Dionis Cenuşă: Lupta contra propagandei ruse trebuie depolitizată şi transformată într-o necesitate obiectivă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Reuters
FOTO Reuters

Analistul politic Dionis Cenuşă consideră că lupta reală împotriva propagandei ruse este un imperativ pe termen şi scurt şi lung. De aceea, aceasta trebuie depolitizată şi transformată într-o necesitate obiectivă, asumată conştient, comunicată corect publicului, în vederea protejării intereselor naţionale şi a securităţii.

Într-un articol de analiză publicat pentru agenţia de presă IPN, Dionis Cenuşă menţionează că conturarea asiduă a unui profil proeuropean cât mai atractiv şi credibil acasă şi în exterior domină agenda guvernării, controlată de Partidul Democrat şi liderul acestuia, Vladimir Plahotniuc. 

Potrivit lui, afilierea cu vectorul european necesită însă voinţă politică clară şi o implementare verificabilă, consecventă şi până la capăt a reformelor.

„Deocamdată majoritatea progreselor afişate de guvernare cuprind adoptarea legilor, iar piedicile reformelor apar la etapa materializării lor în beneficii tangibile pentru cetăţeni. Inconsistenţa între demararea reformelor asumate faţă de UE şi superficialitatea lor la implementare trage însă la pământ încrederea publică în guvernare. De aceea, pentru a distrage atenţia publicului de la ineficienţa sau insuficienţa reformelor, guvernarea recurge la măsuri de „geopolitizare” a politicii interne, resuscitând deliberat discuţiile despre influenţa negativă a factorului rusesc”, a declarat expertul politic.

Continuarea integrală a articolului semnat de către Dionis Cenuşă.

Lupta cu propaganda rusă

Din seria măsurilor recente care vizează Rusia se numără modificarea rapidă a Codului Audiovizualului, din 7 decembrie, motivată cu necesitatea securizării spaţiului informaţional moldovenesc de propaganda externă. Noile prevederi nu vizează în mod expres mass-media rusă, ci ţintesc produsele media (de natură informaţional-analitică, politică, militară) din ţări care nu au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Din acest grup de ţări face parte Rusia, dar şi alte state din CSI (4 ţări) şi chiar din UE (7 state), precum şi Georgia.

Pentru ca restricţiile aplicate de noul Cod să ocolească ţările europene este favorizată în mod explicit folosirea conţinutului informaţional (analitic, militar sau politic) din SUA, Canada, ţările care au ratificat Convenţia Europeană şi din toate ţările UE. Pe lângă Rusia, noul Cod poate afecta şi producţia media din Belarus, care datorită transmiterii în limba rusă este vizualizată şi are consumatori loiali în Moldova (ceea ce nu este relevant pentru Armenia, Azerbaidjan sau Georgia). 

Operatorii de pe piaţa media urmează să plătească între 70-100 mii lei (între 3.500-5.000 de euro per încălcare) în cazul difuzării produselor media interzise. Aplicarea acestor amenzi ar putea obstrucţiona activitatea instituţiilor media care, contrar legislaţiei, vor retransmite posturile TV din Rusia fără a le filtra de conţinutul nepermis.

Reacţia autorităţilor găgăuze (puterile executivă şi legislativă) prin refuzul de a restricţiona transmiterea canalelor ruseşti prefigurează un nou conflict între Chişinău şi Comrat pe marginea transpunerii în practică a noilor prevederi, îndată ce legea va intra în vigoare. 

În fruntea opoziţiei faţă de restricţionarea conţinutului media extern, calificat drept propagandistic, se află Igor Dodon, care nu acceptă promulgarea acesteia. Blocajul anunţat de preşedinte va fi însă depăşit de către guvernare în baza Hotărârii Curţii Constituţionale din 17 octombrie 2017

Astfel, este posibilă instituirea interimatului funcţiei pentru situaţiile în care preşedintele ţării refuză să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale, inclusiv cea de promulgare a legislaţiei. În acest fel, spicherul Parlamentului va putea promulga în scurt timp revizuirile la Codul Audiovizualului ignorând obiecţiile lui Igor Dodon, exact aşa cum Andrian Candu a numit noul Ministru al Apărării, în luna octombrie 2017.

Dezrădăcinarea dezinformării, SUA şi acţiunile Rusiei

Măsurile de contracarare a dezinformării externe, sub incidenţa cărora cade, în primul rând, Rusia, coincide deloc întâmplător cu vizita la Washington a spicherului Parlamentului Andrian Candu şi a lui Vladimir Plahotniuc, calificat drept coordonatorul coaliţiei de guvernare, efectuată în perioada 7-8 decembrie curent. La întrevederile cu mai mulţi legislatori americani, delegaţia PDM a accentuat aspectele ce ţin de „război hibrid”, purtat de Rusia împotriva Moldovei, care cuprinde instrumente de presiune în comerţul bilateral, mediatice şi de securitate (prin refuzul de evacuare a forţelor militare ruse în regiunea transnistreană).

Adoptarea rapidă, în aceeaşi zi – în două lecturi, a modificărilor la Codul Audiovizualului a avut loc sincron cu anunţurile din presă privind deschiderea unei cauze penale pe numele lui Vladimir Plahotniuc (Dosarul nr. 3/1-0358/2017, înregistrat pe 30 noiembrie 2017), în care acesta ar fi investigat pentru tentative de omor. Folosind acest prilej, PDM a acuzat Rusia de „hărţuire şi persecuţie” prin fabricarea de dosare penale şi tentative de a folosi mecanismele internaţionale de urmărire penală (Interpol) împotriva membrilor PDM şi a oficialilor moldovenei afiliaţi acestuia. 

Pe lângă faptul că sunt aranjate ca parte a unei scene de victimizare, acţiunile Rusiei sunt utilizate pentru a consolida cel puţin două imagini despre PDM. Prima constă din faptul că Rusia pedepseşte guvernarea de la Chişinău pentru orientarea sa geopolitică pro-vestică. Cea de-a doua imagine se bazează pe percepţia că Rusia ar ţinti PDM pentru că acesta luptă cu schemele regionale de spălare a banilor, care implică sistemul bancar moldovenesc şi oficiali ruşi.

Critica faţă de Rusia în care este antrenat PDM corespunde întocmai dispoziţiei antiruseşti, întărită în SUA, în jurul noilor sancţiuni economice, în ultimele luni, ca urmare a probelor ce confirmă amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016. Deci, există o relaţie de cauzalitate evidentă între mesajele antiruseşti ale guvernării moldoveneşti şi tentativele acesteia de a intensifica contactele cu politicienii americani. Peste 500 mii de dolari sunt direcţionaţi de PDM pentru activităţi de lobby în capitala SUA, iar scopul urmărit are mai multe nivele.

Pe termen scurt, guvernarea vrea să-şi îmbunătăţească imaginea în Occident, inclusiv pe cea a lui Vladimir Plahotniuc. Totodată, deşi multe din argumentele critice faţă de Rusia sunt justificate (aplicarea embargourilor comerciale sau războiul informaţional), modul cum acestea sunt folosite denotă o intenţie clară de a provoca Rusia la acţiuni de răzbunare. Cu cât mai dure vor fi autorităţile ruse cu atât mai multă simpatie Democraţii se aşteaptă să obţină din partea populaţiei cu viziuni anti-ruseşti, mai ales având în vedere contextul electoral. Mai mult decât atât, reacţiile Rusiei vor fi folosite pentru a stimula solidaritate şi sprijin din partea SUA şi a statelor UE.

Pe termen lung, democraţii se pregătesc pentru negocierile post-electorale din 2018, în care ei se văd drept protagonişti principali. Reprezentanţii PDM încearcă să convingă SUA de necesitatea susţinerii forţelor proeuropene pentru menţinerea lor la putere pentru a stopa re-orientarea geopolitică a Moldovei spre Rusia, de către partidele proruse. Aceasta indică un interes accentuat al PDM de a atrage SUA în discuţiile iminente cu Maia Sandu şi Andrei Năstase despre necesitatea formării viitoarei coaliţii de guvernare, din care vor să facă parte democraţii.

Substratul european

Limitarea accesului pentru produsele media ruseşti nu este o noutate pentru regiune. În perioada 2014-2016, autorităţile ucrainene au interzis peste 70 de posturi TV din Rusia. În lista neagră a mass-media, aplicată în Ucraina, au nimerit nu doar produsele media analitico-informaţionale, ci şi cele de divertisment sau ştiinţifice. Sursa acestor interdicţii au fost şi rămâne interferenţele Rusiei care au provocat dezintegrarea (separatismul în regiunea Donbass) şi chiar ocuparea unor teritorii ucrainene (anexarea Crimeii). Oficialii europeni au apelat mereu, inclusiv la cel de-al 4-lea Consiliu de Asociere Ucraina-UE, la importanţa asigurării unor măsuri proporţionale dedicate securităţii naţionale, ţinându-se cont de libertatea mass-media şi pluralismul mediatic.

Atitudinea UE faţă de încercările de a introduce anumite impedimente contra instituţiilor media din Rusia a fost la fel vizibilă în cazul Moldovei. Anterior, la propunerile de ajustare a Codului Audiovizualului cu privire la retransmiterea unor posturi TV străine (aprilie 2015), ex-şeful Delegaţiei UE Pirkka Tapiola atenţiona că iniţiativele legate de sectoare importante, precum libertatea mass-media, necesită expertiza prealabilă a Comisiei de la Veneţia, monitorizare atentă şi dezbateri cu societatea civilă. La presiunea din partea UE şi a societăţii civile, modificarea Codului Audiovizualului a fost amânată în 2015 şi discuţiile s-au centrat pe necesitatea adoptării unui Cod nou, elaborat cu sprijinul financiar al UE încă în 2011, dar abandonat ulterior.

Amendarea-fulger a Codului are loc în toiul evaluării UE privind îndeplinirea pre-condiţiilor politice pentru obţinerea primei tranşe a asistenţei macro-financiare. Chiar dacă constituie un risc vădit, guvernarea, totuşi, adoptă restricţiile faţă de materialul media care ameninţă securitatea informaţională a ţării. Acest zel al Democraţilor se datorează unei “furtuni perfecte” pentru jocurile geopolitice ale guvernării de la Chişinău, în care animozităţile cu Rusia are o semnificaţie politico-electorală considerabilă.

Pentru început este vorba despre un context regional şi internaţional prielnic. Atât instituţiile europene, cât şi liderii europeni, dar şi cei americani, au recunoscut public natura toxică a dezinformării cu care operează Rusia. La amestecul în alegerile din SUA s-au adăugat acuzaţiile privind influenţa propagandei ruse în Brexit şi în promovarea separatismului catalan (Reuters, 13 Noiembrie 2017).

Al doilea moment favorabil ţine de măsurile concrete adoptate de către UE pentru a lupta cu acţiunile de dezinformare ale Rusiei. Astfel, bugetul UE adoptat de către Parlamentul European la finele lunii noiembrie 2017 prevede majorarea cheltuielilor UE pentru combaterea dezinformării. Peste 1 milion EUR va fi folosit pentru instruiri în domeniul contracarării ştirilor false, destinate personalului UE de la Bruxelles şi din capitalele Europei de Est şi a Balcanilor de Vest. De asemenea, circa 3,8 milioane EUR vor fi direcţionaţi pentru îmbunătăţirea comunicării strategice către Comisia Europeană şi Serviciul European de Acţiune Externă. În paralel, Comisia Europeană a demarat lucrul la noua strategie pentru gestionarea problemei legate de răspândirea ştirilor false. Un Grup de Experţi de nivel înalt, constituit din mediul academic, platforme online, ONG-uri etc., selectat de Comisie, urmează să dezvolte strategia până în primăvara lui 2018.

Nu în ultimul rând, adoptarea rapidă a modificărilor la Codul Electoral este legată de vizita lui Vladimir Plahotniuc în SUA (pe 7-8 decembrie 2017), pe durată căreia era necesară cucerirea atenţiei politicienilor americani prin fapte cât mai răsunătoare. În acest sens pare suspectă coinciderea demersului legislativ pentru restricţionarea anumitor produse media externe, inclusiv din Rusia, şi promovarea activă a reacţiei PDM la cauza penală intentată de instanţele ruse împotriva lui Vladimir Plahotnic.

Folosind circumstanţele descrise, Democraţii reuşesc să schimbe legislaţia media fără a înfrunta opoziţie majoră din partea SUA şi a partenerilor europeni, care înşişi adoptă măsuri pentru combaterea propagandei ruse. Mai mult ca atât, legea a fost adoptată de către 61 de parlamentari din 87 prezenţi, opoziţia extraparlamentară (PAS şi Platforma DA) a lăsat subiectul fără reacţie oficială imediată, la fel cum a făcut-o Delegaţia UE şi Ambasada SUA. Unicele forţe politice care şi-au manifestat dezaprobarea deschis sunt PSRM şi Igor Dodon, PCRM şi Vladimir Voronin şi liderii din autonomia găgăuză. Acest lucru evidenţiază din nou segmentarea geopolitică a politicului moldovenesc, în care Democraţii reuşesc să se poziţioneze în aceeaşi tabără cu PAS, Platforma DA şi alte partide cu viziuni critice faţă de Rusia.

În loc de concluzii…

Mişcarea bruscă a Democraţilor pentru limitarea accesului anumitor produse media analitice şi informaţionale externe a fost imediat legată cu campania anti-rusă, lansată de aceştia încă în 2016. Este un moment de ruptură a relaţiei, de peste 10 ani, a mass-media controlată de Vladimir Plahotniuc de principalul post TV din Rusia (Pervii Kanal), folosit de către Kremlin pentru dezinformarea vecinătăţii sale apropiate - ţările CSI. Aceasta poate avea costuri financiare pentru holding-ul media controlat de liderul PDM, dar acest sacrificiu este făcut pentru obiective politice strategice vitale.

Modificarea legislaţiei mass-media reprezintă o lovitură puternică pentru forţele pro-ruse care, practic, în mod gratuit, prin acoperirea media rusească formau opiniile necesare în rândul electoratului pro-rus. Democraţii însă obţin un nou instrument pentru filtrarea spaţiului media, de conţinutul considerat toxic, în contextul alegerilor parlamentare din 2018. Opoziţia condusă de către Socialişti, Comunişti şi autorităţile din autonomia găgăuză faţă de curăţarea spaţiului public moldovenesc de produsele analitice ruseşti va întări percepţia că guvernarea este anti-rusă. Aceasta facilitează eforturile Democraţilor de fortificare a unui profil pro-european.

Pluralismul media din Moldova va fi influenţat, dar, totodată, accesul produselor propagandistice ruseşti va fi restrâns. Acest lucru însă nu înseamnă că dezinformarea efectuată de Rusia nu va pătrunde deloc în spaţiul public moldovenesc. Aceasta circulă eficient în alte surse decât cele tradiţionale şi anume în reţelele de socializare, unde poate fi detectată şi respectiv contracarată mai dificil.

Lupta reală împotriva propagandei ruse este un imperativ pe termen şi scurt şi lung. De aceea, aceasta trebuie depolitizată şi transformată într-o necesitate obiectivă, asumată conştient, comunicată corect publicului, în vederea protejării intereselor naţionale şi a securităţii, nu doar de ordin informaţional, a ţării. La fel, trebuie evitată substituirea discuţiilor despre viteza şi calitatea reformelor din Moldova cu “vânătoarea de vrăjitoare” împotriva produselor media folosite în războiul informaţional al Moscovei.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite