sine. Astfel o zi în care reuşesc să pictez, să mă deplasez singură, să simt căldura soarelui pe faţă, să savurez o cafea, să miros o floare, să stau de vorbă cu un necunoscut, să învăţ ceva nou, să fac o faptă bună, să-mi pup pisicile pe burtă, să vorbesc cu mama şi să adorm seara în braţele iubitului meu Dan, e o zi cu mare potenţial de fericire. Pentru mine fericirea înseamnă a trăi emotii, cât mai multe.”

Tânjeşte după sport şi doreşte să scrie o carte

Smaranda recunoaşte că înainte să se îmbolnăvească era o persoana activă şi îi plăcea enorm să facă sport.Nu a mai alergat de la Whole Brain Radiotherapy şi din nefericire, experienţa WBRT a dus la atrofierea muşchilor şi a debilitate-o puţin. “Îmi este dor să alerg şi să reintru în vechea mea formă fizică, ca în vară, când alergam 6-10 km pe zi.Înca nu pot, aşa ca scriu online despre lucruri” spune uşor amuzată eroina noastră.

Smaranda ne-a destăinuit că i s-a propus să scrie şi cărţi, chiar de către două edituri: un din ţară şi una din străinătate. Despre Cancer. Ea crede că pacientii de cancer nu ar trebui să citească cărţi despre cancer, moarte, disperare. “Zic să citească cărţi despre viaţă şi fericire. Să înveţe să trăiască. Din plin. Pentru publicul sănătos, cred că putem fi sinceri, cancerul e ceva ce li se întâmplă altora, <niciodata mie>”, crede sătmăreanca.

Totuşi, genul de carte pe care s-a gândit că ar vrea să o scrie e o carte care să se adreseze copilului din adult. Îşi doreşte sa poată face acest lucru la un moment dat, după ce îşi va învăţa toate lecţiile pe care Cancerul doreşte să o înveţe. “O carte cu schepsis, cu ar spune un vechi prieten de-al meu.”

Citește și: Povestea unui pompier-erou: a salvat de la moarte o fată de 16 ani, care a vrut să se înece în Someş, sfâşiată de iubire

Cu ceva timp în urmă îşi imagina că peste 30 de ani va fi mamă, poate bunică, soţie, pictoriţă, filantrop, life coach, de toate! Acum preferă să rămână în prezent şi să se exploreze. O încântă să se descopere şi “să mă asum, pe mine însămi, mai ales că acest lucru mă duce mai aproape de vindecare.”

Atunci când se roagă, spune aşa: “Doamne iartă-mi pacatele, vindecă-mi mintea, sufletul şi trupul, şi luminează-mi mie şi acelora care mă iubesc calea către fericire”. Rugăciunea ei nu a rămas fără răspuns. Deşi costul medicamentului ei este de aproximativ 6500 de euro pe lună, şi deşi fluxul donaţiilor s-a diminuat faţă de lunile trecute, totuşi, medicamentul Crizotinib, nu i-a lipsit în nicio lună.