Corupţia la nivel înalt ameninţă aspiraţiile europene ale Republicii Moldova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
În aprilie 2009, tinerii s-au revoltat faţă de rezultatele alegerilor din Republica Moldova
În aprilie 2009, tinerii s-au revoltat faţă de rezultatele alegerilor din Republica Moldova

De fiecare dată, pe 7 aprilie, cetăţenii Republicii Moldova fac bilanţul progreselor pe care le-a făcut ţara după protestele tinerilor din aprilie 2009, cunoscute în occident ca şi „Revoluţia Twitter“.

Acum nouă ani, o revoltă civică a condus la debarcarea guvernării Partidului Comuniştilor şi a contribuit la formarea unei coaliţii pro-europene. Cu toate acestea, speranţele pentru un guvern mai democratic şi mai transparent nu numai că nu s-au materializat, dar mulţi din cei care au participat la represiunile poliţieneşti din aprilie 2009 au fost promovaţi în funcţii cheie de către actuala guvernare a Partidul Democrat (Anticoruptie.md, 7 aprilie 2017 ). Acest sentiment de impunitate, dar şi condiţiile economice precare pe plan intern, descurajează tinerii să investească orice speranţă în viitorul ţării. Potrivit ultimului sondaj al Institutului Republican Internaţional, 76% dintre respondenţi nu cred că tinerii au un „bun viitor în Moldova“, în timp ce 96% au spus că „corupţia este o problemă mare sau foarte mare“ în ţară (Iri. org, 29 martie 2018). Un raport recent al Serviciului European de Acţiune Externă şi al Comisiei Europene a arătat că „corupţia continuă să fie larg răspândită, iar independenţa justiţiei, a autorităţilor de aplicare a legii şi celor anticorupţie necesită îmbunătăţiri substanţiale“ (Europa.eu, 5 aprilie). Astfel, corupţia endemică şi regresul democratic nu numai că subminează aspiraţiile europene ale Moldovei, dar creează şi teren fertil pentru instabilitate politică şi proteste civice, de data aceasta împotriva unui govern declarat pro-european.

„Furtul secolului“, aşa cum a devenit cunoscut, este un test de integritate pentru sistemul de justiţie al Republicii Moldova.

Acelaşi raport al Uniunii Europene cu privire implementarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE reaminteşte că schimbarea sistemului electoral din iulie 2017 a fost în contradicţie cu recomandarea Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei şi a Oficiului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului din cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Instituţiile europene de monitorizare a democraţiei au avertizat în repetate rânduri Moldova să nu introducă sistemul electoral mixt, deoarece acest sistem nou riscă să exacerbeze problema corupţiei, permiţând oamenilor de afaceri bogaţi să influenţeze alegerile din circumscripţiile uninominale (Venice.coe.int, 19 martie, vezi EDM, 10 ianuarie). Această preocupare este un motiv major pentru care UE reţine cele 100 de milioane de euro de asistenţă macrofinanciară alocată anul trecut Moldovei. Potrivit vicepreşedintelui Comisiei pentru bugete a Parlamentului European, Siegfried Muresan, fondurile UE ar fi sosit deja dacă nu ar fi fost acea schimbare controversată a sistemului electoral (Europalibera.org, 1 februarie).  Într-o vizită recentă în Moldova, Mureşan a subliniat că cel puţin trei sau patru din cele zece condiţii ale UE pentru prima tranşă (30 milioane euro) nu au fost îndeplinite (Adevarul.ro, Cotidianul.md, 6 aprilie). Într-adevăr, Memorandumul de înţelegere dintre UE şi Republica Moldova stabileşte condiţii clare în ceea ce priveşte guvernanţa în sectorul public, lupta împotriva corupţiei şi spălarea banilor, reformele sectorului energetic etc., dar cere şi respectarea unor mecanisme democratice eficiente, sistem parlamentar pluralist şi stat de drept (Europa.eu, 23 noiembrie 2017). Acestea din urmă sunt mult mai dificil de realizat, însă având în vedere modul în care se desfăşoară ancheta privind furtul miliardului, guvernului abia dacă îi pasă.

Corupţia endemică, augmentată de schimbările sistemului electoral, a condus la retrogradarea Republicii Moldova de la o democraţie defectuoasă la un regim hibrid.

Un miliard de dolari (12% din PIB) a fost furat de la trei bănci din Moldova înainte de alegerile parlamentare din 2014. „Furtul secolului“, aşa cum a devenit cunoscut, este un test de integritate pentru sistemul de justiţie al Republicii Moldova. Banca Naţională a Moldovei a angajat o companie americană de consultanţă „Kroll“ să efectueze o anchetă financiară. Deja în primul său raport, prezentat în aprilie 2015, Kroll l-a identificat pe controversatul om de afaceri Ilan Shor, care controla cele trei bănci fălite, ca figura principală din spatele fraudei. Cel de-al doilea raport Kroll, din decembrie 2017, a indicat 77 de companii aflate în legătură strânsă cu Shor, care este identificat ca fiind unul din „dacă nu singurul beneficiar“ al acestei fraude foarte bine coordonate (Candu.md, 4 mai 2015; Bnm.md, 21 decembrie 2017). Cu toate acestea, în ciuda faptului că a fost condamnat de prima instanţă la şapte ani şi jumătate de închisoare, în iunie 2017, Shor a atacat hotărârea şi cazul este tărăgănat la Curtea de Apel (Deschide.md, 2 aprilie 2018). Shor rămâne în libertate şi, între timp, a devenit primar al unui oraş, a preluat conducerea unui partid şi se pregăteşte să devină deputat. Cunoscătorii politicii din Moldova ştiu că acest lucru ar fi imposibil fără protecţia liderului Partidului Democrat, oligarhul Vlad Plahotniuc, care l-a folosit pe Shor pentru a scăpa de rivalii politici şi de business ai lui Plahotniuc (fostul prim-ministru Vlad Filat, oligarhul Veaceslav Platon şi mogul Chiril Lucinschi) prin intermediul unor procese de judecată rapide şi închise. Relaţia simbiotică dintre Vlad Plahotniuc şi Ilan Shor este întruchiparea corupţiei la nivel înalt care face Uniunea Europeană din ce în ce mai dezamăgită de Republica Moldova.

Atât oligarhul declarat pro-european Vlad Plahotniuc, cât şi populistul pro-rus Igor Dodon, sunt, de fapt, progenituri ale regimului Comunist al lui Vladimir Voronin, pe care generaţia tânără a Republicii Moldova l-a înfruntat în aprilie 2009.

Corupţia endemică, augmentată de schimbările sistemului electoral, a condus la retrogradarea Republicii Moldova de la o democraţie defectuoasă la un regim hibrid, potrivit Indicelui Democraţiei elaborate de The Economist Intelligence Unit (The Economist, 4 februarie). Riscurile ca Republica Moldova să devină sinonim cu corupţia sunt multiple, totuşi două ameninţări principale ies în evidenţă. În primul rând, dacă va continua doar să mimeze combatere a corupţiei, Moldova nu va reuşi să avanseze în domeniul integrării europene. În al doilea rând, dacă sistemul electoral mixt extrem de controversat va produce un rezultat nereprezentativ în alegerile parlamentare programate pentru sfârşitul anului 2018, Moldova ar putea aluneca într-un nou ciclu de instabilitate politică, care ar putea fi exploatată de actori străini, cum ar fi Rusia. Cu toate acestea, după ancorarea Moldovei în spaţiul economic European, devine tot mai evident că principalul clivaj în dezbaterea politică din Republica Moldova este mai puţin o dilemă Est-Vest, ci mai degrabă o rivalitate între cei care apără democraţia şi buna guvernare şi cei care se mulţumesc cu clientelismul şi corupţia. Atât oligarhul declarat pro-european Vlad Plahotniuc, cât şi populistul pro-rus Igor Dodon, sunt, de fapt, progenituri ale regimului Comunist al lui Vladimir Voronin, pe care generaţia tânără a Republicii Moldova l-a înfruntat în aprilie 2009.

Notă: Acest articol a fost scris iniţial pentru The Jamestown Foundation, iar originalul poate fi accesat aici.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite