Şcoala în care elevii s-au întors deja la ore. Profesor: „Părinţii sunt la extreme – unii îşi doresc foarte mult competiţia, alţii vor program lejer“

Publicat: 20.08.2017 16:01

Ultima actualizare: 05.08.2022 07:16

Într-o şcoală din Olt, de cinci ani, în ultimele săptămâni de vacanţă începe antrenamentul pentru noul an. Deşi prezenţa nu este obligatorie, copiii vin tot mai mulţi, de la un an la altul.

Deşi pare greu de crezut, într-o şcoală din Olt copiii vin, spre sfârşitul vacanţei mari, de plăcere la cursuri. Cei mai mulţi, de când vacaţa la bunici nu mai e la modă, vin la şcoala de vară după luni de zile pierdute în faţa laptop-ului, a tabletei sau a telefonului, şi aici învaţă.... să se joace.

Şcoala de vară se organizează la Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga“ din Slatina de cinci ani. A apărut, spun iniţiatorii – profesoarele Diana Diaconescu, Mihaela Alina Matei, Carmen Cârciumaru, Ioana Sandu Nicoleta – dintr-o nevoie reală a copiilor de a „schimba decorul“, părinţii, pe de altă parte, primind un ajutor nesperat. „Prima dată am organizat-o când, după un an de clasă pregătitoare, am constatat că, atunci când a venit vacanţa, copiii au început să plângă, pur şi simplu, că nu vor vacanţă. Adevărul este că ne-am jucat mult, am folosit altfel de metode, iar copiilor le-a plăcut mult asta. Spre sfârşitul vacanţei am hotărât să-i chemăm la şcoală, pentru a face trecerea mai uşoară la clasa I“, îşi aminteşte învăţătoarea Carmen Cârciumaru.

Copiii învaţă să fie o echipă

„A fost, pur şi simplu, o necesitate. Erau copii care pe timpul vacanţei nu desfăşurau absolut nicio activitate . Şi părinţii toţi spuneau că stau prea mult pe tablete, la televizor, că se plictisesc. Aşa am început, am fost prima şcoală din oraş care făcea asta“, completează învăţătoarea Alina Matei. Dacă la început veneau elevii din şcoala primară, acum, spre sfârşitul vacanţei, şi elevii mai mari îşi manifestă interesul. Pe de altă parte, profesorii şcolii s-au implicat în ultimii ani aproape toţi, bucuroşi să prea limba română, limba germană, limba engleză, matematică, ştiinţe, geografie etc., folosind metode interactive, jocuri, pe scurt, să facă ceea ce timpul limitat nu le permite în timpul şcolii.

„Este primul an în care avem şi finanţare“

Şcoala de vară înseamnă recapitularea cunoştinţelor din anii trecuţi, dar şi lucruri noi învăţate prin joc. Elevii trec însă graniţele şcolii şi fac vizite la biblioteca oraşului, se plimbă, desfăşoară activităţi diverse în aer liber. În acest an, după patru ani în care iniţiatororii proiectului au pus bani din buzunar pentru materiale şi ce le mai era necesar, a venit, în urma aplicării într-un program finanţat de un mare furnizor de energie electrică, şi finanţare. „Am câştigat, noi şi încă o şcoală din Vâlcea, o finanţare de 4.500 de lei şi ne putem permite în acest an să le oferim şi o gustare, tricouri personalizate, un bilet la film, avem şi mai multe materiale şi desfăşurăm activităţi timp de două săptămâni, nu o săptămână, ca până acum“, se bucură profesorii. Numărul de elevi înscrişi la şcoala de vară în perioada 16-25 august este limitat la 40, în cadrul proiectului. Nu pierde nimeni însă, asigură profesorii, pentru că, aşa cum se întâmplă an de an, de la 1 septembrie fiecare profesor îşi va anunţa programul, iar elevii pot veni la ore distractive pe discipline, independent de proiectul derulat în baza finanţării.

Ore de limbi străine după alte tipare

„Uneori e prea mult, însă părinţii insistă“

Cum de se întorc de plăcere la şcoală copiii, în timpul vacanţei, nu este chiar un mister, spun profesorii. „Încercăm în primul rând să-i destindem şi apoi să-i introducem în atmosfera de şcoală. Şi se bucură, pentru că sunt atât de plictisiţi... De noţiuni ei au nevoie mai mult sau mai puţin, pentru că sunt oricum foarte inteligenţi, dar au nevoie şi de altceva, nu toţi au avut şansa să meargă într-o tabără, să facă şi alte lucruri“, spune învăţătoarea Carmen Cârciumaru.

Nu toţi părinţii le înţeleg, însă, aceste nevoi şi ar vrea să-i vadă deja „cu burta pe carte“. „Unii părinţi, chiar şi la şcoala de vară, vor să vadă exerciţii pe caiet, li se pare o simplă joacă ce facem aici şi le e greu să înţeleagă faptul că, prin joc, devin mult mai receptivi copiii. De fapt, părinţii sunt la extreme: unii vor competiţie, alţii vor program lejer. Uneori, în timpul şcolii, e prea mult pentru ei, însă tot părinţii sunt cei care insistă“, spune înv. Alina Matei, iar de aici porneşte o discuţie amplă despre programă, despre pretenţiile părinţilor şi despre nevoile reale ale celor mici.

