Basarabia la Bookfest 2016

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Rămâne doar să ne bucurăm, şi la Bookfest 2016, de prezenţa câtorva sărmane edituri basarabene...”
„Rămâne doar să ne bucurăm, şi la Bookfest 2016, de prezenţa câtorva sărmane edituri basarabene...”

Târgurile, fie ele şi de carte, sunt întreprinderi comerciale, nu spirituale. Nu trebuie, prin urmare, să căutăm cu tot dinadinsul semnificaţii, deschise sau ascunse, în modul în care este reprezentată o ţară sau alta.

Mai ales că România şi Republica Moldova sunt, cum se ştie, două ţări, dar o singură literatură. Cu câţiva ani în urmă, când la Târgul de Carte de la Frankfurt a fost invitată de onoare literatura catalană (aşadar, o literatură scrisă într-o limbă regională, nu o ţară), a ieşit un scandal imens. Scriitori din Catalonia, indiferent dacă scriu în castiliană sau catalană, şi scriitori din restul Spaniei au boicotat târgul şi i-au acuzat pe organizatori de tot soiul de grozăvii.

De aceea, când mai mulţi editori m-au întrebat ce cred despre o eventuală prezenţă a Republicii Moldova ca invitat de onoare la unul din cele două târguri de carte de la Bucureşti, i-am sfătuit insistent să renunţe.

Mai întâi, pentru că prezenţa constantă, până azi, a Basarabiei la Bookfest şi Gaudeamus s-a făcut prin eforturi însemnate ale unor editori privaţi de peste Prut, fără nici un sprijin din partea statului. Nici Ministerul Culturii din România sau DRRRP nu au manifestat vreo intenţie de a sprijini această prezenţă, care, în consecinţă, a fost mereu modestă şi marginală, din păcate.

În al doilea rând, dacă, prin absurd, Ministerul Culturii de la Chişinău s-ar decide să susţină mai insistent prezenţa editurilor din stânga Prutului la târgurile de carte de la noi, mă tem că ar ieşi o catastrofă birocratică. Administraţia de la Chişinău pare încremenită în atmosfera imediat post-sovietică, în care un extrem formalism se îmbină catastrofal de eficient cu lipsa de viziune şi cu un provincialism de neîntâlnit chiar şi la noi.

Nemaivorbind că, date fiind resorturile subterane ale „stataliştilor”, care controlează tot ce mişcă la Chişinău, ne-am fi trezit la standul oficial al Republicii Moldova cu cărţi elogioase despre Karl Schmidt (cel care a rusificat arhitectural şi administrativ Chişinăul), cu literatură găgăuză şi rusă mult peste prezenţa demografică a celor două etnii, sau cu volume de istorie a Republicii Moldova care încep de la descălecatul lui Bogdan I, nu de la ultimatumul sovietic din 1940. În loc să fie o manifestare a unităţii culturale româneşti, o asemenea prezenţă oficială ar fi constituit, dimpotrivă, o afirmare a neunităţii.

Rămâne doar să ne bucurăm, şi la Bookfest 2016, de prezenţa câtorva sărmane edituri basarabene, cum sunt Cartier, Ştiinţa sau Prut Internaţional, care se străduiesc să aducă la târgurile de la noi cărţi interesante, de calitate (inclusiv tipografică), în indiferenţa autorităţilor de la Chişinău, care nu investesc în cultură nimic.

Rămâne întrebarea de ce nici „patrioţii” de la Bucureşti, care se reped să pună etichete ori de câte ori exprimi un punct de vedere critic la adresa discursului oficial cu privire la relaţiile româno-române, nu au mişcat un deget pentru ca prezenţa editurilor basarabene la Bookfest să se bucure de mai multă atenţie. Probabil că e mai greu cu cartea decât cu discursurile sforăitoare şi gesturile patetice.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite