Asociaţia de proprietari ţinută la murat. Până când?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nemulţumirea celor ce se implică în activitatea curentă din cadrul asociaţiilor este în creştere, fapt care ne-a determinat să facem o analiză a celor petrecute în acest an şi care au incidenţă asupra asociaţiilor de proprietari.

Din punct de vedere al modificărilor Legii 230/2007, avem o singură astfel de modificare adusă prin Legea 17/2016, modificare ce se referă la modul de repartizare al cheltuielilor, ce trebuie afişat prin grija preşedintelui, alături de lista de plată lunară pe de o parte, iar pe de altă parte acesta trebuie să fie explicit. Prin aceeaşi lege, s-a stabilit şi sancţiunea, respectiv amenda cuprinsă între 500 şi 3000 lei.

Din punct de vedere al iniţiativelor legislative, au existat câteva (scutirea copiilor de până la 3 ani de la întreţinere, contorizarea individuală a tuturor apartamentelor, majorarea perioadei de plată a cotelor lunare), ce însă nu au primit aviz pozitiv şi nu au intrat in dezbatere. Ceea ce este de menţionat, este faptul că toate aceste iniţiative au „ceva” bun dar au fost tratate cu superficialitate şi cel mai grav nu au ţinut cont de realitatea în care trăim şi de normele legale incidente.

Nicio iniţiativă legislativă nu a avut în vedere şi nu a ţinut cont de dorinţa cea mai mare a celor implicaţi în activitatea asociaţiilor şi anume accelerarea procedurilor şi mijloacelor prin care are loc recuperarea restanţelor de la cei cu datorii.

Din punct de vedere al celerităţii desfăşurării activităţii în relaţia cu furnizorii, Legea 225/2016 a reprezentat o lovitură „sub centură” dată asociaţiilor de proprietari care acum, au la dispoziţie doar 15 zile în vederea achitării în integralitate a facturilor emise de furnizorii de utilităţi. Termenul de 15 zile curge de la data facturării.

Facturile furnizorilor de utilităţi au fost declarate ca fiind titluri executorii ceea ce presupune că aceşti furnizori pot proceda la executarea silită a asociaţiilor într-o manieră ce exclude un proces în fond şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti şi pune asociaţia în situaţia de a se apăra doar în cadrul unei proceduri de contestare a executării.   

Nimeni nu a ţinut cont de faptul că trebuie să existe un echilibru între modul în care are loc plata facturilor şi modul în care are loc recuperarea sumelor de la proprietari. Legiuitorul a găsit de cuviinţă să pună la dispoziţia furnizorilor o metodă brutală, eficientă şi rapidă şi să lase asociaţia, la fel, într-o mocirlă în care se luptă ani de zile cu un restanţier în vederea recuperării cotelor de întreţinere.

Prin urmare, proprietarul care consumă şi „uită” să plătească este mângâiat pe creştet, iar asociaţia de proprietari este executată silit (urmând a suporta şi costul aferent acestei executări), plătind în fapt, tot cei care sunt buni platnici (cel mai mult au de suferit pensionarii).

O măsură echitabilă ar fi fost declararea şi a listelor de întreţinere ca fiind titluri executorii, punând asociaţia de proprietari pe picior de egalitate cu furnizorii, având astfel deschisă calea unei recuperări mult uşurată a restanţelor.

Din punct de vedere al relaţiei cu instanţele de judecată, asociaţia de proprietari a rămas captivă în aceeaşi procedură de urmat, în majoritate pe dreptul comun, în care cel care nu achită cota are o serie de drepturi iar cel care achită (asociaţia) are o serie de costuri, la care se adaugă perioada mare până la recuperarea debitului restant.

Este adevărat că şi judecătorul este captiv „procedurii” dar parcă prea mult sunt păsuiţi aceşti restanţieri şi parcă mult prea mult timp se acordă „poveştilor” acestora. Prin urmare, intervine frustrarea celor ce se implică văzând că nimic nu se întâmplă, ba mai mult sunt „flituiţi” şi puşi la colţ.

De aici s-a născut şi expresia „justiţie la kilogram” venită din partea celor care disperaţi de timpul petrecut prin instanţă şi de kilogramele de hârtii din dosare, nu reuşesc sau reuşesc cu greutate să-şi vadă recuperate întreţinerile afişate.

Acelaşi tratament şi aceleaşi probleme le întâmpină şi proprietarii care se luptă în faţa instanţelor cu asociaţiile de proprietari care prin organele de conducere fac abuzuri şi/sau decid pe banii proprietarilor într-un mod discreţionar, fară a exista transparenţă.

Din punct de vedere al relaţiei cu organul fiscal, nu a intervenit niciun fel de simplificare a formularisticii, rămânând aceleaşi modele de declaraţii (lunare/anuale). Ba mai mult, există un punct de vedere privind declararea lunară a veniturilor asociaţiei din „chirii”. Până la acest moment acest punct de vedere nu este unul unitar, dar în anul ce urmează, credem că se va introduce şi o astfel de raportare.

O scurtă concluzie: putem spune că nu a fost un an bun pentru asociaţiile de proprietari şi din păcate nu pot spune că noua lege aprobată de Guvern la sfârşitul acestui an este una care vine în sprijinul proprietarilor şi a celor ce se implică în această activitate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite