Imagini istorice din timpul mitingurilor din 1990, când Timişoara era acuzată că vrea să se separe de ţară FOTO

Timişoara a continuat revoluţia anticomunistă în anul 1990 FOTO Liviu Tulbure

Fotografiile au fost realizate de Liviu Tulbure, în 14 ianuarie 1990, atunci când timişorenii au aflat cine este Ion Iliescu şi FSN. S-a considerat că revoluţia anticomunistă, începută în decembrie 1989, trebuie să continue.

Fotograful Liviu Tulbure a surprins atmosfera din Timişoara anului 1990, când principala activitate a locuitorilor era să participe la mitingurile anticomuniste. S-a considerat că revoluţia începută în decembrie 1989 trebuie să continue, după ce puterea a fost confiscată de gaşca lui Ion Iliescu, iar soarta românilor continua să rămână pe mâna foştilor comunişti şi securişti.

În acele zile, Timişoara a fost un model pentru toată ţara, fiind un bastionul anti-Iliescu, anti-comunism, anti-FSN. 
 

“Puterea politică de atunci a fost contestată vehement de Timişoara în anii ‘90. Procmaţia de la Timişoara, este bine să se ştie, este încă actuală, pentru că multe persoane din viaţa publică, dintre cei care ne conduc, ar trebuie să dea cu subsemnatul. Entuziasmul şi impresia lăsată de timişoreni după Revoluţie a fost un moment deosebit pentru liderii societăţii civile din Bucureşti. Îi puteţi vedea la manifestările de la Timişoara. Veneau aici să se inspire şi să îşi încarce bateriile, pentru că în Bucureşti şi în alte oraşe era o atmosferă neplăcută. Timişoara vrut o reformă completă, în toate sistemele. Timişoara era singură, era izolată, economia Timişoarei a avut de suferit pentru că propaganda comunistă din mass-media controlată de FSN promova idea că Timişoara doreşte să se separă de ţară. Transportatorii din Timişoara erau sabotaţi, li se tăiau cauciucurile, firmele cu care colaborau au refuzat să dea marfă. Până la urmă, Timişoara, prin modelul ei, a tras toată ţara după ea. Timişoara a avut un rol important la Revoluţie, dar şi după”, a spus Traian Orban, preşedintele Memorialului Revoluţiei. 
 

Toată atmosfera de atunci din Timişoara a fost surprinsă de fotograful Liviu Tulbure, care şi-a digitalizat recent colecţia de filme. Şi autorul a realizat că fotografiile sunt cu adevărat impresionante. 

Sunt de o calitate atât de bună încât figurile a mii de oameni pot fi recunoscute, fiecare îşi poate găsi un prieten, o rudă printre cei aflaţi la proteste.

“Publicul vede aceste imagini prima dată după 27 de ani. Şi pentru mine a fost o surpriză. Nici eu nu le-am văzut încă printate la această mărime. Putem vedea parsonalităţile din balconul Operei şi pe scena improvizată din Piaţa Unirii, sunt imagini de la primele mitinguri din 1990, după ce timişorenii au aflat cine e Iliescu. Am fotografiat toate marile manifestaţii din acel an. Au fost mitinguri foarte mari, cu zeci de mii de oameni în centrul oraşului…Am o fotografie şi din 1991, când s-a aniversat un an de la Procmaţia de la Timişoara”, a spus Liviu Tulbure.  

Aproape 50 de fotografii au fost mărite şi expuse la Memorialul Revoluţiei. 

Atmosfera din Timişoara anului 1990

În Timişoara anului 1990 au avut loc mitinguri şi demonstraţii politice cu participarea unui număr însemnat de oameni, mulţi dintre ei fiind în stradă şi în decembrie 1989, împotriva lui Ceauşescu şi clicii lui. Au ieşit pe stradă intelectuali, studenţi, muncitori.   

Mitingurile s-au reluat în Timişoara, în 12 ianuarie 1990. Timişorenii au ieşit la o demonstraţie, în faţa Palatului Administrativ, care se numea atunci Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale. Se striga “Jos cu comuniştii!” şi “Vrem alegeri libere”. Lorin Fortuna, preşedintele Consiliului Judeţean al FSN a demisionat. Se cerea aflarea adevărului despre Revoluţie. În 28 ianuarie a avut loc o mare adunare în Piaţa Victoriei, organizată de PNŢ şi PNL. 

Pe pancarde se puteau citi lozinci precum “Front fără comunişti”, “FSN-PCR”, “FSN-Perestroica”. Se cerea instaurarea unui guvern de coaliţie până la alegeri, înlăturarea foştilor comunişti din FSN sau guvern, libertatea presei.

