Mărturii tulburătoare ale bucovinenilor deportaţi în Siberia: Dragostea de familie ni-a dat putere şi ni-am salvat viaţa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mii de bucovineni au fost deportaţi în Siberia în cel de-al Doilea Război Mondail. FOTO www.timpul.md
Mii de bucovineni au fost deportaţi în Siberia în cel de-al Doilea Război Mondail. FOTO www.timpul.md

Aniţa Nandriş - Cudla şi Dumitru Nimigeanu sunt doi dintre miile de bucovineni care au fost deportaţi în Siberia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce s-au întors din lagărele sovietice, aceştia şi-au povestit traumele prin care au trecut în perioada petrecută în Siberia.

La sfârşitul lunii iunie 1940, mii de persoane din nordul Bucovinei au fost deportaţi de sovietici, marea lor majoritate în Siberia. Strămutarea lor a avut loc în trei valuri în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953. Operaţiunile de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi a cuprins teritoriile anexate de Uniunea Sovietică de la România, în luna iunie a anului 1940.

Aniţa Nandriş - Cudla este o bucovineancă ce s-a născut în anul 19410, în localitatea Mahala din regiunea Cernăuţi. Această femeie a reuşit să supravieţuiască chinurilor prin care a fost supusă în Siberia. Povestea ei de viaţă ar putea fi oricând subiectul unui film dramatic.

Coşmarul femeii a început în noaptea de 13 iunie 1941, când Aniţa Nandriş - Cudla, împreună cu fiii săi, ce aveau vârste cuprinse între 11 şi 17 ani, au fost luaţi cu forţa din casa lor, uracaţi în trec şi trimişi în Siberia. Bucovineanca nu a putut să-şi ia cu ea mama, care era bolnavă la pat. La scurt timp după ce a ajuns în Siberia, femeia a aflat că soţul ei a murit într-un lagăr din munţii Urali. Nici de boală nu a scăpat Aniţa, aceasta ajungând grav bolnavă la pat.

image

Aniţa Nandriş - Cudla, împreună cu doi dintre fiii ei. FOTO ”20 de ani din Siberia. Destin bucovinean”

„De la un timp văd că slăbesc şi mai tare, am început să văd înaintia ochilor nişte năluci, fel de fel. Acuma m-am gîndii că se apropie ciasul, numai încă nu-i minuta. M-am gîndit la bărbatul meu sărmanul, tot aşa trebuie să-şi fi dat sufletul pe undeva, amărît de durere şi năcaz, fără nime lîngă el. Mi-am îndreptat gîndul la scumpii mei frăţiori, cît de departe sînt ei de mine şi nu ştiu de chinul meu. M-am gîndit la scumpa şi dulcia mea mamă cu cîtă durere în suflet am lăsat-o pe scîndurile patului, fără nime lîngă ea. Am întors capul către copilaşi şi m-am uitat cu lacrimi în ochi la ei, cum dormeau sărmanii gribuiţi de foame şi de frig. Am suspinat adînc, căci simţiam că se apropie ciasul să mă despart de ei”, a rememorat Aniţa Nandriş – Cudla, în memoriile ei ”20 de ani din Siberia. Destin bucovinean”, momentul în care a crezut că-şi va da sufletul departe de casă.

Bucovineanca, împreună cu fiii ei, s-au întors înapoi acasă la începutul anului 1959, obţinând dreptul de a locui din nou în casa lor la data de 13 iunie 1961.

”Aciastă dragoste şi iubire de familie ni-a dat putere în toate greutăţile şi am putut rezista şi ni-am salvat viaţa” a concluzionat Aniţa Nandriş - Cudla.

Un alt român ce a fost deportat în Siberia este Dumitru Nimigeanu, un ţăran din comuna Tereblecea, din regiunea Cernăuţi. Acesta a petrecut şase ani în lagărele sovietice, înainte de a reveni acasă.

„Am căzut în genunchi şi m-am rugat lui Dumnezeu Sfântul să mă ierte, dacă voi fi fost atât de păcătos. Mă gândeam că am muncit o viaţă întreagă cu sudoarea frunţii pentru a-mi face o gosdopărie şi acum sunt îngropat de viu într-un bordei, la mii de kilometri de ţară”, aceasta a fost prima reacţie a ţăranului Dumitru Nimigeanu după deportare.

În Siberia, Nimigeanu a fost obligat să muncească la tot felul de muncă grele, iar mâncare începea să devină un lux pentru persoanele deportate.

„Seara, după lucru, înainte de a se întuneca, mă duceam pe câmp şi căutam găuri de ţiştari (nişte şobolani numiţi în ruseşte suslici) şi câteodată prindeam vreunul. Îl pârleam ca pe un purcel, îl fierbeam şi îl mâncam cu o poftă nespusă. Atunci era o adevărată sărbătoare pentru noi”, a rememorat Dumitru Nimigeanu unele dintre cele mai grele momente trăite în Siberia în cartea „Însemnările unui ţăran deportat din Bucovina”.

La data de 10 februarie 1947, Dumitru Nimgeanu a organizat fuga din Siberia. Bucovineanu, soţia şi fiica lor, şi-au luat inima în dinţi şi s-au urcat într-un tren spre Moscova, unde au ajuns după aproape patru zile. Au zăbovit alte două zile în capitala rusă, iar mai apoi şi-au cumpărat haine noi şi s-au urcat în trenul spre Kiev, Lemberg – Cernăuţi, trăind tot timpul cu spaima că ar putea fi găsiţi de mililiţie, în timpul vreunui control.

La 27 februarie 1947, familia Nimigeanu a reuşit să calce din nou în satul lor natal. Localitatea era pustie, iar mare parte din case erau dărâmate.

Alte ştiri pe această temă:

Amintirile teribile ale unui bucovinean deportat în Siberia: „Pârleam şobolanul ca pe un purcel, îl fierbeam şi-l mâncam cu o poftă nespusă”

Mărturia înfiorătoare a unei românce închise 20 de ani în lagărele siberiene: „Doar iubirea de familie ne-a salvat viaţa“

Veteranul de război care a stat închis patru ani într-un lagăr din Siberia: „Îmi doream să ajung acasă, să mănânc mămăligă goală şi să mă satur“

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite