Cristian Ghinea: Moldova – alegerile dramatice care au schimbat puţin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe site-ul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (socialistii.md), aproape toată pagina este ocupată de o fotografie. Un Vladimir Putin în capul unei mese, cu o privire dîrză, dar şi un zîmbet părintesc.

 În stînga lui, la masă, o doamnă îi explică ceva, iar lîngă ea, uşor stingher în adoraţie – un domn ceva mai tînăr. Doamna este Zinaida Greceanîi, şefa ultimului guvern al lui Vladimir Voronin. Domnul este Igor Dodon, vicepremier şi ministru al Economiei în acelaşi guvern, omul care a candidat din partea comuniştilor la primăria Chişinăului şi a fost învins cu foarte puţin de Dorin Chirtoacă. Fotografia rezumă mesajul Partidului Socialiştilor (PSRM): vrem cu Rusia. Într-o campanie în care Vladimir Voronin şi vechiul său partid PCRM au refuzat să spună clar încotro vor îndrepta ţara, PSRM a venit cu mesaj radical pro-Est. Nu doar că vrem cu Rusia, dar vrem pentru Moldova şi tot ce propune Rusia pentru Moldova: denunţarea Acordului de Asociere cu UE, aderarea la Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan. Plus rezolvarea conflictului transnistrean prin federalizarea Moldovei – Chişinăul ar deveni, deci, parte a unei federaţii unde Transnistria e partener egal şi controlează destinul întregii ţări. De altfel, Voronin a pierdut încrederea Moscovei cînd a refuzat, în ultimul moment, un plan similar de pacificare a situaţiei cu Transnistria. Voronin a încercat că balanseze între Vest şi Est, a repornit relaţia cu UE în 2005-2007, apoi a devenit un acerb antieuropean cînd Europa, la Chişinău, însemna că la conducere se află alţii. După semnarea Acordului de Asociere, Voronin a continuat să fie critic, dar la modul „dacă tot îl avem, îl mai renegociem pe alocuri, dar mergem înainte“. Cum ar veni: viţelul blînd suge la două vaci – din motive care îmi scapă, proverbul cu mielul are variantă cu viţel la Chişinău. Astfel, Voronin a lăsat liber culoarul prorus. Unde au intrat Renoto Usatîi şi Igor Dodon. Am scris despre ei într-o rubrică recentă. Usatîi a fost scos din cursă de decizii ale justiţiei, a rămas Dodon. PSRM-ul său a stat mereu în sondaje la limita de a intra în Parlament (pragul electoral e la 6%). Cu Usatîi în cursă, văzut ca marea surpriză, probabil că Dodon ar fi rămas pe afară, pentru că proruşii ar fi preferat un vot pentru Usatîi decît să rişte cu Dodon, care putea să nu intre în Parlament. Cu Usatîi eliminat, Dodon a devenit principalul steag al fidelilor Rusiei. Cînd scriu acest articol, după numărarea a 87% din secţii, PSRM obţine 21%.  

● Ne-am speriat cu toţii de acest rezultat şi primele comentarii din primele ore din noaptea de duminică erau pesimiste. Un prieten care a fost într-o comisie electorală din centrul Chişinăului îmi transmite repede rezultatele de acolo: PSRM are 208 voturi, urmează PLDM (Filat) cu 140. E foarte pesimist, s-ar presupune că în Chişinău lumea votează cu partidele proeuropene. Îl întreb cît a luat PCRM – în mod bizar, uitase să îmi spună tocmai asta: luase doar 92 de voturi. Cîteva ore, sîntem sub şocul lui Dodon – care, de la primele cifre privind numărătorile parţiale, se instalează la peste 20% şi rămîne acolo. HotNews ţine titlu mare cu partidele proruse care cîştigă alegerile, Gândul vine cu un titlu genial: „Putin şi-a luat ţara înapoi“. În aceste cîteva ore de incertitudine, am văzut felurite reacţii. Oameni, chiar prestigioşi, care îşi pierd cumpătul şi înjură soarta şi neamul pe Facebook, prieteni care îmi zic că presimt o depresie şi să nu contez pe ei în zilele următoare. Un moldovean prăpăstios glumeşte că e ca în 1940: cine apucă să treacă Prutul, să treacă, cine nu, Dumnezeu cu mila. 

● Însă cu ochii pe cifra lui Dodon, uităm de două aspecte care schimbă dramatic rezultatul de fond: a) PCRM scade foarte mult şi b) e adevărat că cele trei partide proeuropene care intră în Parlament au fiecare, separat, un scor mai slab decît PSRM, dar toate trei adunate au un scor uşor mai mare decît PSRM+PCRM. Cînd site-ul alegeri.md începe să transforme automat procentele în mandate (eliminînd voturile acordate celor care nu intră în Parlament şi redistribuind), începe să se vadă că PLDM + PD + PL ar obţine o majoritate parlamentară la limită. Cu ochii pe cifra lui Dodon, am uitat de întrebarea principală a alegerilor: vor putea forţele proeuropene să aibă o majoritate? Răspunsul în acest moment este că da. Tîrziu în noapte, HotNews schimbă titlul catastrofic cu unul optimist: partidele proeuropene au, împreună, mai multe mandate decît cele pro-Est. 

● În ce priveşte PCRM, cei mai mulţi uitau să se uite la scorul lor. Ne-am obişnuit ca, într-un fel sau altul – PCRM să fie constant. Era exasperant modul în care Voronin părea un fel de bolovan trîntit în balta politicii moldoveneşti – bolovanul rămînea constant, jocurile se făceau în funcţie de ce se întîmpla pe lîngă el, cine cu cine se alia pentru a izola bolovanul. Ca să aveţi o idee despre dimensiunile bolovanului, această constantă a însemnat, în 2005 – 46%, în 2009 – PCRM a luat 49% în alegerile din aprilie (cele după care s-a lăsat cu scandal) şi 44% în alegerile anticipate din iulie 2009. În 2010 – scăzuse cu puţin, dar tot lua 39%. Deci, avînd constanta asta în cap, ne uitam la cifrele lui Dodon, care săreau de 20%. Cu un bolovan PCRM în baltă şi un Dodon îngrăşat la peste 20%, totul părea pierdut. Dumnezeu cu mila. Doar că surpriza Dodon a venit pe fondul unei surprize majore de sens opus: bolovanul s-a spart. PCRM a obţinut (pe cifrele din 87% din secţii) doar 17,9%. Astfel, deşi PSRM e pe primul loc, de fapt, dacă adunăm la scorul PCRM, cele două partide obţin exact 39%, cît avea PCRM singur în 2010. 

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro


Cristian Ghinea este directorul Centrului Român pentru Politici Europene, înfiinţat în 2009 de un grup de experţi, având ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertizã în domeniul politicilor publice.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite