Scrisoare oamenilor deşteptaţi ai Moldovei

Dragii mei concetăţeni, mă adresez vouă tuturor, oriunde vă aflaţi. Am fost împreună în PMAN din Chişinău în zilele când dorinţa de libertate ne-a unit sub steagul unei mari victorii istorice – Independenţa Republicii Moldova.

La 26-27 august 2018 ne-am asumat încă o dată Declaraţia de Independenţă cu angajamentul realizării ei plenare. Pentru că Independenţa e a poporului, nu a uzurpatorului, pentru că e imperioasă desprinderea definitivă de coşmarul guvernărilor oligarhice şi corupte, pentru că trebuie să terminăm odată şi pentru totdeauna cu bandiţii din ţara asta, în orice instituţie publică s-ar fi oploşit: parlament, guvern, preşedinţie, primărie sau în altă parte.

Îmi exprim recunoştinţa profundă pentru că, deşi am fost provocaţi, v-aţi manifestat paşnic, dar într-o manieră categorică şi ireversibilă. Sunteţi cei mai de ispravă oameni de pe acest pământ. Toţi, dar absolut toţi cei care au fost în acele zile în PMAN cu trupul sau cu gândul, sunt cei mai de ispravă oameni de pe acest pământ pe care orice ţară şi i-ar dori drept cetăţeni. Ne-a adunat dorinţa de libertate, ne-a strâns într-un pumn demnitatea şi curajul şi sunt sigur că istoria noastră va fi scrisă în continuare de caractere puternice ca ale voastre.

Ştiu că e dificil să rezişti, ştiu că uneori e aproape imposibil. Dar cursul istoriei ne obligă să ne ridicăm de-asupra firii omeneşti şi să perseverăm. Sunt într-o luptă infernală cu mafia de la guvernare pe parcursul a 7 ani de zile. În scrutinul pentru Capitală, cu suportul vostru, cu mijloace exclusiv curate, civilizate, democratice, am obţinut mandatul de Primar General al Chişinăului.

Conştient de ce urmează, alături de cei 4 viceprimari ce ar mai fi fost validaţi la CMC, m-am întâlnit imediat cu reprezentanţii Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, cu cei ai asociaţiilor minorităţilor (prima fiind cea evreiască) şi ai mediului de experţi în urbanistică. Am discutat proiectele în derulare şi noi cu investitorii din Belarus, tradiţionali în transportul din Chişinău.

Cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu Banca Europeană pentru Investiţii, cu investitori şi finanţatori locali şi străini am analizat proiecte importante în domeniile infrastructură, drumuri, poduri, parcuri, salubritate, iluminat public. După întrevederi de informare cu Ambasadorii statelor UE, am întreprins primele vizite externe în România, Germania şi Austria. Urmau Franţa, Ungaria, Slovacia etc.

Ceea ce pot spune cu certitudine e faptul că după acest minim efort, astăzi, Chişinăul deja ar fi fost altfel la capitolul curăţeniei, siguranţei, al traficului rutier, al reparării şi marcării drumurilor, prioritar al trecerilor pietonale lăsate acum de izbelişte.

Ar fi fost cu totul altfel şi pe data de 26 august, şi pe 27 august, de ziua Independenţei, zi în care Piaţa Marii Adunări Naţionale ar fi fost a tuturor cetăţenilor, inclusiv a poliţiştilor şi familiilor lor, toţi veniţi cu pace, indiferent de nume, credinţă, convingeri sau speranţe, indiferent de literele cu care scriem sau de limba vorbită.

Ar fi fost altfel şi la 31 august, de Ziua Limbii Române, când indiferent de graiuri şi dialecte ne-am fi adunat cu toţii în inima ţării pentru a sărbători şi nu a deplânge sau a ne confrunta. De altfel, proiectul de program al acestei zile a fost, practic, elaborat încă la 15 iunie când, la Viena, l-am discutat cu prietenii noştri din ţară şi străinătate, dorindu-ne să avem la Chişinău în această zi toate provinciile.

Realitatea de azi, însă, e alta. Suferim cu toţii, fie că suntem tineri, adulţi sau cărunţi, fie că suntem muncitori, pensionari, medici, avocaţi, dascăli, veterani, studenţi sau militari! Suferim cu toţii!

De ce? Cu ce am greşit? Ce am făcut? Sau, mai bine zis, ce nu am făcut, când trebuia făcut? Aşa se face ca în secolul XXI în Republica Moldova aproape ca nu mai există economie, nu sunt locuri de muncă, bugetele sunt devalizate, legile nu produc efecte decât pentru unii.

Moldova a ajuns un loc din care oamenii pleacă şi nu se mai întorc, un teritoriu unde mafiile financiare şi-au dat mâna, iar miliardele dispar peste noapte din visteria statului şi nimeni nu răspunde pentru acest lucru. Stat de Drept nu mai exista de multă vreme, iar un impostor s-a declarat stăpân.

Deşi guvernarea afirmă că este pro-europeană, nimeni nu o mai crede şi acest regim odios a devenit nefrecventabil. Cancelariile europene se feresc să aibă de a face cu marionetele lui Plahotniuc, relaţiile diplomatice şi economice sunt în impas, iar dialogul a fost suspendat până la corectarea derapajelor majore de la democraţie.

O mână de oameni decide în numele unui popor, dar împotriva lui! Atunci când deciziile care privesc cetăţeanul, drepturile si obligaţiile lui devin privilegiul unui singur om înconjurat de gaşca sa, democraţia dispare şi este instaurată dictatura.

Acum trăim în dictatură – s-o spunem răspicat! Dar să mai spunem la fel de răspicat că atunci când o guvernare devine autocrată, anti-populară, ea îşi pierde legitimitatea şi trebuie înlocuită! PAŞNIC, NU ALTFEL, DAR TREBUIE ÎNLOCUITĂ!

Şi trebuie să ne pătrundem de un singur adevăr incontestabil: regimul sinistru al lui Plahotniuc poate rezista la conducerea Moldovei exact atâta vreme cât noi îi vom permite acest lucru. Am înţeles asta explicit în anii de lungă confruntare cu bandiţii erijaţi în politicieni.

Plahotniuc poate decide doar atât: cât rău vrea să ne facă. Dar cât timp va putea sa ne stăpânească nu el decide, ci NOI! El există doar pentru că noi nu am decis cu adevărat că trebuie să plece!

Plahotniuc poate trece prin Parlament orice fel de lege, doar pentru că noi nu suntem atenţi la ceea ce face! El poate fura nestingherit un miliard de la poporul acesta şi controlează plenar justiţia doar pentru că noi nu-i cerem cu adevărat socoteală!

Nu am cerut nimănui, niciodată, nimic din ceea ce nu am făcut deja eu însumi. De aceea, pot afirma cu fermitate că ei vor câştiga doar dacă nouă ne va fi teamă! Ei vor câştiga ori de câte ori noi vom renunţa! Iar de câte ori ei vor câştiga, oameni buni şi dragi, noi vom pierde! Iar acest lucru, începând chiar din acest moment, de astăzi, nu trebuie să se mai întâmple!

Trebuie să fim conştienţi de faptul că nu am oferit mandatul nostru acestei guvernări pentru ca ea să fure zeci de miliarde din banii publici, iar apoi să ne impună recuperarea miliardelor furate în valoare dublă, nu i-am oferit mandatul nostru pentru ca ea să transforme ţara într-o spălătorie a mafiei ruseşti, într-un spaţiu al contrabandei, traficului de oameni, de arme şi de substanţe interzise, pentru ca ea să voteze legile amnistierii fiscale şi penale a hoţilor şi spălătorilor de miliarde, pentru ca ea să înlocuiască sistemul electoral reprezentativ pentru întreg poporul, cu o făcătură în beneficiul criminalilor Plahotniuc -Dodon-Leancă-Şor!

A împuternicit cineva dintre noi această guvernare toxică, aflată în agonie şi disperare să umilească un popor cu stabilirea datei alegerilor în mijlocul iernii viitoare? NU! Şi atunci, dacă această guvernare a acţionat fără mandatul poporului, toate acţiunile ei sunt nule de drept şi trebuie imediat anulate!

Acesta este motivul pentru care nu ne rămâne decât să le dăm o mână de ajutor, atunci când se vor întoarce din vacanţele lor exotice. Să venim cu toţii la Parlament, sa-l înconjurăm şi să le cerem fără frică, determinat şi cu resurse de asediu îndelungat să se facă toate corecţiile necesare pe absolut toate pachetele de legi care strivesc democraţia şi viitorul Republicii Moldova.

Dragii mei, trebuie să vă mai spun ceva. Preocuparea mea majoră nu e legată de alegerile municipale furate prin decizii judecătoreşti halucinante, ea nu este legată nici măcar de alegerile parlamentare viitoare. Preocuparea mea supremă e definită de viitorul generaţiilor care ne vor urma şi prin care ţara asta VA DĂINUI.

Am fost şi rămân pentru totdeauna împreună cu voi. Sunt prietenul şi partenerul vostru. Pentru mine Moldova înseamnă totul. Fără Moldova şi oamenii ei minunaţi eu sunt nimic. Aveţi Curaj! Vă iubesc!