Profesoara de teatru care şi-a „vrăjit“ toţi elevii şi i-a ajutat să câştige trofeu după trofeu: „Ei sunt o prelungire a ce nu pot fi eu. Mă împlinesc“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alături de elevii săi, aşteptând premierea la „Dialogul absurzilor“. Foto: Alina Mitran
Alături de elevii săi, aşteptând premierea la „Dialogul absurzilor“. Foto: Alina Mitran

O iubesc pentru că e „de-a lor“. Îi ceartă, îi laudă, îi „salvează“ de la orele insuportabile când repetiţiile o cer şi-i duce pe scene de pe care coboară de cele mai multe ori cu trofeul. Teoretic, le predă arte vizuale, practic îi face dependenţi de teatru, de fotografie, de frumos. Este vorba despre profesoara Daniela Iancu, din Slatina.

Daniela Iancu este, oricum ai încerca să explici, un profesor atipic, fie şi pentru vremurile în care copiii ştiu ce vor şi nu prea mai sunt dispuşi să aştepte cuminţi să li se ceară părerea. Merge în fiecare zi la lucru într-un liceu de top, Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina. Îşi ia în fiecare pauză catalogul şi intră la oră. Rar pleacă la pauză, pentru că timpul la ora ei se scurge altfel. „Nu mă întrebaţi când am semnat ultima dată condica, pentru că nu ştiu. Dar n-aş vrea neapărat să se ştie asta“, spune Daniela Iancu, profesorul care a cucerit şi inimile şi minţile elevilor.

Predă arte vizuale, o materie „Cenuşăreasă“, fie şi pentru timpul alocat, o jumătate de oră săptămânal, sau o oră la două săptămâni. „În primul rând ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am pornit la drum cu trupa de teatru şi cu atelierul, pentru că n-ai timp, efectiv, la oră să predai materia. Ce să le spui, să-nţeleagă, să nu uite, să le fie de folos, într-o oră, la două săptămâni!“, îşi motivează Profa, cum îi spun toţi, alegerea de a se fi „legat la cap“ cu o trupă de teatru, un atelier de arte plastice şi fotografie şi ce altceva se mai întâmplă în CNRG, de cele mai multe ori cu complicitatea conducerii şcolii. 

„Din cauza lor nu mai plec eu nicăieri!“

Pentru tiparul obişnuit, Daniela Iancu este, în mod categoric, un profesor neobişnuit. La ultima lor ieşire în lume, la concursul de teatru „Dialogul absurzilor“ care s-a ţinut sâmbăta trecută la Slatina, Trupa REGE, ei, CNRG-iştii, adică, părea o insulă aparte. Profa, cu o siluetă adolescentină, cu aparatul de fotografiat agăţat de gât şi o vestă „neserioasă“, cu urechiuşe de iepuraş atârnând, a avut grijă să-i încurajeze permanent, să-i felicite, să le facă aşteptarea verdictului juriului un fleac, deşi încordarea i se citea pe faţă. „Era vorba de teatru absurd, aşa că am ales Vişniec. Nu e uşor, repetăm de două luni, aproape zilnic. Unii dintre ei şi-au parcurs rolul singuri, mă cheamă să văd ce lucrează. Aşa suntem noi, dar ne descurcăm până la urmă“, mărturiseşte profesorul Daniela Iancu în pauza concursului.

Deşi încearcă să-şi ascundă emoţia, maimuţărindu-se de colo-colo, elevii săi s-au jucat şi au jucat serios. Ştiu că sunt buni, premiile din anii trecuţi, de la atâtea concursuri, le dau încredere, dar ştiu şi că de la an la an calitatea concursurilor la care participă creşte. Au Marele Premiu la „Scena Talentelor“ cu „Regele moare“, au trofee de peste tot unde au participat cu „Pisica verde“, au premiul pentru cea mai bună echipă la Festivalul „Să râdem azi“, obţinut cu „Pijamale“, marele premiu la..., şi trofeul la... E şi greu să le spui aşa, pe negândite, din minte şi pe deplin conectat la un concurs care încă nu s-a terminat, parcă ar vrea să motiveze şi Profa şi elevii, dar n-o fac, din bun-simţ.

