Postacii Moscovei şi războiul cibernetic

Fac senzaţie dezvăluirile despre trollii Kremlinului, fabricile de ştiri şi comentarii create pentru susţinerea mediatică a propagandei ruse. Mai mulţi reporteri ruşi s-au infiltrat în firme mascate sub denumiri banale, firme care se ocupă cu aglomerarea spaţiului virtual cu mesaje pro-moscovite.

În baza unor sondaje şi studii sunt stabilite în fiecare zi liste de mesaje care trebuie transmise, articole care trebuie răspândite, idei care trebuie multiplicate. Fiecare angajat pe un astfel de post de troll administrează zeci de conturi pe reţele sociale, bloguri şi conturi de comentatori la ediţiile de internet ale mai multor publicaţii. Acest gen de propagandă - prin secretomania care o înconjoară, clădirile misterioase din suburbii, sursele discrete de finanţare - este de natură să atragă atenţia, să devină subiect de ştiri.

Însă în realitate efectul unor astfel de investiţii este minim. Orice consumator de presă cu o minimă experienţă recunoaşte imediat un comentariu ”de postac”. Insinuările sunt brutale, aluziile sunt transparente – beneficiarul real al mesajului este vizibil de la foarte mare distanţă. În mediul virtual credibilitatea se obţine foarte greu şi se pierde foarte uşor, iar postacii sunt adevăraţi avortoni în acest mediu, născuţi gata morţi.

Mult mai periculoşi sunt trollii ”conservă”, personaje care îşi clădesc credibilitatea ani de-a rândul intonând o arie neutră faţă de beneficiarul real, dar care în momentele cheie lansează mesaje cu impact real. Un astfel de troll conservă este mult mai valoros decât mii de postaci ale căror comentarii reuşesc să apară doar prin mila sau lipsa de atenţie a moderatorilor publicaţiilor serioase. Apoi vin ”idioţii utili” – căzuţi ca muştele în plasa unor construcţii ideologice neclare, zeloşi să îşi demonstreze ataşamentul faţă de idei împrumutate de-a gata, nemestecate şi nedigerate. Idioţii utili sunt primii care se transformă în relee de retransmisie pentru mesajele trollilor ieşiţi din conservare.

Dar nu este nimic nou în toate aceste mecanisme, ele există de când a apărut războiul propagandistic. Mediul virtual nu face altceva decât să amplifice viteza de transmitere a mesajelor, capacitatea de multiplicare şi volumul de informaţie propagată. Însă logica fundamentală a războiului propagandistic rămâne în epoca internetului aceeaşi cu cea din vremea tiparului şi televiziunii.