Răscoala ţăranilor gorjeni după ce taxa pe ţuică a crescut de şase ori. Cum au luptat cu topoare şi pari împotriva armatei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Revoltele ţăranilor din Gorj, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, se încadrează în miscările înregistrate la nivelul întregii ţări. În prima etapă, ţăranii s-au revoltat pentru înăsprirea condiţiilor de viaţă şi a lipsei pământului în vederea cultivării celor necesare traiului. De asemenea, alte revolte au pornit de la creşterea de peste şase ori a taxei pentru ţuică.

Mişcările de revoltă ale ţăranilor au pornit de la poverile impuse de moşieri şi arendaţi. Cea mai importantă revendicare a fost împroprietărirea cu pământ. 80 de revolte ţărăneşti au avut loc în Oltenia în decursul unei perioade de 11 ani. „În condiţiile regimului social-politic din România, la sfârşitul veacului al XIX-lea, regim în cadrul căruia relaţiile agrare reflectau dominaţia economică şi politică a moşierimii, situaţia ţărănimii s-a înrăutăţit din ce în ce mai mult. Împovăraţi de condiţiile tot mai grele pe care le impuneau proprietarii de pământ, ţăranii au început să-şi concentreze cererile într-una singură: pământ. Au avut loc numeroase răfuieli, pe plan local, ale ţăranilor istoviţi de pretenţiile moşierilor şi arendaşilor. Potrivit datelor existente, între 1877 şi 1888 au avut loc peste 300 de acţiuni ale ţărănimii, dintre care 80 în Oltenia. Majoritatea agitaţiilor şi conflictelor izbucnite în lumea satelor erau izvorâte în primul rând din lipsa de pământ şi din agravarea condiţiilor impuse prin contractele de învoieli agricole“, arată Otilia Gherghe în lucrarea „Mişcări ţărăneşti în judeţul Gorj la sfârşitul secolului al XIX-lea“. 

Ţăranii din  Logreştti au dat foc conacului şi au tăiat o parte din pădure

Cea mai importantă revoltă a ţăranilor din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost răscoala din primăvara anului 1888. Răscoala a izbucnit mai întâi în sud-estul ţării, întinzându-se rapid în vest şi nord. Revolte au semnalate în 27 din cele 32 de judeţe. Ţăranii s-au ridica împotriva moşierilor, arendaşilor şi autorităţilor locale.

„Au atacat cu violenţă primăriile, au dat foc la conace, au distrus registrele în care erau trecute obligaţiile de învoieli agricole ce le erau impuse, au trecut la împărţirea pământurilor exploatatorilor. În acest context, ţăranii din Gorj, s-au răsculat împotriva asupritorilor. Revolta a pornit în primăvara anului 1888. „În Gorj, răscoala a fost declanşată de ţăranii din Logreşti-Birnici, plasa Gilort, care au refuzat să semneze contractele de învoieli, au intrat cu forţa pe moşie, luând 100 de pogoane de pământ pe care le-au împărţit, au atacat conacul şi au tăiat o parte din pădure. Alarmat de violenţa acţiunii, la cererea moşierului C. Dumitrescu, prefectul judeţului a solicitat  Ministerului de Interne să i se pună la dispoziţie forţele necesare pentru înăbuşirea răscoalei. În raportul înaintat de Procurorul Tribunalului Gorj Ministerului de Justişie se arată «s-au luat măsurile cele mai energice ca să stârpim răul din rădăcină în acest judeţ». La faţa locului s-au deplasat autorităţile judeţene cu 25 de călăraşi şi câteva companii din Regimentul 18 Dorobanţi în vederea restabilirii ordinei“, mai arată Otilia Gherghe. 

Ţăranii erau nevoiţi să plătească taxe mari pentru păşunatul animalelor 

În Raportul Procurorului Tribunalului Gorj se menţionează „Impunându-le condiţiuni mult mai grele decât în trecut lor le este peste putinţă să se învoiască, fiindcă atunci toată munca lor de peste iarnă ar folosi numai proprietarului». La toate aceste nemulţumiri se maia adaugă lipsa de pământ, nerespectarea de către moşier a împroprietăririi din anul 1864 şi preţul foarte mare ce se percepea pentru vitele care păşteau pe moşie. 

„În aceeaşi perioadă erau semnalate tulburări ale ţăranilor din comuna Poiana Seciuri, judeţul Gorj. Raportul întocmit şi inaintat Ministerului Justiţiei la 12 aprilie 1888 arată că, în general, cauzele nemulţumirilor erau aceleaşi ca în întreaga ţară: lipsa de păşune pentru vite şi agravarea condiţiilor de învoieli agricole. Ţăranii din comuna Poiana Seciuri au atacat conacul proprietarului. (...) În urma ciocnirilor care au avut loc, unul dintre ţărani a fist ucis“, mai arată Otilia Gherghe. 

Legea care i-a făcut pe ţărani să se revolte

Cererile ţăranimii nu au fost soluţionate, astfel că revoltele au continuat în perioada următoare în toate judeţele ţării. Cea mai importantă răscoala a avut loc în toamna anului 1899.

„Sub semnul luptei pentru rezolvarea unor probleme fundamentale ale satelor: obţinerea de pământ, îmbunătăţirea şi chiar anularea contractelor înrobitoare de învoieli agricole, urmare a abuzurilor moşierilor, arendaşilor şi autorităţilor, răscoalele ţărăneşti din 1899 s-au desfurat cu o violenţă sporită. (...) Prin legea impozitului asupra băuturilor spirtoase, impozitul funciar la hectar de livadă de pruni era înlocuit cu impozitul pe gradul de alcool. Potrivit noii legi, un ţăran trebuie să plătească pentru un pogon de livadă 64 de lei, faţă de 10 lei, cât era impozitul funciar la hectar plătit până în 1900“,

se mai menţionează în lucrarea „Mişcări ţărăneşti în judeţul Gorj la sfârşitul secolului al XIX-lea“.  

Ţăranii din Godineşti au învins armata

În judeţul Gorj, unde suprafeţele pomicole erau destul de întinse, răscoalele au început la 24 octombrie, când ţăranii din comuna Brădiceni-Godineşti i-au bătut şi izgonit  pe agenţii fiscali. Peste 500 de ţărani din satel învecinate - Godineşti, Agurici şi Arjoci - s-au adunat în faţa primăriei din Brădiceni. Autorităţile judeţului, sosite de îndată la faţa locului, nu au reuşit să-i liniştească pe ţărani. (...) Fiind temeri că că agitaţia se va extinde şi în comunele vecine, s-a cerut forţă armată. În după amiaza aceleiaşi zile a fost adus un batalion de infanterie care i-a somat pe răsculaţi să se retragă la casele lor, dar ţăranii au opus o rezistenţă dârză, folosind topoare, pietre pari şi chiar arme de foc, punându-i pe fugă soldaţi, prefect şi subprefect. În ziua de 28 octombrie, răscoala a izbucnit şi în satele: Racoţi, Arjoci, Celeiu, Câlceşti, Ciuperceni, Costeni şi Pocruia. Puternice agitaţii erau semnalate în satele din jurul oraşului Târgu Jiu: Băleşti, Corneşti, Arcani, şi Bâltişoara. Autorităţile şi-au concentrat forţele pentru reprimarea răscoalei din comuna Godineşti. În ziua de 28 octombrie, au fost trimise puternice forţe militare, sub comanda generalului Gigurtu, împotriva comunei răsculate. Ţăranii s-au opus ocupării satelor cu toate mijloacele. La Godineşti, în ziua de 29 octombrie, sute de ţărani s-au masat în mijlocul drumului, fiind împrăştiaţi de o divizie de roşiori. De la Godineşti, trupele s-au îndreptat spre Arjoci, unde şoseaua fusese baricadată de răsculaţi. În faţa baricadei, peste 300-400 de femei şi bărbaţi au atacat armata încercând să nu-i lase răgaz să se desfîşoare. S-a dat ordin să se tragă în mulţime. Au căzut şapte răniţi, printre care femeia Stanca Dinu Cernăianu. După ocuparea satului, autorităţile au arestat 29 de ţărani“, explică Otilia Gherghe. 

În urma răscoalelelor din întreaga ţară, guvernul a fost nevoit să intervină asupra uno prevederi ale legii. Astfel, posesorii a cel mult 150 de decalitri de borhot, deci ţăranii nevoiaşi, au fost scutiţi de noua taxă, iar în unele comune autorităţile au ordonat au sistarea taxării. 

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite