E posibil în România: medaliat cu aur internaţional la filosofie, fără să fi studiat materia la şcoală
0
Dan Cristian Vulpe (18 ani), elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău (Sălaj), a reuşit, luna aceasta, să obţină medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Filosofie, de la Vilnius, în Lituania, fără a studia filosofia la şcoală sau măcar cu un profesor.
Dan Cristian Vulpe (18 ani) foloseşte cu uşurinţă în vorbirea curentă termeni precum „epistemologie“ sau „idiosincratic“ şi îi place să aibă argumente pentru ceea ce spune, deoarece unul dintre crezurile sale în viaţă spune că „este corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe“. Tânărul a obţinut, în urmă cu aproape două săptămâni, medalia de aur la cea de-a XXII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Filosofie, desfăşurată în perioada 15-18 mai la Vilnius, în Lituania.
În competiţia celor mai buni elevi din lume la această disciplină – au participat concurenţi din 41 de ţări –, Dan Cristian nu a plecat cu prima şansă. Pe de-o parte, se calificase pentru Vilnius de pe locul al II-lea la Olimpiada Naţională de Filosofie, iar pe de altă parte, el nu studiase la şcoală ori cu un profesor nici măcar o oră la această disciplină – filosofia se învaţă în sistemul românesc de învăţământ abia în clasa a XII-a.
De aceea, el recunoaşte că rezultatul obţinut chiar l-a surprins. „Înainte de Olimpiadă, nu prea mi-am manifestat public interesul pentru filosofie. Era o chestiune privată. Şi eu am fost surprins de rezultat, că am ajuns până acolo“, mărturiseşte Dan Cristian Vulpe.
Aplecarea lui pentru filosofie s-a născut după orele de cultură civică de la şcoală, pe când era în clasa a VI-a. „Îmi amintesc, de pildă, faptul că la cultura civică aveam dezbateri şi teme de gândire asupra unor concepte precum libertate sau egalitate. Am făcut cunoştinţă pentru prima dată, în urma unor investigări private lacunare, însă efervescente, cu figuri precum John Locke sau Baruch Spinoza“, îşi aminteşte băiatul.
Mărturiseşte că, la momentul acela, nu avea o înţelegere adecvată sau temeinică a puţinelor lucruri pe care le citise, însă întâlnirea aceasta a reprezentat un moment de reflecţie personală şi o premisă spre ceea ce a urmat.
„Ulterior, am avut o preocupare, tot aşa, într-o măsură minoră, cu filosofia antică greacă. Poate părea o chestiune sofisticată, însă a fost un progres realmente natural şi motivat doar de interese de cunoaştere. Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul lăuntric, de amorul artei, un proiect privat şi individual“, explică Dan Cristian.
Studiu serios, de vara trecută
Preocuparea sa pentru studiul serios al filosofiei a început, însă, vara trecută, în vacanţa dintre clasa a X-a şi a XI-a, când s-a pus pe citit, în special cărţi de istoria filosofiei, dar şi articole de specialitate găsite pe internet.
„Interesul meu creştea odată ce reuşeam să pătrund şi să investighez tot mai mult. Se autoalimenta. Un aspect important al pregătirii mele a fost achiziţia unor concepte care m-au ghidat ulterior în descoperirea unor surse importante de informaţii“, spune adolescentul.
Aşa a reuşit să acumuleze date despre diferite enciclopedii, manuale sau, în general, articole academice. „Am avut materialul necesar pentru a aprofunda ceea ce m-a interesat în mod deosebit. Am ajuns să studiez chestiuni de actualitate“, explică el.
Filosofia l-a ajutat să gândească logic, pe bază de argumente, procedeu valabil, în cazul lui Cristian, chiar şi în cele mai complexe probleme existenţiale. „Nu există suficiente dovezi pentru a sprijini existenţa fenomenelor supranaturale şi a unor entităţi ce depăşesc sfera aceasta. Este o chestiune de etica opiniilor: este corect să formăm opinii doar pentru ce avem suficiente probe. Cred că este o sfidare intelectuală să crezi în afirmaţii miraculoase în absenţa unei reflexii şi consideraţii circumspecte. Iar formarea opiniilor pe baza unor resorturi emoţionale tribale şi pe o gândire deziderativă nu este o metodă fiabilă“, spune adolescentul.
Cât de importante sunt argumentele
De altfel, conceptul potrivit căruia argumentele trebuie să stea la baza oricărei opinii a fost, în linii mari, şi tema cu care a câştigat medalia de aur la Vilnius. „Au fost date patru subiecte la alegere. Eu am ales subiectul numărul 3, un subiect de epistemologie, adică de teoria cunoaşterii – exact ceea ce mă interesează pe mine cel mai mult. Se referea la analiza tripartită a lui Platon, citat de Edmund Gettier“, spune Dan Cristian Vulpe.
Lucrarea lui, redactată în limba engleză, s-a întins pe şapte pagini şi i-a convins pe profesorii evaluatori, dincolo de cele câteva mici greşeli de exprimare, că este cel mai bun elev din lume la filosofie, alături de alţi trei participanţi din Germania, Finlanda şi din Lituania, care au obţinut acelaşi punctaj şi au primit şi ei medalia de aur. „Am pornit de la ceea ce spunea Platon, şi anume: «Cunoaşterea este opinia adevărată întemeiată pe argumente»“, spune el.
Lucrarea lui Dan Cristian Vulpe se găseşte în forma sa originală pe www.ipo2014.lt, site-ul oficial al competiţiei.
Cred că predarea religiei sub forma confesională este periculoasă, în măsura în care contrazice ceea ce este instaurat la orele umaniste sau ştiinţifice. Dan Cristian Vulpe olimpic internaţional la filosofie
„Hibele“ sistemului de învăţământ
Cu un discernământ cultivat şi prin preocupările sale filosofice, Dan Cristian face o analiză a sistemului românesc de învăţământ din care el însuşi face parte şi prin care încearcă să răzbească pentru a ajunge acolo unde îşi doreşte: să găsească răspunsurile de care are nevoie în viaţă.
„Cred că sistemul poate suferi amendamente. Cel puţin din punct de vedere statistic social, este clar faptul că elevii nu au un interes autentic pentru domeniile de cultură şi că, de cele mai multe ori, sunt angajaţi doar după o vânătoare vulgară de note“, spune Dan Cristian Vulpe.
Elevul crede că în şcoala românească se studiază o cantitate mare de cursuri, iar contextul social general nu încurajează şi nu promovează valorile educaţiei. „Cei mai mulţi elevi nu înţeleg metodele ştiinţei şi nu sunt curioşi să meargă dincolo de preocupările de la clasă. Nu ştiu dacă este sistemul de învăţământ responsabil sau este vorba despre un concurs de împrejurări, o situa-ţie generală ce continuă să survină favorizată de cauze şi premise complexe“, completează tânărul.
În opinia lui, realitatea tristă şi regretabilă este că, după terminarea liceului, elevul nu deprinde metodele gândirii critice, nu reuşeşte să conceptualizeze, nu are o apreciere valorică a literaturii şi a artei şi nu îşi asumă obiective culturale şi cognitive semnificative. „Din contră, încă rezidă gândirea miraculoasă şi superstiţioasă“, crede el.
Despre religia în şcoală
Olimpicul nu vede cu ochi buni nici felul în care este impusă şi predată religia în şcoli, fiind de părere că acest sistem poate bulversa o personalitate în formare. „Cred că predarea religiei sub forma confesională este periculoasă, în măsura în care contrazice ceea ce este instaurat la orele umaniste sau ştiinţifice. Ce poate fi mai periculos decât o acumulare de contradicţii de acest fel? O predare a istoriei religiilor şi a eticii cred că ar reprezenta o substanţială îmbunătăţire a strategiei educaţionale“, este de părere el.
Dan Cristian susţine că actualul sistem de învăţământ suferă şi la capitolul orientării elevului spre ceea ce ar trebui să-l intereseze, dar şi în ceea ce priveşte modul de a învăţa. „Cred că un rol fundamental al şcolii îl reprezintă formarea unor viitori cetăţeni responsabili, activi şi lucizi. Individul nu încetează să existe într-o configuraţie de grup şi se aşteaptă de la el să coopereze, să deprindă relaţii de empatie şi să aibă o înţelegere a celor din jur“, spune cu maturitate elevul.
Nu am avut un mentor care să mă îndrume procedural, demersul meu a fost unul lăuntric, de amorul artei, un proiect privat şi individual. Înainte de Olimpiadă, nu prea mi-am manifestat public interesul pentru filosofie. Era o chestiune privată. Şi eu am fost surprins de rezultat, că am ajuns până acolo.
Dan Cristian Vulpe
olimpic internaţional la filosofie
Un adolescent tipic
Dan Cristian se consideră o persoană perfect integrată printre tinerii de vârsta lui. „În mod clar, nu reprezint prototipul tocilarului şi sunt cât se poate de integrat în colectiv. Nu am probleme de socializare, ba chiar mi-am propus ca de-acum înainte să dedic ceva mai mult timp studiului şi să mai tai din timpul petrecut până acum, spre exemplu, pe Facebook“, spune el.
Îi place şi muzica, însă genurile mai puţin gustate de colegii săi de generaţie. „Ascult sistematic muzică clasică, dar şi muzică rock, cu subreprezentările ei de rock progresiv, psihedelic, electronic sau fusion. Şi un gen care rămâne centrul audiţiilor mele muzicale îl reprezintă jazzul. Dincolo de actul audiţiei, cânt la chitară clasică, unde am şi mici compoziţii personale“, spune Dan Cristian.
Pasiunile sale, atunci când are timp pentru ele, includ şi cinematografia. Nici aici nu are gusturi comune, printre preferaţii săi în materie de regie numărându-se Stanley Kubick, Federico Fellini, Krzysztof Kieslowski, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Michelangelo Antonioni, Orson Welles, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Alfred Hitchcock sau Terrence Malick.
Şi-ar dori să citească mai multă literatură
Deşi vârsta regretelor încă nu l-a ajuns, o uşoară undă de nemulţumire se simte în glasul său atunci când spune că nu a avut, încă, timp să se apropie de literatură aşa cum şi-ar fi dorit. „Sper că o să îmi pot gestiona eficient timpul încât să lecturez ficţiune cu regularitate. Cărţile pe care vreau să le citesc le am în biblioteca mea personală, iar pe câteva dintre ele le-am început“, mărturiseşte tânărul.
Dan Cristian Vulpe deja ştie clar ce vrea să facă după ce va absolvi liceul: să plece din ţară. „Există studii care în Marea Britanie se numesc «joint degree», o combinaţie între două discipline. Voi încerca să aplic, probabil, pe filosofie şi pe economie“, spune el.
Se încarcă comentariile...
