ARHIVELE COMUNISMULUI Zece ani de gulag pentru un banc despre Stalin GALERIE FOTO
0
Zeci de basarabeni au înfundat puşcăria sau au fost trimişi în lagărele din Siberia pentru că au glumit pe seama autorităţilor comuniste. Regimul totalitar bolşevic a perceput anecdota drept o ameninţare. Un lucru de neiertat erau bancurile despre conducătorii statului, mai ales despre Stalin, şi viaţa în URSS. Pentru a încadra gluma în prevederile Codului Penal, „glumeţilor" li se incrimina „infracţiunea" de agitaţie şi
Printre miile de oameni sovietici trimişi la închisoare sau în gulag pentru că au glumit pe seama conducătorilor comunişti se numără şi zeci de basarabeni. Este şi cazul lui Ion Ştefaniuc, născut în 1906, la Chişinău. După 1944 a lucrat la calea ferată din RSSM, însoţitor de vagon pe ruta Chişinău-Ungheni. Cineva a avut grijă să-l denunţe că, chipurile, transporta pasageri fără bilete şi lua bani. Pe 18 octombrie 1947, i s-a organizat un flagrant, la percheziţie fiindu-i ridicate 560 de ruble. Ştefaniuc a ţinut-o una şi bună: „Banii sunt de acasă şi i-am luat pentru necesităţi". Arestat în aceeaşi zi, până să fie acumulate probe la dosar, Ştefaniuc a fost băgat în izolatorul preventiv al NKVD.
Aflându-se în detenţie, între două interogatorii, confruntări şi depoziţii, Ştefaniuc le expune colegilor de celulă viziunea sa asupra politicii interne şi externe a URSS, pe care o face praf. A povestit cu lux de amănunte despre viaţa de pomină avută până la 1940, condamnând traiul indecent şi lipsurile din URSS. A blamat colectivizarea şi a povestit o anecdotă despre Stalin, fără a bănui că printre cei din celulă erau şi informatori ai NKVD-ului.
VACA BUCLUCAŞĂ
Pârât şi de data aceasta, Ştefaniuc neagă aproape totul. Surprinzător însă, recunoaşte că a spus o anecdotă despre Stalin. Aceasta a constituit proba principală în dosarul în care a fost învinuit de agitaţie şi propagandă antisovietică. A fost supus chiar şi unui interogatoriu special de către nkvd-iştii. La solicitarea anchetatorului, Ştefaniuc a repetat bancul, a precizat contextul, şi-a asumat paternitatea. Iată conţinutul glume: „La Conferinţa din Crimeea, Stalin, Churchill şi Roosevelt se deplasau într-o maşină. La un moment dat apare în mijlocul drumului o vacă şi nu permite maşinii să treacă. Churchill şi Roosevelt, pe rând, au încercat să alunge vaca din drum, dar, nereuşind, îşi exprimă că nu pot merge mai departe. Atunci Stalin coboară din maşină şi-i şopteşte vacii la ureche: «Dă-te la o parte că te bag în colhoz». Auzind acestea, vaca a luat-o la fugă, iar cei trei şi-au continuat drumul". Procesul-verbal al interogatorului nu specifică dacă anchetatorul a râs cu poftă.
Vezi galeria foto cu condamnaţii pentru bancuri anticomuniste!
În asemenea circumstanţe lucrurile iau o altă întorsătură. Agitaţia şi propaganda antisovietică (art. 54/10 p. I, Cod Penal al RSS Ucrainene) devine principalul capăt de acuzare, iar însuşirea de bani din bilete, cel secundar. La 26 decembrie 1947 Tribunalul militar al Căilor ferate din RSSM îl condamnă pe Ştefaniuc la 10 ani de gulag şi confiscarea averii. Este reabilitat la 4 decembrie 1995.
A GLUMIT PE SEAMA „BOLII" DICTATORULUI
Un alt „glumeţ" a fost şi Petru Condraţchi, născut în 1912, în comuna Corestăuţi, judeţul Hotin. Îşi face studiile primare în satul natal, cele gimnaziale la Cernăuţi, ajungând să termine în anul 1937 Facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti, iar în 1939 Facultatea de Agronomie din Chişinău. Până în 1940 lucrează profesor particular la Bucureşti, iar ulterior - învăţător în mai multe sate din Basarabia. În anul 1950 se stabileşte la Cahul, unde lucrează în calitate de instructor de biologie la Staţia tinerilor naturalişti şi învăţător la Şcoala nr. 7.
Citește și:
Basarabenii au fost înfometaţi, la ordinul partidului. Vezi GALERIA FOTO!
Cum colabora Securitatea din România cu KGB
Locurile unde călăii NKVD au masacrat mii de moldoveni. Peste 3.400 de basarabeni au fost împușcați
Realităţile socialiste îl fac reticent faţă de puterea nou -instaurată în Basarabia, expunând uneori pe faţă ceea ce gândeşte. Câţiva dintre colegii de lucru, cu care nu se afla în relaţii dintre cele mai cordiale, l-au denunţat la NKVD. Poate că ar fi scăpat de gulag, dacă nu ar fi fost la mijloc trei bancuri povestite de Condraţchi, în care era luată în zeflemea societatea sovietică, dar şi, ceea ce era foarte grav, Iosif Stalin. Iată bancurile cu pricina:
1. „La ONU s-a pus problema excluderii unui cuvânt licenţios, format din trei litere, din vocabularul limbii ruse. Reprezentantul URSS a stăruit să convingă asistenţa că acest cuvânt este cel mai iubit de copii, care, până a merge la şcoală îl scriu pe toate gardurile, iar excluderea lui din vocabular ar însemna lipsirea copiilor de dreptul de a învăţa" (cuvântul avut în vedere de ONU este într-adevăr licenţios - (..й - rusă), iar cel apărat de URSS (мир - rusă) se traduce „pace". I s-a încriminat denigrarea politicii diplomatice şi de pace a URSS.
2. „S-ar fi îmbolnăvit grav iubitul conducător al statului sovietic, tovarăşul Stalin. Lipsit de mijloace pentru tratament, acesta s-a adresat Guvernului URSS după ajutor. Un mare demnitar i-a propus să scrie cu creionul pe un loc intim al corpului său cuvântul colhoz. Imediat toţi microbii au părăsit corpul bolnavului". A fost învinuit de denigrarea imaginii lui Stalin.
3. „Un evreu îşi dorea neapărat să se transforme în rus de origine. A prins peştişorul de aur şi i-a poruncit să-l prefacă în rus. Peştişorul a executat ordinul. Când a ajuns în satul natal, mare i-a fost mirarea să vadă că în loc de casă e un bordei, în loc de pat - nişte scânduri, iar la cină i s-a dat un borş rece". A fost învinuit de denigrarea naţiei ruse.
Petru Condraţchi este arestat la 23 martie 1953. I se încriminează „agitaţie şi propagandă antisovietică". La 11 iunie 1953, Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat la 10 ani privaţiune de libertate, cu decădere din drepturile civile pentru alţi cinci ani. Plângerea adresată Prezidiului Sovietului Suprem al URSS în ianuarie 1956 este respinsă. La 16 mai 1956, Petru Condraţchi a fost exonerat de pedeapsă, fiind reabilitat însă abia la 31 octombrie 2005.
ÎNJURĂTURI ÎNTRE CRACII STATUII
Vasile Gudima s-a născut în 1921, în comuna Răcăria, judeţul Bălţi. Termină patru clase „la români", luptă în cel de-al Doilea Război Mondial în Armata Roşie, fiind decorat cu două medalii sovietice. După război, a lucrat hamal la nodul de cale ferată din Bălţi. Ghinionul lui a fost să aibă colegi care turnau la NKVD despre ce se discuta în colectiv.
Câteva dintre ieşirile sale antisovietice sunt legate de monumentul lui Stalin din faţa gării din Bălţi, pe care Gudima trebuia să-l cureţe periodic. În august 1949, când bustul lui Stalin urma să fie dezvelit, fiind acoperit cu hârtie, Gudima i-a spus unui coleg: „Mergi de scoate impermeabilul, nu de alta dar îi este cald".
Monumentele lui Stalin erau şi subiect de glume pe vremea URSS
Altă dată, Gudima a exclamat: „În iunie 1941, când ruşii au dat bir cu fugiţii, eu doboram aceste figuri. De fapt, acelea erau mai mici. În curând va fi din nou război şi voi avea de lucru mai mult". Când două femei au exclamat: „Cât de frumos este monumentul tovarăşului Stalin!", Gudima, care îl curăţa cu mătura între picioare, i-a tras o înjurătură de mama focului, adăugând: „Nu e doar frumos, dar şi fuge bine". Femeile şi-au exprimat nedumerirea, la care bărbatul a replicat: „Îmbrăcaţi pe cap cagule şi lipiţii o aşchie peste ceafă şi veţi vedea că Stalin va da bir cu fugiţii".
Vasile Gudima avea şi obiceiul să povestească bancuri antisovietice. Unul era legat de operaţiunea unională privind obligativitatea contractării aşa-numitului împrumut de bani la stat (reprezenta cumpărarea de obligaţii ale statului de anumită valoare, ulterior răscumpărate cu dobândă, era obligatoriu pentru toţi, заëм - rusă). Iată bancul: „Un ţigan, ca tot norodul sovietic, a fost obligat să ia заëм. El a tot rugat să i se explice ce se înţelege prin împrumut de bani statului. Pricepând, în sfârşit, sensul operaţiunii, rromul a exclamat nedumerit: «Ce fel de stat e acesta dacă împrumută bani de la ţigani?»".
Gudima este arestat la 5 noiembrie 1950. Tribunalul militar al Căilor ferate din RSS Moldovenească îl condamnă la 10 ani de privaţiune de libertate, cu decădere din drepturile civile pentru alţi trei ani. La 25 iunie 1955, Colegiul penal al Judecătoriei Supreme a URSS îi reduce pedeapsa la cinci ani, aplică un decret despre amnistiere, eliberându-l din gulag. Este reabilitat la 27 iunie 2005.
Şapte anecdote antisovietice l-au trimis pentru zece ani în Siberia
Serghei Popovici s-a născut la 1916, la Odesa. Din 1944 lucra inginer la calea ferată din Chişinău. Popovici a povestit în anturajul său şapte bancuri, calificate de NKVD drept antisovietice.
Iată câteva dintre ele: 1. „O bătrână, văzând pentru prima dată o cămilă a izbucnit în plâns. Fiind întrebată de ce plânge, a răspuns: «Vedeţi la ce stare jalnică a ajuns calul în socialism?»". 2. La conferinţa de la Yalta s-a dat o cină. La sfârşit americanii şi englezii au mulţumit pentru ceai. «De ce doar pentru ceai?», au întrebat ruşii. «Fiindcă toate celelalte produse sunt ale noastre»". 3. „Au murit concomitent doi ingineri, un rus şi un american. La autopsie s-a constatat că în creierul americanului erau planuri, iar în stomac - carne. La rus, din contra, au găsit în creier carne, iar în stomac - planuri". S-au găsit dintre cei care au mers la NKVD şi l-au denunţat. Serghei Popovici este arestat la 6 octombrie 1947, iar la 10 decembrie 1947 Tribunalul militar al Căilor ferate din RSSM l-a condamnat la 10 ani de privaţiune de libertate, cu decădere din drepturile civile pentru alţi trei ani. Unui coleg de al său, care a repovestit altor persoane trei bancuri i s-a aplicat aceeaşi pedeapsă.
Se încarcă comentariile...
