A supravieţuit celei mai cumplite şcoli de tortură a regimului totalitar comunist

Emil Sebeşan a povestit programul celui mai cumplit lagăr din România. „Experimentul de la Piteşti” a fost una dintre cele mai cumplite metode de distrugere în masă a personalităţii umane, unde comuniştii „reeducau” intelectualii.

Timişoreanul Emil Sebeşan are 84 de ani, părul complet alb şi încă se ţine bine. Se confruntă cu un diabet, dar spune că nu a luat niciodată medicamente. „E un lucru ştiut, cei care au fost la Piteşti nu fac infecţii. Am o imunitate foarte bună”, îşi începe povestea Sebeşan. Acesta a fost „cazat” în „camera 4-spital”, locul unde demnitatea era desfiinţată prin metode barbare.

„Am ajuns la Piteşti în 1949, după ce suferisem deja 37 de arestări. Pentru că nu exista încă Securitatea, mi-am permis să fac pe deşteptul şi să fiu rebel. În 1945, după război, am organizat o manifestaţie anticomunistă. Am fost arestat 45 de zile. În 1948 am vrut să deturnăm un avion, dar am fost trădaţi. Am fost condamnat 5 luni. Pe 28 martie 1949 am fost arestat pentru că făceam parte din Organizaţia Naţional-Creştină”, a declarat Emil Sebeşan.

După o săptămână de stat în lanţuri, în nişte cămări de lemn, a fost intrudus în „camera 4-spital”, condus de sadicul torţionar Eugen Ţurcanu.
„Primul pas în experimentul de dezumanizare era demascarea. Trebuia să spui că mama ta e curvă, tatăl beţiv. Apoi a urmat restul. Am mâncat fecalele mele şi ale altora. Nu aveam voie să mergem la wc.Trebuia să facem în gamela din care mâncam. Ca să primim mâncare trebuia să golim gamela”, spune Emil Sebeşan. Victimele din închisoare au fost transformate în călăi, deţinuţii ajungând să fie torturaţi chiar de prietenii lor, de colegii de suferinţă. „Bătăile erau cumplite. Dacă dădeai o palmă încet, îţi arătau ei cum se dădea. Şi aşa ne băteam ca chiorii. M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu”, a mai declarat Sebeşan. După cinci ani de închisoare şi Canal, Emil Sebeşan a fost eliberat.

Întâmplările din „camera 4-spital” au fost ţinute secrete până după Revoluţia din 1989. Sebeşan nu a vorbit cu nimeni despre Piteşti. Familia şi prietenii lui ştiau că a fost arestat, dar ce a trăit acolo a rămas în el. Dacă vorbea despre ce i s-a întâmplat ar fi fost acuzat de trădare şi părăsire de consemn, iar pedeapsa era condamnarea la moarte. „În biografia mea lipsea acea perioadă. Dacă mă întreba cineva, spuneam să se intereseze la miliţie”, a mai spus acesta. După ce a revenit acasă, la Timişoara, Emil Sebeşan a intrat în atenţia Securităţii. Susţine că avea în permanenţă cel puţin 20 de informatori în jurul lui, chiar şi din familie.

A fost inginer un an

Sebeşan şi-a găsit cu greu un loc de muncă. „Nu am putut să mă angajez nicăieri pentru că aveam în buletin D.O. (domiciliu obligatoriu). Am avut noroc că fratele meu a ajuns director la Căile Ferate, la Bucureşti. Astfel că am ajuns şi eu ceferist”, a mai spus bătrânul. A lucrat zece ani ca zilier, a ajuns brigadier, iar mai apoi şef de formaţie. În 1979 a dat admitere pentru a intra la Facultatea de Agronomie, iar în 1983 şi-a luat diploma de inginer. Era cu un an înainte de pensionare. „Am fost inginer un an. Cel mai tânăr inginer dintre pensionari”, glumeşte Emil Sebeşan.

Alte metode de „educare“

Între anii 1949-1952, autorităţile comuniste au decis să îi educe pe duşmanii poporului, studenţi, membri ai partidelor istorice şi legionari, prin bătăi cumplite, maltratări şi schingiuri care cu greu pot fi înţelese de o minte normală. Deţinuţii erau „botezaţi” în fiecare dimineaţă prin scufundarea cu capul în urină şi fecale.

“Au făcut din săpun în loc de cruce, un penis, şi ne puneau pe toţi pe rând să o sărutăm. Ne-o dat să ne cuminecăm cu urină şi cu fecale. Fiecare luam cu linguriţa. Dacă încercai să-ţi faci cruce, aia era o bătaie de o oră pe puţin”, a mai povestit Emil Sebeşan.

O altă metodă de tortură era  introducerea deţinuţilor în camere fără ferestre, cu apă până la glezne. „“Nu puteam să mă culc, nici să mă aşez pentru că era apă. Săream de pe un picior pe altul. A fost oribil, au fost chinuri groaznice. Se practica şi picătura chinezească, unii au înnebunit”, a mai spus Sebeşan”, a mai spus Sebeşan.

“M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu.”
Emil Sebeşan, pensionar

“Trebuia să spui că mama ta e curvă, tatăl beţiv.”
Emil Sebeşan, pensionar

“E un lucru ştiut, cei care au fost la Piteşti nu fac infecţii."
Emil Sebeşan, pensionar