În 14 februarie au început mitingurile şi în Piaţa Unirii. Liderii societăţii civile au vorbit mulţimii de pe o schelă amenajată în colţul pieţei, lână Palatul Baroc. Se spune că realizarea acelei structure a fost realizată dintr-o sponsorizare venită de la Ion Raţiu.

În 18 februarie a avut loc o demonstraţie organizat de Societatea “Timişoara” şi UDMR, pentru susţinerea demnităţii şi drepturile omului, ale minorităţilor naţionale. 

În 11 martie a fost organizată o adunare popular în faţa Operei. Ziua următoare s-a citit, din balconul Operei, Proclamaţia de la Timişoara.

Cele mai cunoscute cerinţe erau la punctual 8 şi 11. Prima cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punând accent mai ales pe funcţia de preşedinte. Această interdicţie se numeşte lustraţie. Al doilea se referea la descentralizare.

Se putea citi pe pancarte: “Autonomie, nu centralism economic!”, “Jos Guvernul comunist!”, “FSN-PCR. Jos Iliescu!”, “Timişoara-Europa”, “Români şi maghiari, nu vă lăsaţi dezbinaţi. Suntem fraţi!”. S-a strigat: “Pentru morţii din Banat şi Chiţac e vinovat!”, “Ceauşescu, nu fi trist, Iliescu e comunist!”, “Libertate!”, “Nu cedăm!”.

În 25 martie, printre protestatari a venit şi liberalul Radu Câmpeanu.  “Toată lumea a înţeles, chiar şi cei grei de cap, că revoluţia pe care aţi început-o nu era numai o revoluţie împotriva lui Ceauşescu, ci contra sistemului comunist care a bântuit timp de 40 de ani”, a spus Câmpeanu.
  

La mitingul din 11 aprilie, care s-a intitulat “România pe drumul reîntoarcerii în Europa”, a fost prezent şi ţărănistul Ion Raţiu.   În Piaţa Unirii au fost peste 10.000 de oameni.

În 16 aprilie, un grup de tineri au plecat la Bucureşti pentru a duce în capitală “Proclamaţia de la Timişoara”.

În 29 aprilie, în Piaţa Operei a avut loc marea adunare organizată de “Alianţa Naţională pentru Proclamaţia de la Timişoara”. Oamenii purtau pancarte pe care se putea citi: “România, nu uita. Proclamaţia e a ta!”, “Iliescu preşedinte, ca să fie ca-nainte!”, “FSN, emanaţia comunismului!”, “Iliescu pentru noi este Ceauşescu II!”, “Alt oraş ca Timişoara nu găsiţi în toată ţara”, “Oamenii lui Ceauşescu votează Iliescu!”, “Proclamaţia de la Timişoara-ghimpele nomenclaturii PCR!”, “Jos securiştii” etc. S-a scandat: “Iliescu nu uita, Timişoara nu-i a ta”, “Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, toată ţara”, “Singura soluţie, încă o revoluţie”, “Punctul opt îl doare, Iliescu moare”, “Români, treziţi-vă!”.

În 31 mai a început greva studenţilor pe termen nelimitat. În 7 iunie se continuă lupta împotriva comunismului. Mare miting a fost şi în 8 iunie, când George Şerban şi Vasile Popovici au afirmat că au fost ameninţaţi cu moartea. 

În 27 iunie IJTL a intrat în grevă. În Piaţa Operei se cere eliberarea lui Marian Munteanu, timişorenii se solidarizează cu victimele mineriadelor din 13-15 iunie de la Bucureşti.

În 17 septembrie, la mitingul din Piaţa Unirii participă şi Marian Munteanu, care era cerecetat în stare de libertate.
 

În 15 noimebrie, a avut loc un miting la care au participat zeci de mii de demonstranţi, pentru a comemora trei ani de la mişcarea muncitorească de la Braşov. Pe pancarte se putea citi: “Aţi votat cum aţi trăit, trăiţi cum aţi votat!”, “Ne-a fentat iar dictatura”, “Jos guvernul comunist!”.
 

În 4 decembrie, la ora 21.00, peste 3.000 de studenţi mărşăluiesc prin oraş şi strigă: “Revelion fără Ion!”, “La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua”, “Jos Iliescu!” . Pe 11 decembrie, studenţii au intrat din nou în grevă generală, au încetat să mai lucreze şi cei 3.000 de muncitori de la Elba. În 19 decembrie intră în grevă şi alte fabric din oraş. Peste 10.000 de oameni nu mai lucrau.

În fiecare zi străzile din Timişoara sunt pline de oameni nemulţumiţi de starea general a României. La mitingul din 21 decembrie au participat peste 30.000 de oameni.

→

Imaginea 1/30: Timişoara a continuat revoluţia anticomunistă în anul 1990 FOTO Liviu Tulbure