Elevii se bucură de jocurile în aer liber aşa cum n-au făcut-o toată vacanţa

„Copiii nu mai reacţionează la metodele tradiţionale. Trebuie să vii mereu cu lucruri noi, cu jocuri noi, nu poţi să aplici acelaşi joc de mai mult de două-trei ori, pentru că se plictisesc. Suntem obligaţi să inventăm tot timpul, să ţinem pasul cu ei. Le explici, dar vor să vadă, şi din acest punct de vedere ne sunt de mare ajutor mijloacele moderne, videoproiectorul. De multe ori, însă, se exagerează, dar asta la presiunea părinţilor. Pe de o parte ne spun că e prea mult, că programa este peste ceea ce se făcea cu ani în urmă, dar pe de altă parte te presează să depăşeşti programa. Am comparat un manual de matematică din 1989 cu unul de acum, şi cel de atunci arată ca o culegere. Cele de astăzi, de fapt, sunt mult mai aerisite, însă intervin, e adevărat, auxiliarele. Pentru că părintele vine şi spune: «Doamna învăţătoare X lucrează după nu ştiu ce culegere, şi face şi nu ştiu ce tip de probleme, şi mai face şi nu ştiu ce... Şi dacă nu faci la fel, înseamnă că nu eşti bun, că nu lucrezi. Am văzut ce înseamnă asta când, după o perioadă solicitantă pentru ei, în perioada pregătirilor pentru evaluarea de la clasa a II-a, considerând că e suficient ce facem la clasă nu le-am mai dat teme acasă. Oricum eu nu-i cert şi nu-i pedepsesc dacă nu rezolvă temele, încerc doar să-i avertizez cumva, să conştientizeze necesitatea exerciţiului. Şi am avut surpriza să mă întrebe părinţii de ce nu le dau teme, ce s-a întâmplat, ce, nu mai am voie?!

Impresii...

La clasa pregătitoare, de exemplu, intervine un paradox. Noi ar trebui să ne jucăm, în mod normal. Nu ar trebui să scrie literele de tipar, de exemplu. Trebuie să le intuiască, să le modeleze, să le recunoască, nu să le scrie. La clasa pregătitoare nu trebuie să scrii cu litere de tipar, dar este un exces de zel, consider eu. Pentru că părintele vine şi-ţi spune: „Aaa, păi ce face doamna, mai nimic! La clasa cealaltă scriu şi lucrează după culegeri, şi la grădiniţă făceau mai mult!“. Şi aşa se ajunge la suprasolicitare. Îi vezi când au obosit. Nu mai au chef nici să ridice mâna să răspundă, chiar dacă ştiu. Îşi pierd interesul, iar asta vezi în special când se apropie vacanţa»“, explică învăţătoarea Diana Diaconescu.

„Tehnologia are rolul ei, dar şi jocul are rolul lui“

Şcoala de vară a mai demonstrat că elevii din generaţiile actuale, bombardaţi cu informaţii de tot felul, capabili să se adapteze uluitor noilor tehnologii, nu ştiu, în schimb, să se joace, au nevoie să înveţe să facă asta în lumea reală, nu virtual. Mai tot timpul lipiţi de ecranele dispozitivelor digitale, se sincronizează cu greu în cadrul jocurilor de echipă, se dovedeşte că nu au deprinderile necesare. În proiectul şcolii de vară, jocul a ocupat, din acest motiv, un rol foarte important. Voluntarii asociaţiei „George Poboran – Pentru Copiii Noştri“ au venit cu drag, aşa cum o fac de fiecare dată, spune echipa organizatoare a Şcolii „Nicolae Iorga“, să-i înveţe pe cei mici să se joace, pur şi simplu.

Activităţi creative la Biblioteca Judeţeană

„Facem jocuri de echipă. Este greu să-i conectăm acum la ceea ce ne-am propus noi, dar cu siguranţă le va plăcea. Noi nu am venit cu jocuri pe care le fac în mod curent. Nu sunt jocuri pe care le-au făcut, dar o să se adapteze. Ce le propunem noi este să se joace, să colaboreze, să se-nţeleagă. Toate jocurile se învaţă, dar e greu să-i conectezi acum.(...) Părinţii trebuie să aibă un control asupra lor. Tehnologia nu poate să înlocuiască foarte multe lucruri, tehnologia are un rol, jocul are alt rol“, a atras atenţia Kalman Szocs, voluntar în cadrul asociaţiei „George Poboran – Împreună pentru Copiii Noştri“, care pentru a da curs invitaţiei profesorilor de la şcoala amintită a fost nevoit să apeleze la câteva zile libere de la job.