FOTO Locul unde înveţi  istoria învăţământului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Maria Tetiuhin, ghidul nostru în „lumea cunoştinţelor“. FOTO Tudor Iovu
Maria Tetiuhin, ghidul nostru în „lumea cunoştinţelor“. FOTO Tudor Iovu

Ştii când a apărut prima şcoală din Basarabia, ce studiau elevii pe vremea României Mari şi cum a fost inventată „limba moldovenească“? Le poţi afla pe toate la Muzeul Pedagogic Republican din Chişinău.

Situat chiar în inima oraşului, vizavi de Universitatea de Stat, Muzeul Pedagogic este, totuşi, ferit de ochii lumii. Nu face parte din traseele turistice, iar cei care-i calcă pragul sunt, de obicei, studenţii de la Pedagogie sau profesorii veniţi la cursurile de perfecţionare. „Acesta este contingentul nostru, pentru că muzeul ţine de Ministerul Educaţiei şi este mai degrabă o instituţie de cercetare“, ne explică ghidul Maria Tetiuhin (70 de ani). Chiar şi aşa, uşile sunt deschise pentru oricine, iar intrarea este liberă.

Fondat în 1974, ca expoziţie a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Pedagogiei, muzeul deţine circa 16.000 de exponate: cărţi, fotografii, documente, manuale şi programe şcolare. Excursia prin cele cinci săli repartizate pe perioade istorice porneşte de la antichitate. Aflăm că geto-dacii transmiteau cunoştinţele din tată în fiu, iar romanii au adus o civilizaţie net superioară şi au deschis nişte cluburi numite scuole.

Primele şcoli

În Moldova medievală, prima şcoală apare în 1932 la Mănăstirea Neamţ. Cea dintâi instituţie de învăţământ din Basarabia este Seminarul Teologic, înfiinţat la începutul secolul XIX, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este anexat la Rusia Ţaristă. O parte din clădire încă s-a păstrat la Chişinău, fiind o aripă a Bibliotecii Naţionale. Peste drum, în actualul sediu al Muzeului de Istorie, funcţiona din 1833 prima şcoală laică – gimnaziul de băieţi nr. 1, iar edificiul Muzeului de Arte a fost construit de principesa Natalia Dadiani pentru liceul de fete. „Făceau carte doar copiii nobililor, iar predarea era în limba rusă. Ideologii ruşi ziceau: dacă le vom da carte moldovenilor, până la urmă ei vor înţelege că sunt fraţi cu cei de peste Prut“, povesteşte muzeografa.

În acea perioadă, doar 1% din femei şi 10% din bărbaţii moldoveni erau cărturari. Situaţia se schimbă după Unirea din 1918. Învăţământul devine gratuit şi obligatoriu, sunt deschise şcoli la sate, cu predare în limba română. Printre disciplinele şcolare se regăsesc şi limbi străine (latina, germana, rusa), precum şi ştiinţe ca filozofia, cosmografia, igiena. „S-a creat un sistem de învăţământ european, democratic. Pentru prima dată, ţăranul nostru a avut acces la studii în limba maternă, iar toate minorităţile naţionale aveau şcoli în limbile lor“, precizează ghidul.

„O tragedie culturală“

În schimb, peste Nistru, în RASSM, este inventată aşa-numita „limbă moldovenească“ – un amestec dintre graiul din sate, terminologia rusească şi grafia chirilică. Bunăoară, elevii desenau în пэтрадкэ (caiet) тункьос унгерь (unghi obtuz) cu кэрэндаш флорник (creion colorat).

Corcitura a ajuns şi în dreapta Nistrului odată cu sovieticii, în 1940. Este impusă grafia chirilică, limba de predare pentru toate minorităţile devine rusa, care este şi limba de comunicare interetnică. Populaţia este îndoctrinată cu ideologia comunistă încă de la grădiniţă. „A fost o tragedie culturală pentru noi. Am pierdut mult în dezvoltarea limbii, valorilor naţionale. A urmat perioada de renaştere, când limba română revine îmbrăcată în haina ei firească – grafia latină“, spune Maria Tetiuhin.

Pe final, parcurgem cu privirea Declaraţia de Independenţă şi panoul cu portretele miniştrilor Educaţiei.

În perioada sovietică, existau nouă instituţii de învăţământ superior. Astăzi avem 30 de universităţi, 48 de colegii şi circa 1.500 de şcoli. „Învăţământul nostru se apropie lent de cel european. Sperăm să ne aliniem la programele şi valorile lor, pentru că suntem şi noi europeni“, îşi încheie muzeografa prezentarea.

Monument de arhitectură

Muzeul Pedagogic este amplasat într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi declarată monument de arhitectură de însemnătate naţională. Aici a locuit inginerul Serbov (Sârbu) - un industriaş basarabean cu studii la Sankt Petersburg, fondatorul atelierelor mecanice care au stat la baza uzinei de pompe din Chişinău.

Aerul acelei epoci se mai păstrează în încăperile cu tavane înalte, şeminee vechi şi pereţi împăienjeniţi cu fisuri. „Am dat în chirie spaţiile de la demisol şi sperăm să facem la anul reparaţie măcar în două săli, din fonduri extrabugetare“, spune directorul muzeului, Valeriu Volcov. 

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite