Cum eşti obligat să rămâi într-o funcţie pe care nu ţi-o mai doreşti. Demisia, efect zero în asociaţiile de proprietari

Această nouă lege ce vizează asociaţiile de proprietari, ce stă să-şi producă efectele, este făcută să descurajeze implicarea în viaţa comunităţii.

În prezentul material, tratăm ceea ce legiuitorul a dorit să fie cireaşa de pe tort, respectiv fuga oricărui proprietar de a se mai implica în activitatea curentă din cadrul asociaţiilor de proprietari. S-a dorit responsabilizarea celor ce se implică şi a ieşit, ca de obicei, o mare porcărie. Oare cei care au votat, au citit ceea ce au votat?

Avem în vedere două texte de lege. Primul priveşte comitetul executiv (art. 55 alin 8) şi al doilea preşedintele asociaţiei (art. 56 alin. 1).

În ceea ce priveşte comitetul executiv, aşa cum este formulat textul de lege, rezultă faptul că proprietarul ales în această funcţie de membru al comitetului, nu se mai poate retrage, purtând astfel responsabilitatea modului în care se desfăşoară activitatea.

Textul de lege la care facem trimitere: „În cazul demisiei unui membru al comitetului executiv al asociaţiei de proprietari, membrul demisionar îşi exercită toate atribuţiile şi răspunderile până la data alegerii unui nou membru al comitetului executiv în locul acestuia“.

Păi unde mai este efectul „demisiei“ – act unilateral de voinţă? Unde există „alegerea“, „voinţa“ etc. proprietarului.

Faţă de forma textului, rezultă că, odată ales într-un comitet executiv, ulterior alegerii, indiferent de voinţa ta, eşti obligat să-ţi exerciţi toate atribuţiile până la alegerea unui nou membru. În condiţiile în care alegerea poate avea loc doar în cadrul unei adunări generale şi în condiţiile în care nu prea există înghesuială pentru a prelua o astfel de funcţie, există posibilitatea reală ca odată ales să stai mult şi bine „agăţat“.

Sigur că, după depunerea demisiei, membrul în comitet, ce nu îşi mai doreşte o astfel de funcţie, va trebui să apeleze la instanţa de judecată pentru a constata încetat mandatul său, acesta fiind şi momentul la care încetează şi responsabilitatea.

Cei găsiţi într-o astfel de situaţie, trebuie să aibă în vedere faptul că, simpla demisie, la acest moment, nu duce automat la excluderea răspunderii – civile şi/sau penale. Degrevarea vine doar la momentul înlocuirii sau constatării ca fiind încetat mandatul. Sigur că, nimeni nu ne poate obliga să fim parte a comitetului, însă în forma actuală a textului, cel care s-a implicat în comitet de multe ori fără niciun fel de remuneraţie, este pus în situaţia de a face chiar el o cheltuială pentru a ieşi dintr-o astfel de formă de conducere.

Efectul acestei prevederi va fi pe termen scurt şi mediu, lipsa implicării din partea celor care până acum mai făceau câte ceva pentru bunul mers al comunităţii. Nimeni nu doreşte să fie parte dintr-un for de conducere, cu responsabilitatea aferentă, fără a putea în mod efectiv renunţa la mandat şi fără posibilitatea reală de a fi exonerat de răspundere, decât la momentul alegerii unui alt membru.

Se ajunge la situaţia ridicolă în care nimeni nu se va mai implica şi cei găsiţi într-o astfel de funcţie să nu poată renunţa şi degreva de responsabilitate.

Să nu trecem cu vederea faptul că preşedintele este membru al comitetului şi prevederea amintită îşi produce efectele şi asupra acestuia.

În ceea ce priveşte textul de lege ce vizează preşedintele, arătăm că acesta menţionează că „Preşedintele poate delega, pentru cel mult 90 de zile pe an, atribuţiile sale unui membru al comitetului executiv, fără a fi exonerat de răspundere juridică“.

Faţă de modul în care este redactat, nu cred să existe în viaţă un preşedinte care să delege atribuţiile sale unei alte persoane fără ca acesta să se şi degreveze de responsabilitate.

Este ca şi cum preşedintele predă ştampila şi transferă atribuţiile sale unei alte persoane, care poate angaja astfel asociaţia, în cele 90 de zile, în lucrări şi cheltuieli exorbitante, fără procedură şi fără mandat din partea adunării generale, răspunderea fiind tot a preşedintelui. Chiar dacă acesta va avea posibilitatea chemării în garanţie etc pentru a îşi demonstra nevinovăţia, rămâne aspectul responsabilităţii acestuia. Adică, preşedintele va fi tras la răspundere, urmând ca acesta pe propria lui cheltuială (onorarii, taxe de timbru, expertiză etc.) să demonstreze că decizia nu i-a aparţinut şi că nu are niciun fel de implicare.  

Cum să-ţi baţi joc de milioane de oameni ce trăiesc la bloc.