Lecţie de umanitate la Cireşu, Mehedinţi: doi pensionari suedezi susţin financiar de 18 ani şcoala din localitate
0
De 18 ani şcoala din Cireşu, o micuţă localitate din zona de munte a judeţului Mehedinţi, este finanţată de o familie de suedezi. Gunnar şi Irene Fager sunt foşti profesori, actualmente pensionari, care după o vizită în România au hotărât să ajute şcoala de la Cireşu.
Nişte îngeri păzitori, aşa i-am putea numi pe Gunnar şi Irene Fager, din Suedia, o familie modestă de pensionari, foşti profesori, care trăieşte înr-un sat din regiunea Varmland. De 18 ani fac eforturi uriaşe în mica comunitate în care îşi duc zilele pentru a strânge banii necesari finanţării şcolii din Cireşu. Cu timpul au reuşit să mobilizeze întreaga comunitate, astfel că acum când se organizează vreo petrecere nu se mai aduc cadouri pentru sărbătoriţi, ci într-o cutie specială se strâng banii pentru elevii români. Numai în felul acesta, Gunnar şi Irene Fager au reuşit în ultimii ani să modernizeze şcoala şi internatul de la Cireşu, iar peste 1000 de copii să termine clasele elementare. Şi nu numai atât. Suedezii îi ajută pe elevii din Cireşu să-şi continue studiile şi la liceu şi chiar la facultate, acordându-le o bursă de început de an liceal ori universitar. Fără ajutorul acestor străini, o mare parte din aceşti elevi ar fi abandonat şcoala.
60 de elevi, cazaţi în internat
La ora actuală, în internatul de la Cireşu sunt cazaţi 60 de elevi. Aici vin copii din cinci comune învecinate, Iloviţa, Izvorul Bîrzii, Godeanu, Balta şi Podeni. Majoritatea acestor copii provin din familii sărmane, care nu îşi permit să plătească internatul. Aici primesc trei mese pe zi şi sunt cazaţi în condiţii ireproşabile. Familiile lor nu plătesc niciun ban, pentru că suedezii achită în fiecare lună pentru fiecare elev o bursă de 25 de euro. „Căutăm să ne descurcăm, să ne încadrăm în sumele respective, iar copiii şi familiile lor sunt foarte mulţumite. Majoritatea provin din familii foarte sărace şi dacă noi nu am avea internatul aici jumătate din ei ar fi neşcolarizaţi pentru că nu ar avea posibilitatea să frecventeze cursurile şcolii. Nu vin doar copii din comuna noastră, ci din toate comunele din împrejurimi. Dumnealor (n.r. suedezii) au fost foarte sufletişti şi noi am încercat să fim foarte corecţi pentru că ştiţi că cei din vest respectă corectitudinea”, spune directorul şcolii din Cireşu, Nicolae Dragu.
Au început cu un frigider
În urmă cu 18 ani, când a început această poveste frumoasă pentru şcoala de la Cireşu, Gunnar şi Irene Fager vizitau pentru prima dată România. „Totul a pornit dintr-o dorinţă a lor. Au dorit pur şi simplu să ajute o şcoală din România. La vremea aceea eu eram translator la primele convoaie de ajutoare care veneau din Vest şi un voluntar suedez m-a întrebat dacă n-aş dori să intru în legătură cu cineva care a lucrat în învăţământ. Am spus «Da» şi în trei luni ei au venit aici. A doua zi dimineaţa, după ce au văzut internatul de la Cireşu mi-au spus: «Nu putem pleca şi să-i lăsăm pe copii aceştia în cntinuare în neputinţa de a se dezvolta normal în comparaţie cu copiii de la noi»”, povesteşte Ortansa Vişoianu, fost profesor de limba engleză, actualmente pensionar din Drobeta Turnu Severin. Impresionaţi de ceea ce au văzut la Cireşu, Gunnar şi Irene Fager au oferit din buzunarul lor banii pentru achiziţionarea unui frigider. A fost doar începutul. În 1992 a fost realizată aducţiunea cu apă pentru şcoala de la Cireşu, investiţie care s-a ridicat la circa 50.000 de dolari, apoi a fost instalată o centrală termică modernă în valoare de 13.000 de euro, cantina a fost dotată cu tot ceea ce este necesar, camerele internatului au fost dotate cu mobilier şi multe alte lucruri de strictă necesitate. La toate acestea se adaugă sumele neceare cu şcolarizarea.
„Dacă luăm în calcul că sunt opt luni de şcoală efectivă şi socotim o medie de 1000 de euro pe lună – numai bursele copiilor, apoi bursele celor care au terminat şcoala Cireşu şi sunt acum elevi la licee din Orşova sau Severin, studenţi la facultăţi din Severin, Craiova, Timişoara şi chiar la masterate este nevoie în fiecare an de suma minimă de 15.000 de euro. Dar Gunnar şi Irene Fager spun aşa «Ne pare bine că am putut să le dăm o şansă, că au ştiut să o fructifice, că au îndrăznit să studieze mai departe, că şi-au aranjat viaţa într-un mod frumos şi cinstit şi pentru asta suntem fericiţi“”
mai spune Ortansa Vişoianu, prin intermediul căreia ajung banii din Suedia la şcoala din Cireşu şi care are în biroul personal sute de facturi şi chitanţe strânse de-a lungul anilor.
Elevii au program la dentist
Pentru Primăria din Cireşu, din al cărei buget extrem de sărac, abia se achită salariile funcţionarilor publici, ajutorul suedez este mană cerească. Primarul Doru Ţîrlui recunoaşte că fără banii oferiţi de suedezi şcoala din Cireşu nu ar fi putut supravieţui: „În primul an ne-au ajutat cu amenajarea cantinei, sălii de mese, cu mobilier. Ulterior s-au gândit că avem nevoie de apă curentă pentru şcoală şi cantină ori noi nu aveam această posibilitate financiară. Cu sprijinul dumnealor am rezolvat cu apa şi canalizarea. Apoi s-a rezolvat problema cu încălzirea, sobele erau vechi, posibilităţi să le reparăm sau să le schimbăm în acel moment nu aveam şi au decis să ne ajute cu o centrală termică pentru încălzire la internatul şcolii de aici . Toţii copiii şcolii din Cireşu servesc o masă caldă la ora 12,00, iar cei care stau la internat toate cele trei mese sunt suportate din banii primiţi din sponsorizare. Toţi copiii de aici au program la dentist şi la oftalmolog. Când au un surplus de bani, cum a fost anul trecut la încheierea anului şcolar, suedezii cum le spunem lor, au organizat o plimbare cu toţii copii pe Dunăre, a fost o mare bucurie pentru copii”.
Salvată de la desfiinţare
Fără ajutorul suedez, cel mai probabil şcoala de la Cireşu s-ar fi desfiinţat, aşa cum a fost soarta altor sute de unităţi şcolare din România, care au închise din cauza numărului redus de elevi. În urmă cu 18 ani, autorităţile de la vremea respectivă nu păreau interesate să investească nici măcar în reabilitarea drumului care duce la Cireşu, deşi zona prezintă un uriaş potenţial turistic. Despre investiţii în învăţământ nici nu intra în discuţie. Aşa se face că internatul şcolii de la Cireşu era mai degrabă o dărămătură, un fel de cămară insalubră, unde 10 copiii erau hrăniţi din castroane ciobite. „Într-o cameră mică era o sobă tip cizmă, cu o oală, 10 castroane de metal ciobite, cu 10 linguri, o masă însemnând un blat de scânduri, pământ pe jos, fără frigider. Acolo mâncau 10 copii. Despre condiţiile de acum cred că aceşti copii nici nu ar fi îndrăznit să viseze la aşa ceva. Nici măcar nu s-au gândit că se poate locui în condiţiile în care le au acum. Nu ar fi putut să aibă acasă toate acestea. Sunt familii care au şi cinci copiii acolo interni , sunt familii sărmane trăiesc numai din ajutorul social, iar zona este vitregă cu existenţa umană”, mai spune Ortansa Vişoianu, care a pus mult suflet în acest proiect alături de familia suedeză din Varmland.
Se încarcă comentariile...
