Legendele Grădinii Zmeilor din Sălaj: stâncile care prind viaţă. Legătura fiinţelor supranaturale cu „Meteora“ României
0
Comparată cu celebra Meteora, rezervaţia naturală Grădina Zmeilor compensează dimensiunile net reduse faţă de spectaculoasa zonă din Grecia cu o sumedenie de legende, care de care mai fantastice.
Suita de stânci cu forme ciudate, formate prin eroziune, a alimentat, de-a lungul timpului, imaginaţia localnicilor şi nu numai. Aşa au luat naştere legendele ce însoţesc şi animă Grădina Zmeilor, rezervaţia naturală de marginea localităţii sălăjene Gâlgău Almaşului.
”În partea cea mai vestică a grădinii, mai mari, separate una de alta, sunt două stânci gemene. Sunt Zmeul şi Zmeoaica. Se spunea că aceste pietroaie se opreau zmeii să se odihnească atunci când mergeau după sare la Dej”, ne spune una dintre legende Alexandru Moşuţ, fost profesor de matematică şi un împătimit cunoscător al istoriei locale.
O altă legendă spune că zona era casa unor zmei care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Ceilalţi zmei au venit să îl ajute,dar au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. În acelaşi timp, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformaţi în stane de piatră.
De Grădina Zmeilor se leagă şi o altă legendă, a fetei Cătanii. ”La noi, cătane li se spune la femeile mai rele - li se spune aşa pentru că sunt autoritare şi au pretenţii de comandant. Legenda spune că, o astfel de femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinţei mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunţat la iubirea pentru tânărul militar, mama - cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră”, povesteşte profesorul. Stânca - spune localnicul - putea fi văzute între celelalte stânci din rezervaţie până în urmă cu câţiva ani, când a fost doborâtă de procesele erozionale.
”Mai sunt şi alte legende născute acolo, în grădină. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau şiroaie de apă roşiatică. Li se spuneau ”Sângele ţigănaşului frumos”. Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împuşcat acolo cu o armă găsită în vechea mine. Fugea, pare-se, de poliţie şi, decât să fie prins, a preferat să îşi ia viaţa”, precizează el.
Profesorul spune că zona se numeşte ”Grădina Zmeilor” numai de prin anii 70 încoace. ”Până atunci s-a numit Dumbrava, că era o zonă împădurită, sau Chieturi, pentru că acolo se încheia pădurea”, explică profesorul.
Rezervaţie naturală din 2000
Grădina Zmeilor este rezervaţie naturală din 2000 şi reprezintă un ansamblu neregulat de stânci, formate aici prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi. Vântul şi ploaia, îngheţul iernii şi binevenitul dezgheţ al primăverii au format, apoi, cele mai bizare forme: coloane, metereze, poduri, ciuperci, unele având înăltimi de peste 10-12 metri. Formele ciudate ale stâncilor, dar şi imaginaţia bogată a localnicilor, a făcut ca acestora să le fie atribuite denumiri cu conotaţii supranaturale. Astfel, cele mai mari stânci, în formă de prismă, au fost numite Zmeul şi Zmeoaica, dar sunt şi unele stânci ce poartă denumiri mai... pământene: Moşu, Eva, Dorobanţul, Degeţelul, Sfinxul, Călugărul, Căpitanul, Soldaţii, Eva.
Vă mai recomandăm:
Misterele Sălajului. Locurile care îţi dau fiori sau îţi pun imaginaţia la încercare
Se încarcă comentariile...