Teatrul, ei l-au luat foarte în serios. Sunt peste 50 de nebuni în toată şcoala care s-au „virusat“. Citesc, citesc mult, vin cu propuneri, pun singuri în scenă, iar drama intervine când Profa n-are timp să le vadă progresele cu zilele. „Acum avem cinci piese puse în scenă. Din cauza lor nu mai plec eu nicăieri, na, c-am spus-o! Plec din şcoală seara, asta aşa, că trebuie să ajung şi-acasă, că dac-ar fi după ei...“, îi ceartă profesoara părinteşte.

Patru din echipa care tocmai ce-a jucat „Ţara lui Gufi“ (piesă recompensată la final cu premiul I, trofeul l-au luat cei cu care se bat an de an, însă premiul pentru regie nu-l putea lua decât Daniela Iancu) vor merge mai departe la academia de teatru şi film, nu mai au dubii. „Eu pentru Profa am şi venit în liceu, c-am auzit că se face teatru, altfel ce fac aici puteam face şi în alt liceu. Şi nicio secundă nu mi-a părut rău“, argumentează Larisa Zărnescu, una dintre viitoarele actriţe cu studii în domeniu.

„Ei sunt o prelungire a ceea ce nu pot fi eu“

Destul despre cum îşi aleg piesele, cum le pun în scenă, cum  se ceartă, cum nu se pun de acord, cum se dau naibii ca şi cum ar fi de-aceeaşi vârstă. E timpul să vorbim de pasiuni. „Nu ştiu, nu cred că pot să fac altceva. Fac teatru, fotografie, îmi place mult portretul, am fotografii premiate internaţional, pe-aici nu ştie nimeni, nici n-am spus şi nici nu-mi place s-o fac, mă şi miră că mă-ntreabă cineva. Nu cânt, am încercat o dată, când eram mică, împreună cu sora mea, dar n-a ieşit. M-am oprit din cântat la o serbare şi stăteam şi mă uitam la ea. Asta fac, îmi place să fiu regizor, nu să joc, nu să fiu în centrul atenţiei. Ei sunt o prelungire a ceea ce nu pot fi eu, mă împlinesc“, spune, tot râzând, lucruri serioase Daniela Iancu.

Cu nebunii de la CNRG are amintiri deosebit de frumoase. I-a prins noaptea pe Dealul Grădişte, muncind să termine bucăţica repartizată lor la concursul de grafitti, i-au ajuns şi dezamăgirile la acelaşi concurs, când s-au văzut nedreptăţiţi doar pentru că premiul trebuia să ajungă la şcoala de arte. Sunt momente pe care nu le-ar da pe nimic, sunt lucruri pe care ar vrea să le facă şi nu-i ajunge timpul, şi n-o ajută programa, şi n-o ajută vremurile, şi copiii ăştia sunt atât de speciali şi uneori strigă şi nu-i aude nimeni cum se irosesc... Sunt lucruri pe care le spune şi altele pe care le ghiceşti, pentru că nu e timpul, şcoala încă nu i-a prins pe adolescenţi din urmă, încă nu le aude nevoile.

Despre episodul vizitei ministeriale, care ar fi de povestit pentru oricine, Daniela Iancu spune scurt: „A venit în judeţ, doamna director a ţinut cu tot dinadinsul să viziteze şi şcoala noastră, a urcat din întâmplare până la noi, la mansardă, unde avem atelierul, a venit, a văzut, a râs din tot sufletul de plăcere după ce i-am explicat ce facem noi acolo şi asta a fost tot, ce-ar mai fi de povestit. Ne jucăm!“.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite