Dincolo de infinit există prostie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De ceva timp am dat curs invitaţiilor de a asista la adunări generale pentru a putea lua contact în mod direct cu cei care participă şi care au de făcut propuneri, sunt veşnic nemulţumiţi, au de făcut reproşuri, "cunosc" prevederile legale etc.

Am dorit să intru în discutii, în primul rând, cu persoanele care urlă, ţipă, ameninţă, sunt nemulţumite etc pentru a putea înţelege modul lor de gândire, argumentele pe care le aduc, logica acestora etc. După mai bine de trei luni de astfel de discuţii se disting două mari categorii: prima vizează ansamblurile rezidenţiale unde tinerii domină adunările generale şi pragmatismul are intâietate. Şi aici spiritele se încing în momentul în care apare în discuţie relaţia cu dezvoltatorul, însă în orice caz, în comparaţie cu a doua categorie de mai jos, bunul simţ şi argumentul primează.

 Ce de a doua categorie vizează proprietarii din blocurile “vechi” unde adunarea începe prin însăşi contestarea modului de organizare, a locului în care se ţine, a orei la care se ţine etc, în care tinerii lipsesc cu desăvârşire iar participarea la adunarea generală are ca scop refularea unora care au mari frustrări, nu au cu cine să vorbească, nimeni în societate nu le acordă atenţia visată de ei şi vin la adunarea generală şi ţipă şi urlă din toţi plămânii astfel încât dupa 10-15 minute cei care au bun simţ şi respect pleacă fără ca problemele importante ale blocului să fie puse în discuţie.

Evident că am tras o concluzie tristă şi amară. Aceste persoane nu numai că nu au posibilitatea de a realiza o expunere logică şi bazată pe argumente dar nu au nici măcar o alternativă, respectiv o propunere concretă şi aplicabilă, o soluţie. Urlă, ţipă, folosindu-se de bunul simţ al proprietarilor participanţi care nu intervin şi care, chiar dacă ar dori să exprime anumite propuneri pentru imobil, nu pot. Astfel, se monopolizează toată discuţia fără a se ajunge la niciun rezultat. Acest individ cu acest mod de comportare poate fi denumit în continuare “specimen “, care vine cu o idee şi daca are posibilitatea o oră sau mai mult spune acelaşi lucru. În cadrul adunării generale în faţa celor prezenţi, “specimenul” arată ce ar fi făcut el pentru bloc şi ce tare şi mare ar fi fost iar în momentul în care i se solicită să realizeze un alt demers sau îi este propusă ocuparea anumitei funcţii în cadrul organelor de conducere refuză în mod catergoric.

Din păcate, în ziua de azi, am constatat că aceasta este normalitatea în cadrul adunărilor generale, anormalii suntem noi, cei care încercăm să ne susţinem un punct de vedere într-un mod care să poată fi înţeles, care are o logică şi care are o fundamentare.

Şi aceste “specimene” se subdivid în alte două mari categorii: cei care “cunosc” toate prevederile legale, sunt atotştiutori şi numai ideea lor contează (nu putem spune că are o opinie) dar care nu numai că nu ştie să citească o lege (să o parcurgă) dar au o reală problemă să înţeleagă semnificaţia termenilor ( exemple, “în lege scrie că nu plătesc apa fluvială”, în loc de pluvială, “adunarea se convoacă de 3 ori şi numai după aceea adunarea se poate ţine”, în loc de adunarea se consideră statutară dacă la prima convocare participă 50%+1 din membrii, dacă nu, se reconvoacă şi decid cei care participă, “să-i facem reclamaţie la întreprindere să-l mustreze şefu’ in loc de, ma scuzaţi dar nu pot face nicio conexiune,  etc) şi o a doua categorie care pune accent pe intimidare fizică şi/sau verbală pentru care singurul argument este urletul, gabaritul fizic şi ameninţarea.

Am constatat că, la momentul de faţă, nu există pe grila TV o emisiune de reality show care să bată o emisiune bazată pe aceste adunări generale.

Ceea ce se petrece, în mintea celor normali şi ancoraţi în realitatea vieţii sociale, trezeşte două stări concomitente: cu un ochi plângi când îţi dai seama cât de tare s-au degradat oamenii iar cu un ochi lăcrimezi din cauza râsului dus până la isterie auzind aberaţiile şi perlele spuse de aceste “specimene”.

Gustul amar mi-a rămas în condiţiile în care am avut discuţii cu persoane de la care, în principiu, ai aşteptări, persoane cu pregătire, culmea, juridică şi care susţineau aberaţii care nu aveau niciun punct comun cu realitatea. Pe de o parte, marea majoritate a celor prezenţi nu au niciun fel de reacţie alegând să plece din cauza lehamitei care-i cuprinde, pe de altă parte un alt “specimen” susţine aberaţia primului ba mai mult adaugă la aceasta.

Există şi o veste bună: nu am întâlnit mai mult de două maxim trei “specimene“ în cadrul adunărilor generale, suficienţi însă să destabilizeze. Mai avem o şansă.    

Am încercat să găsesc o logică, am încercat sa găsesc o explicaţie cu privire la comportamentul acestora însă cu tristeţe precizez că nu am gasit-o. Faţă de aberaţiile auzite m-am convins:  viaţa bate clar filmul şi după infinit există prostie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite