FOTO Muzeu în celula condamnaţilor la moarte de la „Curtea Berarilor”. Fostul penitenciar al Timişoarei, vizitat de singura arestată care se mai află viaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ileana Silveanu a vizitat fostul penitenciar civil al Timişoarei Ştefan Both
Ileana Silveanu a vizitat fostul penitenciar civil al Timişoarei Ştefan Both

Ileana Silveanu este singura persoană în viaţă care a făcut puşcărie în închisoarea care astăzi adăposteşte cunoscutul restaurant "Curtea Berarilor" din Timişoara.

Scriitoarea Ileana Silveanu a fost arestată de comunişti când avea 16 ani, pentru simplul motiv că a vorbit despre „omul liber”. A fost judecată şi condamnată la patru luni de puşcărie pentru „crimă de uneltire împotriva statului”. S-a întâmplat în 1949. 

„Vă daţi seama că aveam turnători în rândul colegilor. Am fost luată de acasă şi adusă aici. Eu le spuneam că nu am făcut nimic, şi că nu pot face rău nimănui singură, iar ei îmi spuneau că mint. Aşa că am fost şi altoită de un anume Sava Bugarschi. M-au judecat şi m-au condamnat la patru luni de închisoare, dar am stat cu şase luni mai mult. Credeţi că le păsea că mai stai un pic? Da de unde!”, îşi aminteşte Ileana Silveanu. 

La distanţă de 66 de ani, Ileana Silveanu este singura persoană în viaţă care a trecut prin închisoarea aflată pe Bulevardul Revoluţiei, vizavi de magazinul Bega. Puţină lume ştie că aici a fost puşcărie. Astăzi este mai cunoscut pentru restaurantul "Curtea Berarilor". Fosta profesoară de limba română, Ileana Silveanu, s-a zbătut să obţină o cameră din fosta închisoare, care să fie transformată în muzeu.

Astfel, una dintre celule condamnaţilor la moarte va ajunge muzeu. „I-am promis doamnei Silveanu că păstrăm o cameră pentru un muzeu care să amintească de închisoare. Merită Timişoara acest lucru. Este vorba de istorie. Ne-am gândit la o celulă a condamanţilor la moarte, care se află în beci. Nu s-a făcut nimic acolo. Din punctul meu de vedere se pot apuca de treabă”, a declarat Daniel Preunca, directorul Alcom. 

Ileana Silveanu FOTO Ştefan Both

Silveanu a primit promisiuni de la Ioan Băla, comandantul Penitenciarului Timişoara, care va sprijini realizarea muzeului cu forţă de muncă.
 

În celulă cu 60 de persoane


Amintirile Ileanei Silveanu, acum în vârstă de 82 de ani, legate de penitenciar sunt încă proaspete. Celula în care a stat, alături de alte 60 de femei, a fost transformată în bucătăria restaurantului. „Era o cameră în care stăteam 60 de femei. Toate erau condamnate politic. Unele erau legionare, altele ţărăniste. Multe au fost condamnate pentru că s-au opus felului în care li se lua pământurile. Condamnaţii politici erau consideraţi mai răi ca cei de drept comun. Se comportau foarte urât cu noi”, mai spune Silveanu.

În pirmele două săptămâni a fost nevoită să împartă patul cu o studentă la Facultatea de Arte. „Nu era loc. Aşa că au spus că <bandita>, adică eu, <poate să doarmă sub pat, pentru că e mică>. Maria Fibişan, studenta la Arte, m-a luat la ea în pat. S-a şi legat o prietenie între noi”, a mai povestit Ileana Silveanu.

Ileana Silveanu FOTO Ştefan Both



Meniul zilei la puşcărie: "Era ceva dacă găseai o boabă de fasole sau de mazăre, cu tot cu gândac"


Din bucătăria restaurantului ies astăzi tot felul de bunătăţi. În urmă cu 66 de ani meniul era cu totul altfel. “Dimineaţa primeam o ceaşcă de apă vopsită, fiartă. Avea un avantaj că era cald. Puteai să o iei ca ceai sau pe post de cafea. Nu îţi dădeai seama ce este. Nu avea zahăr, nimic. La prânz era o zeamă transparentă. Era ceva dacă găseai o boabă de fasole, de arpacaş sau de mazăre, cu tot cu gândac, o ţărâcă de varză. În loc de pâine îţi aduceau turturoiul. Era o bucată de mălai de trei centimetri, pe care o mai scăpau gardienii pe jos. Seara era tot o zeamă”, a declarat Ileana Silveanu.

image


 

Deţinuţii aveau toaleta în cameră. Era practic un WC turcesc. “Era un miros îngrozitor. Nu aveam voie nici la duş. Am făcut baie doar de câteva ori. Când nu uitau de noi ne scoteau la plimbare prin curte. Trebuia să stăm cu capul în pământ, altfel te trezeai cu un pat de puşcă după cap”, a continuat Ileana Silveanu.
 

„Nu pot să uit cum într-o zi, când mă spălam pe cap cu săpun de rufe, pentru că nu erau şampoane, s-a terminat apa. Capul meu era plin de clăbuci. Asta erau condiţiile. Spre exemplu gamela din care ne aduceau mâncarea avea mai multe funcţionalităţi: era recipient, lighian şi pentru alte cele", a povestit timişoreanca.

Ileana Silveanu FOTO Ştefan Both



Fiica fostului şef al Marelui Stat Major al armatei regale
 

Dezavantajul ei a fost că era fiica colonelului Ioan Ursa, fostul şef al Marelui Stat Major în armata regală. Acesta a fost preşedintele secţiei militară a Partidului Naţional Ţărănesc, astfel că a fost pus pe lista neagră de comuniştii care au preluat puterea în România. 
 

Tata a fost trecut în rezervă în 1946 din ordinul Anei Pauker şi al lui Valter Roman. El a fost arestat prima dată imediat după mine. L-au dus în beciurile de la Siguranţă să nu cumva să încerce să intervină pentru mine. Nu a fost judecat. L-au eliberat după două săptămâni”, a mai spus scriitoarea.

image

Tatăl a fost condamnat la doi ani de închisoare
 

Ileana Silveanu a avut de suferit pe vremea comuniştilor. „Am vrut să mă duc la Facultatea de Medicină. Am luat 9,83 la examen, dar tot nu m-au acceptat. Zece ani mai târziu făceam parte din prima promoţie de absolvenţi ai Facultăţii de Filologie de la Universitatea de Vest”, a mai spus Silveanu.
 

Bunicii din partea mamei au fost deportaţi în Bărăgan, în 1951, sora tatei a fost arestată pentru că nu a fost de acord cu colectivizarea. „În 1952, în noaptea de Paşti, la ora 2.30, şi-au făcut apariţia în casa noastră căpitanul Schelbach împreună cinci securişti. Tata era ridicat să dea o declaraţie. A fost trimis la închisoare de la Olteniţa, iar apoi la Măgurele. A fost ţinut în arest doi ani, pentru că era considerat criminal de război. L-au eliberat în noiembrie 1954. El a murit în 1974”, a mai povestit scriitoarea. "Mulţi dintre cei care au revenit de pe front au intrat în Securitate. Nu aveau nici cinci clase. Pentru ei s-a făcut o facultate muncitorească, în locul unde astăzi este Liceul Lenau. Au devenit imediat oameni cu diplome", a completat Silveanu. 

image


 

A lucrat ca profesoară de limba română la Carani, un an de zile, apoi trei ani la Jimbolia. A revenit la Timişoara, la Liceul „Ana Aslan”, apoi a devenit profesoară la Liceul Sportiv. A ieşit la pensie de la Şcoala Generală nr.7, în anul 1990.


După revoluţie, s-a apucat de cercetat dosarele luptătorilor anti-comunişti de la Parchetul Militar şi arhivele statului. În urma unei munci titanice, Ileana Silveanu a publicat 11 volume despre cei care au fost condamnaţi de comunişti. 


Fosta clădire a guvernatorului Florimund Mercy
 

Astăzi, clădirea fostei închisori din faţa centrului comercial Bega aparţine societăţii Alcom, care are 16 încăperi, pe o suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi.. Pe lângă Curtea Berarilor, există un complex de birouri care adăposteşte mai multe societăţi comerciale şi cabinete notariale. Lucrările de renovare şi consolidare la clădire aflată pe lista de monumente istorice au început în 2009. 

Clădirea a fost construită în 1716 şi a aparţinut guvernatorului Florimund Mercy, care a dorit să se mute în ea pentru că era singura casă cu balcon din aceea vreme. În 1890, aici a funcţionat Tribunalul Poporului, iar apoi penitenciarul militar.

Casa Mercy

Din 1907 a devenit penitenciar civil, locul unde au fost arestaţi numeroşi bănăţeni luptători împotriva comunismului. Printre ei, şi condamnaţii la moarte din grupul lui Spiru Blănaru. Acum doar unele geamuri exterioare mai păstrează vechile gratii ale penitenciarului. Puşcăria a funcţionat până în 1952.

Citeşte şi:

Ileana Silveanu a inventariat torturile comuniste: "Inchiziţia era copil mic pe lângă ce făcea statul comunist"

Instituţia pentru care inchiziţia era copil mic: "Erau torturi fizice şi psihice inumane"

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite