La Chişinău, negocieri pentru majoritate, cu gândul la anticipate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO IPN
FOTO IPN

Republica Moldova îşi consumă neabătut drama faliilor introduse în societate, după ce ani buni a marşat pe două naraţiuni alternative:

Una relativă la relaţia Est-Vest marcată de existenţa în prim plan a Preşedintelui Igor Dodon, ostentativ pro-rus şi care a bătut avioanele la Moscova de 3 ori după alegeri pentru indicaţii, uneori alături de preşedinta PSRM, Zenaida Greceanîi; a doua de la ura profundă construită la nivelul partidelor pro-europene – şi bine reprezentată în societate - ce alcătuiesc blocul ACUM – PAS şi PPDA, împotriva Oligarhului Rău care a Capturat statul, Vladimir Plahotniuc. Pe această bază, alegerile au dat trei partide sensibil sau comparativ egale în opţiuni, dar complet nemiscibile. O dovedeşte imposibilitatea constituirii vreunei alianţe.

Greşeli şi poziţionări responsabile la negocieri din perspectiva alegerilor anticipate

Mai mult, aflat încă la guvernare interimară până la constituirea noii majorităţi şi a noului Executiv, PDM a lansat multiple invitaţii ACUM, de pe o platformă pro-europeană dar şi – lucru discutabil – pro-Moldova, o variantă naţionalistă jucată în toată campania electorală, invitaţii respinse fără drept de apel de către Maia Sandu şi Andrei Năstase. Pe o perspectivă deschisă de singurul interviu post-electoral al liderului PDM, scena politică a fost desenată mai degrabă în aşteptarea unei noi confruntări electorale a alegerilor anticipate de pe alte premize şi cu altă agenda decât anterior, astfel încât negocierile existente pentru majoritate se fac nu din postură post-electorală, ci cu conştiinţa clară că se intră într-un nou ciclu electoral dar în care majoritatea naraţiunilor anterioare au fost compromise, sunt vetuste, depăşite sau infirmate de realitate.

Astfel, PDM şi PSRM nu au mai format binomul anunţat de ACUM, Dodon nu e la mâna lui Plahotniuc, ci se afirmă zi de zi tot mai mult în lesa Moscovei, în timp ce Oligarhul nu a cumpărat la bucată şi nici nu a şantajat deputaţi pentru a-şi completa o majoritate de strânsură pentru a conduce statul. Mai mult, pe masa au fost puse mai degrabă teme sociale şi instituţionale ca bază de negociere, nicidecum politice sau strategice, la fel şi de către PSRM – dar cu nişte poziţii în stat clare pe care le vizează partidul pro-rus, în timp ce numai ACUM merge în continuare pe platforma sa anti-oligarhică, ignorând capcana întinsă atât de PDM - prin respingerea tuturor scenariilor vehiculate în campanie de către ACUM, dar fără să atace formaţiunile pro-europene ca să blocheze o perspectivă de negociere, dar şi de PSRM - care riscă să compromită orice gest de asociere sau negociere de funcţii, sperând chiar să obţină votarea preşedintelui Parlamentului în persoana Zenaidei Greceanîi (o pavăză pentru Igor Dodon că nu se va mai trece peste refuzul său de a-şi îndeplini atribuţiile) pentru ca apoi pretinsul guvern minoritar lăsat ACUM să nu mai întrunească niciodată majoritatea. Mai mult, formaţiunea pro-europeană compromiţându-se direct în noua campanie electorală anticipată, ce pare să vină în toamna acestui an, laolaltă cu alegerile locale.

Responsabilitatea pentru guvernarea statului RM: Temă de campanie anticipate a PDM

După tentative creative de a prelua puterea şi a distruge construcţia existentă a PDM în eşafodajul instituţional - dar fără să se mânjească cu asocierea, negocierea şi coaliţia cu PSRM, partidului lui Igor Dodon - astăzi ACUM a căzut în capcana noii naraţiuni pentru alegerile anticipate şi a fost nevoită să marcheze un răspuns la perspectiva dezbaterii responsabilităţii de a guverna. Cum a respins total varianta PDM-Plahotniuc, ACUM (PAS-PPDA) a ajuns la negocieri cu PSRM pe post de responsabilitate a guvernării, ignorând total respingerea oricărei posibile alianţe cu pro-ruşii de către Bucureşti.

Din contra, perioada post- electorală a fost un motiv pentru afirmaţii periculoase care au împins blocul pro-european într-o postură de conflict cu România vecină prin atacuri şi calificări explicite ale Bucureştiului drept sprijinitor al Oligarhului şi prin afirmaţii privind acceptabilitatea PSRM, a partidului pro-rus, ca variantă de asociere măcar secvenţială. Or când principalul tău partener economic şi comercial şi investitor la nivel comunitar în Republica Moldova are o opţiune, este măcar politicos să o asculţi, să nu-ţi înjuri partenerul şi statul vecin (a cărui cetăţenie o şi deţii) şi chiar să ţii cont de această opţiune.

Pe acest fond - al nevoii de a mima responsabilitatea de a găsi o formula de guvernare - ACUM a căzut în braţele PSRM, şi nici măcar susţinerea opţiunii de către Moscova oficială nu i-a ridicat semne de întrebare blocului pro-european. Iar rezultatul a fost scindarea apelor între PAS şi PPDA, cu asumarea de către Maia Sandu a unui guvern minoritar ACUM sau mersul spre noi alegeri şi asumarea de către Andrei Năstase a perspectivei construirii încrederii cu PSRM şi chiar formarea, constituirea Parlamentului şi a Guvernului. Că e o diferenţă de abordare reală, profund divergentă sau jocul pe roluri a componentelor Blocului ACUM în raport cu PSRM, cele două partide au intrat într-un joc cu riscuri majore, şi o capcană cu decont complicat în alegerile generale anticipate ce se anunţă.

„Din ură de Oligarh, pro-europenii vând ţara ruşilor“ – o naraţiune periculoasă

Campania ce vine se anunţă şi mai dificilă: resursele sunt mai puţin importante, regulile rămân aceleaşi, publicul e mai plictisit şi nemulţumit de situaţia de a reveni la urne şi fără perspectiva rezolvării blocajului majorităţii, iar temele de campanie anterioare au fost epuizate. Oligarhul Rău care a Capturat Statul e o imagine vetustă şi nesubstanţiată, ba mai mult, i se opune alternativa data de sterilitatea politică a acţiunilor post-electorale. Apoi naraţiunile de campanie privind binomul şi culegerea parlamentarilor la bucată, pe bani sau dosare penale, nu s-au adeverit. Iar pe noua temă a responsabilităţii guvernării, apare doar negocierea cu PSRM.

În noua campanie, această abordare poate fi sancţionată prin terţi cu naraţiunea „din ură faţă de Plahotniuc, pro-europenii vând ţara ruşilor“, şi o întreagă dezbatere privind Răul cel mai Mare. Tipul acesta de naraţiune nu va fi lansat de către PDM - care nu are interes să distrugă pro-europenii, ci să-şi creeze formaţiunea care să li se asocieze, nevoit, în viitoarea guvernare. În plus, ca urmare a acestei mişcări şi a afirmaţiilor de campanie şi post-electorale, românii, pro-românii şi unioniştii ar putea să candideze de această dată într-un bloc, cu şanse de a intra în Parlament şi de a capacita voturi la dreapta ACUM, dacă îşi găsesc un lider relevant şi o echipă interesantă în conducerea blocului.

Până la urmă, marea dezbatere pe care anticipatele tot mai probabile o ridică este cea a realismului din judecăţile partidelor politice, cu precădere a celor inflexibile, respectiv capacitatea de negociere şi compromis. Altfel suntem ca în snoava cu Lupul, Capra şi Varza: nu prea poţi să treci de pe un mal pe celălalt cele trei nici în drumuri repetate decât cu o soluţie unică, impusă. Dar pentru asta e nevoie de reconsiderarea poziţiilor şi nuanţelor necesare pentru a evita „blocajul tip Brexit“ ca-n Parlamentul britanic: unii vor să rămână în UE, alţii vor să iasă, dar să fie în piaţa unică, ultimii vor să iasă dar cu toată libertatea comerţului, chiar şi cea de a avea acorduri mai proaste decât în cadrul blocului comunitar.

Şi de aici se desenează şi intră în discuţie responsabilitatea PDM, care este încă la guvernare: cum va gestiona viitoarele alegeri, cum va transmite semnale de angajare şi nuanţare a poziţiilor trecute prin fapte, de deschidere reală prin acţiuni clare şi asumate şi schimbarea imaginii creată prin acţiunile care justifică criticile şi ura din societate şi de la nivel politic. Cărora le va răspunde (sau nu) electoratul propriu, cel nemulţumit, sau cel al altor partide care, în lipsa unei soluţii pentru guvernare, va absenta masiv, schimbând rolurile, procentele şi capacitatea de reprezentare şi prin absenteism. În alegerile anticipate va conta capacitatea de mobilizare şi resursele, iar rezultatele – marcate şi de apariţia unor noi jucători şi alianţe (vezi PCRM-Partidul Nostru) ar putea deschide noi posibilităţi de a sparge blocajul existent. În detrimentul partidelor pro-europene din blocul ACUM – PAS şi PPDA.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite