BAC 2013, un proiect-pilot pentru combaterea corupţiei

Modul în care s-au desfăşurat examenele de Bacalaureat anul acesta a stârnit multe reacţii, care mai de care. Opoziţia politică parlamentară - atât cea de extremă stânga, cât şi cea de extremă dreaptă = a criticat măsurile luate de Ministerul Educaţiei pentru a stopa fărădelegile comise în anii anteriori, adică mituirea profesorilor de către elevi şi părinţi pentru ca primii să poată copia.

Folosirea acestor practici până acum explică în mare parte degradarea nivelului de educaţie a absolvenţilor de liceu din ultimii 10-15 ani. Ştiind că se poate copia contra unei sume de bani, elevul nu era tentat să depună maxim efort pentru a obţine o notă pozitivă în mod cinstit. Ministerul Educaţiei a avut partea sa de responsabilitate în instituţionalizarea acestor practici, nu de puţine ori testele la diferite discipline – inclusiv la istorie – fiind formulate de o manieră intenţionat încâlcită, încât numai cei care aveau acces la copierea răspunsurilor pregătite în prealabil puteau obţine o notă mare.

Ca să nu mai spunem de complicitatea Ministerului Educaţiei la diseminarea din timp a testelor, pe anumite canale, ceea ce îi permitea elevului mediocru, dar şmecher, să intre cu capul sus în sala de examinare, dat fiind faptul că avea deja răspunsurile înainte să fie anunţate testele în mod oficial.

Anul acesta răspunsurile la teste au apărut pe internet abia după începerea examenelor. Ceea ce înseamnă că scurgerea de informaţie a fost zădărnicită de noua conducere a Ministerului Educaţiei. Deci, dacă se doreşte şi este voinţă politică, se pot face reforme. Cu alte cuvinte, în acest an s-a demonstrat clar că scurgerea de informaţie a avut loc din interiorul sălilor de examinare, şi nu din ministerul de resort. Totodată, instalarea camerelor de luat vederi a redus la minimum posibilităţile doritorilor de a copia. De aici şi numărul mare de elevi care au picat examenele, 42%, adică peste 11.000 din total.

Se observă însă că majoritatea celor picaţi nu au putut lua o notă pozitivă la examenele la matematică şi fizică. O ipoteză ar fi că acest lucru s-a întâmplat deoarece, chiar şi dacă au avut posibilitatea să copieze prin intermediul dispozitivelor audio – unele implantate în urechi (cazuri relatate de presă) – acest lucru nu prea le-a ajutat. Şi asta pentru că de multe ori elevii nu erau în stare să redea în scris ceea ce auzeau, fiind obişnuiţi cu forma scrisă a „ajutorului“ din alţi ani. Cu alte cuvinte, dacă se practica bruiajul în sălile de examinare, cota celor care au picat BAC-ul putea fi mult mai mare.

Ceea ce s-a făcut anul acesta la examenele de BAC este un succes incontestabil al ministrului Educaţiei Maia Sandu, secondată de energicul său viceministru Igor Grosu, dar şi de experţi şi oameni cu voinţă de a face reformă, precum Liliana Nicolaescu-Onofrei ş.a.

Impactul acestei reforme va da roade în câţiva ani dacă va exista suficientă voinţă politică în acest sens. A spus-o foarte bine Gheorghe Erizanu pe blogul său: „Încă patru BAC-uri fără copiat de acu înainte şi am putea vorbi despre viitor“.

Reforma din învăţământ a început de-adevăratelea. E cazul să se introducă exigenţe similare şi la nivelul educaţiei universitare. Trimiterea observatorilor din partea Ministerului Educaţiei cel puţin la examenele de absolvire, care ar fi anunţată din timp, ar mobiliza studenţii să înveţe şi să nu fie tentaţi să corupă profesorii, iar aceştia din urmă nu vor risca să-şi compromită cariera prin acceptarea şpăgii. Ar trebui, de asemenea, luate în vizor facultăţile unde se practică cel mai mult darea şpăgii, mai ales la Drept şi Economie. Va avea oare Maia Sandu undă verde pentru a face ordine şi pe această direcţie sau Vlad Filat – cel care a numit-o din partea PLDM – nu are curajul să meargă atât de departe?