Ce cumpără elevii de la chioşcurile din şcoală, deşi legea interzice. „Am avut şi «magazin de vise» în spatele şcolii, ne mai miră ceva?“

Un ordin vechi de nouă ani interzice comercializarea în şcoli şi pe o rază de 100 de metri în jurul acestora a produselor cu conţinut mare de zahăr, sare, grăsimi „rele“ etc. Toată lumea-l ştie, nimeni nu ţine cont de el.

Din când în când, se tot trag semnale de alarmă că mâncăm nesănătos, că rata obezităţii a crescut, că elevii de astăzi stau ore întregi în faţa calculatorului şi nu fac mişcare fizică, dar înfulecă în grabă hamburgeri şi chipsuri. În tot acest timp, medicii emit scutiri elevilor care nu au chef de ora de sport, iar la chioşcul de lângă şcoală pizza şi shaorma sunt la discreţie.

Dezarmant este că astfel de produse, plus mult mai multe din lista celor interzise de lege, se comercializează la liber chiar în şcoli, în puncte de alimentaţie autorizate, dar şi cu ajutorul automatelor instalate la mica înţelegere.

„Avem, cum să n-avem legislaţie, e Ordinul 1653/2008“

La începutul anului şcolar 2008/2009 intra în vigoare un ordin al ministrului Sănătăţii care la acel moment a născut multe controverse. Tocmai ţinând cont de statisticile îngrijorătoare, care arătau că în ultimii 30 de ani rata obezităţii a crescut de peste două ori, în ordin se menţionau produsele interzis a se comercializa în şcoli şi în apropierea acestora. Se indicau limitele în privinţa conţinutului de zaharuri, grăsimi şi sare şi se menţionau şi produsele „care prin conţinut sau forma de prezentare pot fi nerecomandate“. Spre exemplu, conform acestui ordin 1653/2008, peste 15 g de zaharuri/100 g de produs pot avea: prăjiturile, bomboanele, acadelele, alte produse similare. La capitolul „alimente cu conţinut mare de grăsimi“, adică peste 20 gr grăsimi/100 g produs, din care, cumulativ - grăsimi saturate peste 5 g/100 g /produs, acizi graşi trans peste 1 g/100 g/ produs, se aminteau produse precum: hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiţi, alte alimente preparate prin prăjire, maioneză, margarină, brânză topită, brânzeturi tartinabile cu mai mult de 20% grăsime, mezeluri grase, alte produse similare. Prin acelaşi ordin se specifica în mod clar că este permisă vânzarea apei, plată şi minerală, dar că se interzic băuturile răcoritoare. Actul respectiv are mai multe anexe, în care se detaliază şi modul de stabilire a porţiilor în cazul cantinelor, se prezintă şi piramida alimentelor şi necesarul în funcţie de vârsta copiilor etc.

Elevii continuă să cumpere ce le place, iar hamburgerii sunt în top

Începem periplul prin câteva şcoli din Slatina, judeţul Olt. Toate au regulamente ferme, semnate la început de an şcolar. Elevii, teoretic, nu pot ieşi din şcoală, dar o fac, traversează şi-şi cumpără ce le doreşte sufletul şi le permite buzunarul de la magazinaşul aşezat strategic fie lângă şcoală, fie peste stradă.

Se naşte, în mod firesc, întrebarea ce se poate face, cine controlează. „Avem legislaţie, cum să nu avem, avem Ordinul 1653/2008“, ne spun reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Olt. Am solicitat o situaţie privind controalele realizate la început de an şcolar, o tematică, de altfel, care se repetă în fiecare toamnă. DSP Olt ne-a transmis în scris că în Olt au fost controlate, prin intermediul Serviciului de Inspecţie şi Control, patru chioşcuri din incinta şcolilor (din cele cinci autorizate în judeţ), trei în Slatina şi unul în Caracal, şi că nu s-au semnalat neconformităţi. Adică „nu s-au constatat neconformităţii privind aprovizionarea şi depozitarea temporară a produselor alimentare; unităţile (chioşcuri) deţin „Declaraţii de conformitate” privind desfăşurarea activităţii în conformitate cu legislaţia sanitară în vigoare; personalul angajat deţine certificate medicale, cât şi certificate de absolvire a „Noţiunilor fundamentale de igien㔓. Nimic despre produse şi e foarte posibil ca la data controlului lucrurile să fi fost, cu adevărat, în regulă. Cum stau ele, însă, acum, ne-am convins la „locul faptei“.

„Aceste automate le-am găsit la venirea mea aici“

La Liceul cu Program Sportiv Slatina, o unitate care are elevi de la ciclul primar până la liceu, tronează în hol, la etajul I, două automate: unul pentru băuturi calde (defect, marţi, 17 octombrie 2017) şi un altul cu produse alimentare. Nu există chioşc în incintă, dar sunt în preajmă. Directorul şcolii, prof. Gabriel Dumitrescu, pare suprins de întrebarea „ce e cu automatele în şcoală?“. „Aici le-am găsit, când am venit eu, la 1 septembrie 2016, nu ştiu foarte multe, trebuie să mă uit în documente. Cred că sunt ale celor de la AL Grup, dacă nu mă înşel, şi cred că nu ne plătesc chirie, ci, în contul acelei sume, asigură mentenanţa sistemului video de supraveghere“, ne spune domnul director la prima discuţie, pe care o purtăm pe hol. Automatul îţi dă, cum spuneam, ce-ţi doreşte sufletul: cornuri cu ciocolată, batoane de ciocolată, prăjiturele etc. Aflăm, astăzi, miercuri – 18 octombrie 2017, de la reprezentanţii DSP Olt că astfel de automate (care se regăsesc şi prin alte şcoli, Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ Slatina fiind o altă unitate) funcţionează fără autorizaţie, cel mai probabil cu ştiinţa directorului.

„Ideea este de a-i ţine pe copii în curtea şcolii“

La Colegiul Tehnic Metalurgic astăzi este prima zi de funcţionare a chioşcului. Cel care a acceptat să plătească liceului o chirie pe spaţiul respectiv este încă în procedură de autorizare. Se văd în vitrine, de departe, dozele de răcoritoare, iar înăuntru, cornuri cu ciocolată, gogoşi proaspete etc. „Nu, sendvişuri încă nu avem, nu mi-a adus cuptorul şi.... Probabil aducem, nu ştiu exact, e prima zi“, spune vânzătoarea, luată pe nepregătite.

„Deci, nu e voie cu răcoritoare!“, repetă femeia, după o scurtă discuţie pe tema prevederilor ordinului renumit.  Elevii nici n-ar vrea, spun aproape în cor, altceva decât ce găsesc aici. „Pateuri, merdenele, strudele, asta mâncăm“, spun elevii, care nici nu-şi amintesc de când n-au mai venit cu pacheţel. „Aveam un magazin cu senvişuri în generală, dar n-a mers, nu cumpăra nimeni şi s-a închis. Ştiu că nu e sănătos ce mâncăm, dar e bun“, spun tinerii, elevi în clasa a XI-a. Dacă le rămân bani, pe lângă ştrudel îşi cumpără şi o doză de cola, despre care de asemenea ştiu că nu e sănătoasă. N-au probleme cu greutatea, nu-i supără stomacul, aşa că…Mulţi nu s-au mulţumit cu oferta chioşcului proaspăt deschis, aşa că şi-au luat hamburgeri din locul ştiut, din afara şcolii.

A avut vânzare chioşcul în prima zi...

Directorul şcolii, prof. Anişoara Dima, spune că e prima zi de funcţionare a chioşcului, că le-a pus în vedere să aibă toate avizele şi că decizia de a accepta un punct de vânzare în şcoală a fost tot să vină în ajutorul elevilor. „Ideea este de a-i ţine pe copii în curtea şcolii. Până acum ieşeau sub pretextul că merg să-şi cumpere mâncare. Nu e uşor, le-am închis porţile, au sărit gardul, au rupt acolo ceva, noi reparăm, mergem mai departe“, spune Dima, lămurindu-ne că există o hotărâre de consiliu cu privire la tarifele pentru închiriere, pe metru pătrat, spaţiile fiind în administrarea Primăriei Slatina.

„Eu i-am pus ordinul în faţă, să se-ncadreze“

Situaţia este de râsu’-plânsu’ la Şcoala Gimnazială nr. 3, aflată chiar peste stradă de clădirea în care îşi au sediul inspectorii sanitari. Chioşcul este amplasat în curtea şcolii, dar, spune directorul şcolii, prof. Cristina Nicu, vânzătoarea nu stă permanent, vine doar la pauză. Discutăm puţin despre produse, doamna director ne asigură că nu sunt altele decât prevede ordinul. „Este un tabel unde spune exact ceea ce trebuie să aibă la chioşc. Pentru a obţine această autorizaţie tu trebuie să te încadrezi în acest ordin, i-am spus. A mers la DSP, dumnealor i-au dat autorizaţia. Toroipan Viorel este la noi, aşa îl cheamă, are o cofetărie sau patiserie în oraş, la noi aduce produse care se încadrează în acest ordin. Dar, sunteţi de acord cu mine că au pungi după ei, cu chips-uri, şi nu pot eu să mă duc să-i caut în ghiozdane? Eu nu răspund pentru produsele cu care vin ei de acasă“, ne mai spune doamna director, înainte de a porni împreună spre chioşc.

La chioşcul închis sub nasul nostru la Şcoala nr. 3 se vând tot produse incriminate de ordin

La scurt timp însă pasează elevului de serviciu sarcina de a indica unde se află chioşcul şi-l sună pe proprietar. Ajunşi aproape de chioşc, dăm nas în nas cu acesta, care tocmai încuiase. Elevul, nevinovat, încearcă să-i spună că e căutat. Bărbatul se scuză şi trece pe lângă noi foarte-foarte grăbit. Pe ochiul de geam al chioşcului se pot vedea însă, în interior, produsele „care se încadrează în ordin“ scoase la vânzare: cornuri cu ciocolată, hamburger, pizza etc.

„Sunt o generaţie pentru care legumele sunt «Yuk!»“

Şefa serviciului Igienă Şcolară din cadrul DSP Olt, dr. Magdalena Stegaru, ne prezintă şi datele adunate de-a lungul ultimilor nouă ani de medicii din şcoli. Din păcate însă, la nivelul judeţului Olt reţeaua de medicină şcolară există doar în mediul urban, pentru aproape jumătate din populaţia şcolară a judeţului neexistând date.

Conform acestor date disponibile, procentul de elevi „dizarmonici, cu plus de greutate“ a crescut aproape constant în judeţ, de la 12,7% din totalul celor examinaţi (11.382 elevi) în anul şcolar 2008/2009, la 15,1% (din 9.087) în anul şcolar trecut. Datele din anul şcolar trecut situează judeţul sub media naţională (care este de 16,9% elevi dizarmonici cu plus de greutate), „dar nu înseamnă că trebuie să stăm liniştiţi“, spune medicul, atrăgând atenţia că „tinerii supraponderali au tendinţa de a-şi conserva excesul de greutate pe parcursul întregii vieţi adulte şi au toate şansele să devină mai târziu obezi“. Mai mult, dacă în alte ţări europene, unde, e drept, procentul de copii obezi a atins 30%, se recomandă intervenţii integrate, pe mai multe paliere, „în prezent, în România politicile şi programele de prevenţie primară sunt numai parţiale, de aceea considerăm că intervenţia în crearea deprinderilor pentru nutriţie sănătoasă şi activitate fizică în rândul copiilor este un instrument eficient în asigurarea unei protecţii împotriva bolilor a căror incidenţă este legată de alimentaţie şi lipsa de mişcare“, spune medicul. Va fi, însă, mult de lucru. „Să fim conştienţi de la ce pornim. Sunt generaţii pentru care legumele sunt «Yuk!», pe ei nu-i mai tentează să sară coarda în faţa blocului şi mingea în curtea şcolii, au alte tentaţii şi în sensul ăsta trebuie să găsim metode“, a mai spus medicul.

„Ar trebui un pic schimbate standardele“

Alimentaţia, stilul de viaţă, alte cauze au dus la schimbări vizibile. Medicul şcolar Iuliana Hideg spune că numărul copiilor care ies din „şabloane“ a crescut constant, de aceea „ar trebui un pic schimbate standardele“, pentru că sunt elevi, explică medicul, mai înalţi decât generaţiile de acum 20-30 de ani, dar şi cu o greutate adecvată.

Automatele de la Liceul cu Program Sportiv Slatina

„Ce mă deranjează este că părinţii nu-nţeleg. Dacă văd că e un pic grăsuţ – pentru că procentul de obezi e totuşi mic, să zicem un copil obez pe clasă - , le spun să renunţe la cola, fast-food-uri, nu ne spijină. Vin copiii şi ne spun că-i doare capul, că-i doare burta, îi întreb ce-au mâncat, ce-au băut, îmi spun că Pepsi. Cei de după-amiază îşi cumpără de la chioşc pizza, hot-dog, pateuri, nu mai mănâncă mâncare pregătită de mama“, spune medicul care are în monitorizare trei şcoli din Slatina, inclusiv Şcoala Gimnazială nr. 3.

E supărată, la fel ca şi dascălii, că nu sunt susţinuţi de părinţi. „Trebuie să le faci părinţilor educaţie!“, spune medicul, dând exemplul banal din urmă cu două zile, când o învăţătoare le-a solicitat părinţilor ca pentru a doua zi să aducă la şcoală fructe de sezon, pe care să le mănânce copiii la pauza mare, „şi au venit cu banană, portocale, kiwi, ăstea sunt fructele de sezon, au uitat de gutui, mere, struguri“. De ce se comercializează astfel de produse, totuşi, în şcoli, rămâne o întrebare fără un răspuns mulţumitor. „Nu noi îi autorizăm, nu noi avem drept de control asupra lor!“, mai spune medicul, concluzionând că puţine sunt lucrurile care mai surprind, din păcate, astăzi: „Am avut noi, în urmă cu ani buni, «magazin de vise», de unde îşi cumpărau etnobotanice, chiar în spatele şcolii, aşa că ce să ne mai mirăm!“.