FOTO VIDEO Românul care este director muzical la Disneyland Paris de 24 de ani: „Am emigrat în Franţa la volanul unui Oltcit”
0
POVESTE Compozitorul român Vasile Şirli (66 de ani), originar din comuna timişeană Variaş, este din 1990 directorul muzical al celebrului parc de distracţii Disneyland de la Paris.
În primăvara anului 1990, Vasile Şirli, imigrant român la Paris de patru ani, a fost solicitat să compună o propunere muzicală pentru parada viitorului parc de distracţii Disneyland. Acesta a fost inaugurat la Paris în 1992, fiind al doilea după Tokyo, din afara Statelor Unite ale Americii.
„Am primit un telefon de la responsabilul artistic al proiectului Disney. Acesta dorea o propunere pentru o paradă cu 14 care alegorice, care reprezintă 14 filme Disney, de la Cenuşăreasa până la Pinocchio, Peter Pan sau Mica Sirenă. În noaptea aceea am pus sinetizatorul, am făcut temele, am scos caseta şi am prezentat-o. Un sfert de oră mai târziu, m-au întrebat dacă nu doresc să lucrez în permanenţă cu ei“, îşi începe povestea Vasile Şirli.
În ciuda faptului că avea gândurile la România, unde tocmai căzuse comunismul, a acceptat provocarea, aşa că a fost invitat de Michael Eisner, patronul Disneylandului, în Florida, SUA.
„Am fost impresionant, nu neapărat de cum arăta locul, ci de oamenii care lucrau acolo. Am cunoscut acel departament muzical, preocupările oamenilor de acolo, la ce nivel de exigenţă se lucra. Calitatea era singurul criteriu. Am semnat contractul pe 3 decembrie 1990, iată, acum 24 de ani. Am început să fac primele machete cu doi ani înaine de deschiderea Disneyland de la Paris“, mai spune Şirli.
Condiţia colaborării
Şi de atunci a început aventura, însă atunci când a acceptat să lucreze pentru Disney, Şirli a pus o condiţie. Aceea de a avea libertatea să colaboreze cu cine dorea şi de a se implica şi în alte proiecte.
„Important la acest nivel este să respecţi regulile jocului. Acolo nu păcăleşti. Eu ştiu unde sunt, ştiu regulile. Totul ţine de o disciplină. Sunt înconjurat de o lume extraordinară. Profesionişti 100%. Eu scriu muzică la comandă, aşa cum au făcut toţi marii artişti. Am adus la Disney şi români, am colaborat cu Adrian Enescu sau Doru Apreotesei“, adaugă muzicianul.
În 2009, Disneyland a devenit cel mai vizitat loc din Europa, cu 15 milioane de turişti
Aşa se face că, de 24 de ani, directorul muzical de la Disneyland, Vasile Şirli, se ocupă de tot ce înseamnă muzică în orăşelul de poveste de la Paris. Vasile Şirli face muzica spectacolelor, muzicile de sezon sau cele pentru parade. Este producător, aranjor muzical, orchestrator, caută şi formează colaboratori şi echipe la Paris, Londra, Budapesta sau Los Angeles.
Amintirea de acasă
De-a lungul anilor, Vasile Şirli a lucrat cu multe nume importante din industria muzicală internaţională. Cu producători şi muzicieni celebri care se află de regulă în spatele marilor vedete precum Elton John sau Peter Gabriel. Phil Collins este unul dintre starurile cu care s-a intersectat Şirli.
„Phil Collins a făcut cântecele pentru Tarzan, în limba franceză, engleză, spaniolă şi italiană. Eu a trebuit să adaptez muzica lui pentru Disney. Am păstrat vocile, însă muzica am făcut-o cum am crezut eu. Practic, am schimbat orchestra. Phil Collins a fost mulţumit. A spus că sună extraordinar. Mi-a cerut benzile să le ducă pe Broadway“, povesteşte Vasile Şirli.
Vasile Şirli vine însă des la Timişoara şi în Variaşul natal, unde are o casă, şi unde locuiesc părinţii şi fratele lui. Legăturile cu ţara nu se opresc aici, Şirli continuând şi colaborările pentru muzica de teatru din România, cea din urmă premieră având loc la Teatrul Maghiar din Timişoara, la piesa „Moliende Caffe“, regizată de Silviu Purcărete.
"Am fost impresionant, nu neapărat de cum arăta locul, ci de oamenii care lucrau acolo. Am semnat contractul pe 3 decembrie 1990, iată, acum 24 de ani. Am început să fac primele machete cu doi ani înaine de deschiderea Dineyland de la Paris", spune Vasile Şirli, director muzical Disneyland Paris.
I s-a dat de înţeles că trebuie să plece
Compozitorul Vasile Şirli a ajuns în Franţa în 1986, după ce, cu doi ani înainte, ajunsese să lucreze, la solicitarea lui Lucian Pintilie, ca regizor în teatrele din Franţa şi Germania.
„În 1986, după ce lucrasem un spectacol la Paris şi altul la Orléans, m-am întors în România să îmi prelungesc viza, cu gândul să îmi continui apoi proiectele de afară în calitate de compozitor român. La Consiliul Culturii, doamna de la Serviciul Paşapoarte a fost uimită să mă vadă în ţară. Mi-a spus că ei nu mai au niciun drept asupra mea, că dosarul meu se află la Cabinetul 2, la Elena Ceauşescu. Cu alte cuvinte, nu mai puteam să primesc prelungire de viză“, povesteşte Şirli.
Vasile Şirli este şi acum îndrăgostit de pian FOTO Ştfean Both
I s-a dat atunci de înţeles să plece din România, cât mai avea paşaport valabil. Deşi avea viza expirată, muzicianul a plănuit să iasă din ţară spre Serbia, spunându-le vameşilor că pleacă doar până la Belgrad şi se întoarce seara.
„Am aflat când era de serviciu echipa de la Vama Stamora Moraviţa cu care mă ştiam. Am luat maşina, un Oltcit nou, şi am trecut graniţa. Nu aveam absolut nimic în maşină, ca să simulez un voiaj până la Belgrad, pentru a roda maşina. Norocul meu era că, pe vremea aceea, nu exista computer să verifice datele din paşaport. Viza mea mai era valabilă două zile, dar ca drept de şedere. Nu mai aveam voie să ies pentru că am epuizasem numărul de ieşiri şi de intrări. Am ajuns în Germania, unde m-am odihnit, apoi am plecat în Franţa, la Paris, unde mai aveam încă proiecte. Am ştiut că nu mă mai întorc acasă“, afirmă Vasile Şirli.
A luat-o de la zero
La Paris, a luat viaţa de la capăt. A luat la răsfoit o carte de telefoane, unde erau toate casele de producţie din Franţa. Aşa a ajuns să-l cunoscă pe agentul de presă al marelui artist francez Alain Souchon.
„Ne-am întâlnit şi am stat două ore la o cafenea. Am rămas prieten cu acest ataşat de presă care lucra pentru mari case de producţie. Mă invita să cunosc lumea. În acelaşi timp, am dat peste un producător de ilustraţii muzicale, un francez de origine maghiară, care m-a rugat să îl ajut pentru selecţii de muzici pentru televiziune. Aşa am câştigat primii bani acolo“, îşi aduce aminte Şirli.
Şirli a obţinut Premiul Gopo pentru cea mai bună muzică originală, în 2013 FOTO Arhivă personală
Şi acum crede că imigrantul trebuie să fie mai bun decât un localnic. „Trebuie să ai o calitate în plus, pentru că dacă eşti egal cu el, îl vor alege pe cel de acolo“, rezumă muzicianul cheia succesului în străinătate.
Amintiri din Variaşul natal
Compozitorul şi producătorul muzical Vasile Şirli s-a născut pe 25 septembrie 1948, în comuna Variaş din judeţul Timiş, într-o familie de meglenoromâni din Grecia.
„Părinţii mei sunt născuţi în nordul Greciei, într-un sat de meglenoromâni. Din Grecia au plecat în Cadrilater, care era atunci în România. Apoi, după război (n.r. – Primul Război Mondial), a trebuit să emigreze din nou. Unei anumite parţi din populaţie i s-a propus să meargă în Banat. Familia mea a ajuns la Variaş cu un tren de marfă. Au fost primiţi în sat şi repartizaţi în casele localnicilor“, povesteşte Vasile Şirli.
Jumătate din populaţia Variaşului de la acea vreme era formată din şvabi bănăţeni, iar apo mai erau foarte mulţi sârbi. „Românii şi maghiarii formau o mică minoritate. Noi am ajuns în partea germană, unde am fost bine primiţi. Familia de germani la care locuiau părinţii mei ne-a pus la dispoziţie o cameră, iar când m-am născut, au existat condiţii foarte bune“, relatează Şirli.
Fascinat de locul copilăriei
Compozitorul îşi aminteşte de Variaşul copilăriei ca de un loc extraordinar. „Românii şi maghiarii formau o mică minoritate. Noi am ajuns în partea germană, unde am fost bine primiţi. Familia de germani la care locuiau părinţii mei ne-a pus la dispoziţie o cameră, iar când m-am născut, au existat condiţii foarte bune. Se producea totul acolo. Erau oameni care nu au părăsit niciodată satul. Era suficientă lumea satului. Dimensiuna socială a acestui sat m-a fascinat întotdeauna. Existau patru şcoli pentru o populaţie de 4.000 de oameni, pentru germani, maghiari, sârbi şi români. Erau clase şi de limba romani. Era cu totul excepţional într-o Europa care se vrea multinaţională“, spune încântat Şirli.
Tot la Variaş a avut şi primul contact cu muzica, atunci când a primit de la părinţi o vioară, pe care însă nu a pus mâna niciodată. La opt ani, părinţii i-au cumpărat un pian, cu zeci şi zeci de partituri, care de data aceasta l-a fermecat.
Liceul de la Timişoara
Vasile Şirli a plecat devreme de acasă. Mai întâi la Timişoara, unde a urmat cursurile Liceului de Muzică şi Arte Plastice. „Am locuit la internatul liceului. M-am întâlnit cu oameni din medii sociale diferite, cu preocupări. Aşa m-am apropiat de pasiunile lor. Am întâlnit mari pictori, sculptori, erau şi mari profesori de la care puteai învăţa. Internatul a fost o şcoală extraordinară pentru mine“, spune Vasile Şirli.
Perioada petrecută la Timişoara a însemnat pentru el o uimire permanentă, tot timpul descoperea ceva nou. „Am descoperit o cultură care venea din altă parte. Venea de la Budapesta, de la Viena, de la Drezda, de la Leipzig. Dintr-un centru european de altă factură. Nu îmi explicam atunci că este din Austro-Ungaria, spuneam doar că este altceva. Priveam cu ochi miraţi ce se întâmpla. Descopeream orchestra simfonică, jazzul, rock’n’rollul, opera, teatrul. Erau limbi străine, alte muzici. Asta era Timişoara. A însemnat o foarte bogată experienţă. Găseam o lume de mare complexitate. A fost un mare cadou al vieţii“, mai povesteşte Vasile Şirli, amintind de perioada timişoreană.
Compozitor în Capitală pentru vedetele anilor ’80
Vasile Şirli a ştiut de la început că trebuie să facă muzică, iar după ce a absolvit Liceul de Muzică de la Timişoara, a devenit student la Conservatorul din Bucureşti. „Aveam o formă de autonomie care m-a ajutat să mă întăresc şi să găsesc o formă de a mă descurca, de a supravieţui într-un anumit context“, adaugă artistul.
După terminarea Conservatorului, Şirli s-a prezentat la Editura Muzicală, ca specialist în muzica bizantină. Avea să i se ofere un post de redactor muzical, acesta fiind primul său loc de muncă, unde a lucrat până în 1980.
„Trebuia să fac ceva încât să îmi continui la un anumit nivel cariera. Ca orice tânăr, am fost atras de fructul interzis – pentru că nu se studia –, de muzica bizantină. Am descoperit acest gen prin lucrările unor clasici, erau teme foarte vechi. Am început să descifrez manuscrise din secolele XV-XVI, făceam mici studii de muzicologie. Primul «job» în domeniul muzical a fost cel de la Editura Muzicală“, îşi aminteşte Vasile Şirli.
Debut la Mamaia
În acest timp, se ocupa însă de jazz, de rock, de muzică uşoară. A schimbat macazul pentru că, spune el, îl pasiona prea mult melodia, iar la Editura Muzicală era o preocupare de nişă.
„M-am transformat din muzicolog în compozitor de muzică uşoară. Înainte, majoritatea pieselor mele erau scrise după versurile unor mari scriitori, Blaga, Arghezi, Sorescu. Am ajuns să debutez şi la Festivalul de la Mamaia, orchestră dirijată de Sile Dinicu“, mai spune Şirli.
Director artistic la Electrecord
Muzica lui Vasile Şirli a fost interpretată de mai toţi marii cântăreţi ai vremii, precum Angela Similea, Margareta Pâslaru, Mirabela Dauer, Marius Ţeicu, Mihai Constantinescu ori Dida Drăgan. „Interpretul este foarte important. Cererile veneau de multe ori de la producătorul muzical de la radioteleviziune, care era un alt timişorean, Titus Munteanu, care a dorit să scriu muzică pentru artişti importanţi din vremea respectivă“, îşi mai aminteşte Vasile Şirli.
Între 1980 şi 1984, a devenit director artistic al casei de discuri unice Electrecord. „Iniţial, nu am vrut să mă duc la Electrecord. Dar am acceptat doar cu anumite condiţii. Printre care şi dreptul de mă mişca, de a avea un paşaport. Au fost de acord“, punctează Şirli. A trecut uşor şi spre compunerea de muzică de teatru şi cinema, ceea ce i-a deschis uşile colaborărilor externe.
Se încarcă comentariile...
