Ce înţeleg poliţiştii din jobul lor

În jurul Atheneului, adică în centrul centrului Bucureştiului, pe unde trec şi îşi fac poze cei mai mulţi turişti şi străini, toate maşinile sunt parcate oricum şi oriunde, după cum găseşte fiecare o palmă de loc liber. Pe Franklin, mai ales, înspre Cina, întotdeauna sunt parcate pe două rânduri, de dimineaţa până noaptea târziu.

Aseară, doi poliţişti, parcaţi şi ei pe al doilea rând, chiar în dreptul Atheneului, butonau de zor cu ochii holbaţi în ecranele telefoanelor, foarte absorbiţi, probabil ceva Solitaire sau Angry Birds. Dacă aş fi avut o maşină cu puţin mai lată, nu aş fi putut trece. Opresc în dreptul lor şi îi întreb de ce, în loc să-i amendeze pe cei care au parcat ilegal, pe al doilea rând (că să nu mai spun că nici măcar pe primul nu ar fi trebuit să oprească), ei înşişi participă la această ilegalitate, cot la cot cu ei. Răspunsul a fost dezarmant: „Pai unde să parcheze, domle, nu vezi că nu mai e niciun loc???“ Sic! Textual! 

În Piaţa Dorobanţilor şi pe Beller, când nu sunt parcate perpendicular, tot pe două rânduri se pun. Ba, din când în când, sunt şi perpendicular, şi pe al doilea rând, aşa cum se vede şi în poză. Pe Calea Dorobanţilor, pe unde a fost Gepa, sunt şi pe trei rânduri. La aceeaşi întrebare, poliţiştii de acolo mi-au răspuns exact acelaşi lucru. Textual! 

În altă zi am avut o discuţie mai elaborată cu doi poliţişti (sunt întotdeauna câte doi, că să poată susţine mai bine conversaţia) care au urcat cu totul pe trotuar, cu toată maşină, chiar la umbră unui indicator rutier care arată că trebuie să parchezi pe carosabil paralel cu trotuarul. S-au lansat într-o argumentare savantă cum că legea îţi perimte să îţi pui maşină oriunde şi oricum pe trotuar dacă laşi cel puţin un metru până la zid. Le-am răspuns şi eu că poate aşa o fi, însă doar atunci când nu există acolo un indicator care să te oblige să faci lucrurile altfel. „Domle, Legea e mai importantă decât nişte panouri care azi sunt, mâine nu mai sunt…” – vine răspunsul, prompt. Textual! Cred că erau sinceri. în minţile lor, semnele de circulaţie sunt doar orientative, opţionale, interpretabile. 

Nu am fost prea atent la fizionomiile lor, eram concentrat pe dezbatere. Dar mă cam îndoiesc că i-am nimerit eu pe exact aceiaşi doi poliţişti care se mută prin tot Bucureştiul, din loc în loc, chiar unde mă opresc eu când am chef de conversaţie…