Mircea Druc: „Mulţi intelectuali ruşi preferă să trăiască în România decât într-un stat din trei judeţe şi o stână, vorba regretatei Leonida Lari“

Una dintre deciziile recentului Summit al NATO, de la Varşovia, a fost extinderea stabilităţii în arealele vecine aflate la graniţa răsăriteană a Alianţei Nord-Atlantice. Rămâne de văzut cum se va concretiza acest obiectiv în condiţiile în care, ipotetic, alegerile prezidenţiale din entitatea statală situată între Prut şi Nistru vor fi câştigate de cel care a pierdut anterior alegerile pentru Chişinău, năbădăiosul Igor Dodon.

Pe 22 octombrie 2016, la Bucureşti, un marş iniţiat de cei mai dinamici unionişti, va reaminti oficialilor aleşi sau numiţi din România, stat membru al Uniunii Europene şi al NATO, că reîntregirea ţării, pe cale democratică, în anii care vin, în urma dezirabilei şi tot mai probabilei majorităţi a europenilor din stânga Nistrului în favoarea revenirii Basarabiei, pământ românesc, la Patria Mamă, este inevitabilă.

Pe 30 octombrie 2016, la Chişinău, ochii liderilor politici locali se vor focaliza pe alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, care, pentru prima oară, au adus în atenţia generală candidaţi unionişti, semn clar că există un segment de populaţie - 34%, conform ultimului sondaj de opinie -, care vrea unirea cu fraţii din dreapta Prutului.

Cu aceste repere iniţiale am purtat un schimb de opinii cu ex-premierul Mircea Druc şi cu liderul unionist George Simion.

MIRCEA DRUC:

@ Se repetă ceva. Primele alegeri, la Chişinău, au fost în decembrie 1991, după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Atunci, la 5 decembrie s-a semnat actul de deces al...”mătuşii”, de către preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Belarusiei. Atunci s-au făcut primele alegeri prezidenţiale. Şi atunci, deşteptăciunea noastră, a românilor basarabeni, clanul lui Mircea Snegur, preşedintele de atunci, imediat a improvizat o lege. Cei care nu au trăit ultimii 10 ani pe teritoriul Republicii Moldova, nu pot să candideze. Şi imediat l-a scos din funcţie pe Lucinschi şi pe Druc şi a candidat, cum îi stă frumos, un singur preşedinte, şi a fost ales. Dar important este faptul că a fost ales, cum ziceau ei, „de tăt norodul”. Adică de tot poporul. Era frumos. Am mai avut încă un preşedinte, după patru ani, care a venit să îl schimbe pe Snegur. Clanul primului preşedinte, Mircea Snegur, a împărţit, între membrii săi, tot patrimoniul complexului agro-industrial. Adică a colhozurilor şi sovhozurilor, adică, pe româneşte, C.A.P.-urile şi I.A.S.-urile. Primul preşedinte a fost adus la putere de clanul şi nomenclatura agro-industrială. De gâştele-colhoznici, cum le ziceam eu.

@ Un om politic trebuie să ia decizii însoţite de risc.

@ Eu nu cunosc că oameni politici de la Chişinău ar fi discutat cu omologi, de la Bucureşti, problema Unirii.

@ Românul basarabean, când îl întrebi, zice, la un operator de sondaj:”Dar cine eşti tu ca să mă întrebi?”

@ Aceste alegeri prezidenţiale, de peste Prut, au importanţă, în viziunea mea, prin faptul că eliminăm o diversiune făcută de Iurie Roşca şi Vladimir Voronin, în anul 2000, când ei au trecut la alegerea preşedintelui în parlament. Deci am avut doi preşedinţi, Snegur şi Lucescu, aleşi de tot poporul. În anul 2000, când anumite forţe au dorit să îl aducă pe Voronin la putere, reprezentând interesele unui anumit segment de capital transnaţional, şi-au dat seama că el nu poate ajunge niciodată preşedinte, dacă va fi votat de cetăţeni. Şi atunci, au schimbat Constituţia, ca să fie ales în parlament, unde poţi cumpăra şi deputaţi. Sau cum glumeam noi, în parlament se decide cum fac aricii dragoste.

@ Importanţa acestor alegeri, aşa-zise prezidenţiale, este următoarea. Pentru prima dată, în 25 de ani, am rupt bariera şi candidează oameni unionişti.

@ Cine vine şi îşi pune în gând să distrugă parlamentul actual, de la Chişinău, se trezeşte cu maidanul de la Kiev. Pe mine asta mă îngrijorează.

@ Pe domnul Marian Lupu îl susţine stânga europeană, inclusiv PSD-ul, de la Bucureşti. Pe Maia Sandu o susţine dreapta europeană. America, doamna Victoria Nuland îl susţine pe omul lui Plahotniuc.

@ Starea de spirit, de la Chişinău seamănă cu starea de spirit, de la Bucureşti, din anul 2004.

@ Eu ştiu evoluţia lui Mihai Ghimpu, din anul 1985. Poate să facă gafe. Să vorbească urât. Dar nu va trăda cauza unionistă. Şi asta contează. Alegătorii de peste Prut votează fiabilitatea, nu charisma.

@ Eu, în viaţa mea, de când eram prim-ministru, nu am întâlnit o doamnă de la Chişinău, româncă basarabeancă, care să zică măcar un cuvânt de bine, despre una care face politică.

@ Acum, eu ştiu precis că 400 de primari declară că îl susţin pe Marian Lupu.

@ Dodon, candidatul preferat? El, săracul, are doar 23%, deoarece electoratul lui Dodon este atât de stabil. Şi el poate să ia până la 30%. Românii din Republica Moldova sunt 70% şi ruşii şi ceilalţi alogeni sunt 30%.

@ Eu urmăresc ce afirmă foarte mulţi intelectuali ruşi, care preferă să trăiască în România, decât într-un stat din trei judeţe şi o stână, vorba regretatei Leonida Lari.

@ Pe mine mă interesează de ce pe timpul guvernării precedente a fost cedat aeroportul internaţional de la Chişinău.

@ Eu nu cred că Igor Dodon va ajunge preşedinte al Republicii Moldova, deoarece venirea lui în funcţia de preşedinte înseamnă repetarea evenimentelor de la Kiev. Adică o destabilizare totală, care ar putea să fie tot atât de dramatică ca aceea petrecută în calea Ucrainei. Deci este exclus ca el să vină la putere.

@ Îl felicit pe George Simion şi prin el pe tânăra generaţie, deoarece ei fructifică rezonabil şi cu succes oportunităţile de azi, pe care generaţia mea nu le-a avut.

@ Urmăriţi atent că nu s-a epuizat problema ucraineană.

@ Basarabia, până la urmă, este datoare să devină mai română decât România, din punct de vedere naţional.

GEORGE SIMION:

@ Noi am cerut clasei politice din România să îşi asume Reunirea ca un proiect de ţară.

@ Datoria noastră este să facem Reîntregirea uitându-ne spre anul 2018.

@ Pe noi ne interesează să fim o naţiune întreagă.

@ Numărul celor care sunt în favoarea Unirii, în Republica Moldova, îi depăşeşte pe cei care sunt total împotrivă.

@ Să nu ne fie frică să gândim că într-un an sau doi, uitându-ne cum evoluează lucrurile, putem să avem 50%, din cetăţenii Republicii Moldova, cu convingeri unioniste. Totul este ca România să fie interesată de Unire şi să vrea Reîntregirea.

@ Sunt perpetuate nişte iluzii stataliste, acolo, la Chişinău.

@ Este îmbucurător că avem nişte miniştri unionişti, în guvernul de dincolo de Prut. Valeriu Munteanu la mediu, Anatol Şalaru la apărare, Corina Fusu la educaţie, Iurie Chirinciuc la transporturi. Cei care spun că basarabenii nu vor Unirea să se uite în Guvern. După cum a spus premierul Mircea Druc avem oameni care simt româneşte şi acţionează în consecinţă.

@ Am primit un telefon de la ministrul Valeriu Munteanu, care mi-a zis că sâmbătă, 22 octombrie o să fie prezent la marşul pentru Unire, pe care îl organizăm începând de la Hanul lui Manuc. Aşa că toate sferele trebuie cuprinse în chestiunea unionistă. Şi dacă jumătate din guvernul Republicii Moldova sunt miniştri unionişti, acest lucru nu poate decât să ne bucure.

@ Au apărut subit încă 400.000 de oameni, în registrul electoral din Republica Moldova.

@ Despre doamna Ana Guţu ştiu că o să participe, pe 22 octombrie, la mitingul nostru, de la hanul lui Manuc. Din câte cunosc, unii dintre unioniştii din Republica Moldova îl votează, la alegerile prezidenţiale, pe Mihai Ghimpu, alţii pe doamna Ana Guţu. Doamna Guţu vine din zona opoziţiei. Domnul Ghimpu este perceput ca venind din zona puterii.

@ Cei care spun că nu este acum momentul reunificării au alte treburi. Ei trebuie să se îmbogăţească.

@ În momentul ăsta noi ce facem? Adică înţelegem ce fac aceea care spun că nu este acum momentul? Caută să îşi mărească propriile conturi, din bancă. Dar noi, ca unionişti, pentru atingerea cauzei, ce facem? Unii candidează. Le urăm mult succes şi să sperăm că vor ajunge victorioşi. Presa românească, ce face? Trece Prutul? Guvernul României trece Prutul? Noi, ca societate civilă, ce facem? Ne depăşim rezultatele din 2016 şi în 2017 aducem 70.000 de basarabeni România? Sau realizăm 1000 de înfrăţiri, între localităţi de pe ambele maluri ale Prutului?

@ Conducătorii noştri de azi ar trebui să înţeleagă că neamul nostru poate dăinui, în timp, şi cu ajutorul fraţilor de peste Prut.

@ Dacă unii îşi numără banii, noi, unioniştii, numărăm secundele, zilele, anii, pe care naţiunea noastră le trăieşte până la unire.

@ Unioniştii sunt oameni de toate vârstele, de toate culorile politice. Mulţi dintre cei care participă la marşurile Unirii sunt tineri. Ei au entuziasmul necesar.

@ Suntem unionişti, iubim România şi nu am uitat că Basarabia este România.

@ Basarabia este şansa României de a se trezi la viaţă şi de a îşi găsi sensul.

Rânduri publicate concomitent şi la Chişinău.