Valentine's Day versus Dragobete. De ce se află sărbătoarea modernă în umbra unor ritualuri magico-religioase
0Importarea sărbătorii americane celebrată anual în 14 februarie, cu inimioare, trandafiri şi declaraţii de dragoste, a readus în atenţia colectivă o sărbătoare asemănătoare din cultura românească, peste care se aşternuse praful uitării.
Valentine`s Day, sărbătoarea importată de peste ocean, a intrat în rutina anuală a românilor, în 14 februarie, prilej pentru îndrăgostiţi de a mărturisi persoanelor iubite sentimentele şi de a le face daruri. Marcarea aceastei zile a adus un val de critici, inclusiv din partea reprezentanţilor bisericilor, în condiţiile în care cultura autohtonă include o sărbătoare dedicată iubirii. Dilema dezbătută a fost dacă e mai bine să importăm obiceiuri sau să (re)inventăm tradiţii locale.
În căutarea unui răspuns, etnologul sălăjean Camelia Burghele propune o paralelă între "o zi a Stântului Valentin, total străină de cultura autohtonă" şi "o zi a Dragobetelui, greu şi dificil recuperată dintr-o memorie colectivă orală cam îndepărtată şi cam fragilă", identificând punctele tari şi punctele slabe, oportunităţile şi riscurile. "Două oferte ispititoare, dar aproape la fel de lipsite de conţinut: pe de o parte o sărbătoare occidentală preluată artificial, sub influenţa trendului de globalizare şi europenizare, pe de alta, una românească, tradiţională, dar specifică unui număr relativ mic de zone, în special din sudului teritoriului ", spune etnologul.
Potrivit spuselor sale, Valentine`s Day, o sărbătoarea declarată a dragostei, un soi de zi a îndrăgostiţilor, nu este dublată de referinţe paradigmatice din cultura tradiţională românească. De cealaltă parte, Dragobetele, celebrată în 24 februarie, are atât valenţe erotice - recunoaşterea sentimentului de dragoste între fete şi feciori, cât şi legate de fertilitatea câmpului - asigurarea rodului. Sărbătoarea românească exploatează simbolul păsărilor, ca trimişi sau mesageri ai cerului, acum fiind perioada în care se împerechează păsările nemigratoare şi, prin similitudine, logodna oamenilor, care va pune bazele cuplului. Un alt simbol folosit acum, susţine Camelia Burghele, este cel al ultimei zăpezi, fetele adunând ultimele petice de zăpadă – denumită a zânelor – cu care se spălau pentru a rămâne albe şi frumoase.
Fiecare sărbătoare cu personajul ei
În schimb, ambele sărbători au în centru un personaj: pe de o parte personajul religios - preotul Valentin, cel care, nesocotind ordinele împăratului roman Claudius, oficiază, totuşi, căsătorii ale tinerilor soldaţi, scriindu-le iubitelor acestora, în numele lor, scrisori de dragoste semnate Valentin, pe de alta, o divinitate a unui panteon local, de sorginte precreştină - Dragobete, fiul Dochiei.
"Valentine`s Day promovează un soi de ritual, dar trişat, al căsătoriei şi nunţii, al consfinţirii relaţiei de cuplu dar nu neapărat reală, ci doar teatrală. Acum se încheie căsătoriile de probă, în fapt căsătorii mimate sau chiar căsătorii trucate; se instituie, practic, jocul de-a căsătoria, pentru că o astfel de căsătorie poate fi repetată în fiecare an, de Dragobete, cu un alt partener. O trecere în revistă a promovărilor mediatice atestă: căsătorii de probă, în tramvai, în metrou, în parc, pe Muntele Găina, la Castelul Bran, declaraţii de dragoste la televizor, în direct, on line; efectul unor astfel de demersuri este diluarea ideii de căsătorie şi diminuarea importanţei sociale şi private a acesteia",
explică etnologul sălăjean.
La polul opus, Dragobetele nu are manifestări rituale: nu se fac descântece specifice, scenarii cu componentă rituală: "Dragobetele, Zburătoritul sau Drăgostiţele sunt denumiri care trimit direct către un moment augural al manifestării sentimentului de dragoste între tinerii satului tradiţional. Totuşi, formarea cuplului avea nevoie şi de încuviinţarea părinţilor, rolul sărbătorii fiind doar cel de semnalare a viitoarelor cupluri; de fapt, emblematic era sărutul simbolic de Dragobete şi de aceea se spunea: Dragobete/Sărută fete".
"Asistăm la alterarea tradiţiei"
În opinia Cameliei Burghele varianta occidentală a devenit extrem de vizibilă mai ales ca urmare a eforturilor intense ale comercianţilor care au speculat la maxim mesajul de dragoste, a marketingului agresiv, desfăşurat sub devize gen "nimic nu e prea scump când e vorba de iubire", şi a promovării prin mass-media. Sărbătoarea românească, în schimb, a fost reinventată forţat: "Actualizarea sărbătorii de Dragobete se încadrează în noul tip de sărbătoare urbană, petrecută cu bere, mititei şi grătare, pe ritm de manele, fără să mai aibă multe reprezentări comune cu Dragobetele tradiţional. Asistăm la alterarea tradiţiei sau la învecinarea total deplasată a acesteia cu kitsch-ul şi distorsiunea culturală", punctează sursa citată.
Această a adăugat că declinul sărbătorii de Dragobete "trebuie relaţionat cu diminuarea interesului comunităţii moderne, urbane, pentru natură şi pentru comunicarea cu aceasta, dar şi cu cauze istorice şi sociale mai vechi; colectivizarea şi pierderea proprietăţii private a avut ca efect o ştirbire a comunicării ţăranului cu pământul său, mult rarefiată apoi, odată cu mecanizarea agriculturii şi cu urbanizarea, dar şi diluarea credinţei în ritualuri şi ceremonialuri".
Vă mai recomandăm:
VIDEO Dragobetele, în satul românesc. O studentă revigorează sărbătoarea autohtonă a iubirii
Cum îşi exercita puterile Marţolea, personajul demonic al satelor sălăjene
Se încarcă comentariile...
