Furnizorul de utilităţi sistează sau colaborează

Existenţa restanţierilor din cadrul asociaţiilor de proprietari, greutatea cu care se colectează sumele lunare din listele de plată şi gestionarea greşită a bugetului de venituri şi cheltuieli au condus la situaţia în care tot mai multe asociaţii să înregistreze debite faţă de furnizorii de utilităţi.

Greu de gestionat această situaţie şi din partea furnizorului în condiţiile în care multe din asociaţiile care au încheiat eşalonări nu s-au ţinut de acestea, au determinat luarea de măsuri în sensul că în situaţia în care asociaţiile nu îşi achită facturile în termen, furnizorul emite somaţie de sistare a furnizării, somaţie urmată de oprirea furnizării apei, căldurii, gazului. Nu vă aşteptaţi ca furnizorul să vă emită nenumărate somaţii de sistare, fiind suficientă una ce este lipită la fiecare uşă de acces în imobil cu menţionarea termenului de plată.

Dacă asociaţia are o sumă frumuşică ca şi datorie, furnizorul în vederea eşalonării datoriei va solicita plata unui procent de 30-40% din valoarea restanta (apă rece spre exemplu), urmând ca diferenţa să facă obiectul unei eşalonări. Eşalonarea va avea efect faţă de furnizor atâta timp cât asociaţia va achita lună de lună rata de eşalonare şi factura curentă emisă de furnizor. În situaţia în care asociaţia nu reuşeşte să achite cele două sume lunar, toată suma devine scadenta, furnizorul “sparge” sumele eşalonate şi asociaţia va avea utilitatea oprită. Asociaţiile care nu au dovedit că se pot ţine de eşalonări, cu greu vor mai convinge furnizorul să reeşaloneze datoriile.

În această chestiune a datoriilor către furnizori, personal cred că abordarea acestora faţă de asociaţiile de proprietari ar trebui privită individual, de la caz la caz, în raport de particularităţile situaţiei care a generat o astfel de stare de imposibilitate de plată. Cred că furnizorii ar trebui să aibă o mai mare înţelegere faţă de asociaţiile care se găsesc ori în situaţia în care datorită unor impedimente procedurale nu reuşesc să recupereze sumele de bani de la restanţieri cu datorii istorice ori asociaţiile care au primit un “tun” şi au rămas fără bani deşi proprietarii sunt buni platnici sau asociaţiile care nu au avut o previziune pe termen mediu nefiind actualizat fondul de rulment în raport de majorările de preţuri din ultimii ani.

Cel puţin pentru aceste asociaţii ar trebui găsit un mijloc de colaborare pentru că altfel, dacă şi furnizorii trec la măsuri extreme, este limpede că respectiva asociaţie nu va ieşi curând din încurcătură, lipsind cel mai important aspect şi anume acela al motivării proprietarilor în a achita sumele din listele de plată pentru a nu rămâne fără utilităţi.

Dacă furnizorii vor sista utilitatea, imediat proprietarii se vor adapta situaţiei şi fiecare va încerca pe cont propriu să găsească o soluţie imediată: lipsa apei calde – montarea de boilere sau centrală de apartament, lipsă gaz – montarea de contoare individuale şi realizarea branşamentului în mod individual. Cu apa rece mai greu, “căratul” găleţilor nefiind o soluţie.    

Evident că furnizorii, având un monopol, nu-şi bat prea mult capul cu astfel de situaţii punând în mod real asociaţiile în dificultate. Furnizorul mizează pe aspectul psihologic al sistării şi punerea proprietarilor în situaţia de a nu mai beneficia de apă rece, apă caldă, căldură sau gaz aspect care în opinia acestora vor determina proprietarii să facă o “chetă” consistentă şi să stingă datoria acumulată. O astfel de abordare poate ţine când avem în vedere o asociaţie cu până la 54 apartamente la care facturile nu sunt mari şi un efort comun poate determina ieşirea din impas. La asociaţiile mari, lucrurile stau cu totul altfel sumele sunt semnificative, probleme cu transmiterea şi recepţionarea mesajului, formarea unui front comun etc. Vrem să acceptăm sau nu, în aceste blocuri mari este necesară o mână de fier, este necesar ca cei care se implică să aibă tăria de a susţine un punct de vedere şi de a pune în aplicare măsura, oricare ar fi ea, pentru ieşirea din impas.

Tocmai fată de cele de mai sus, consider că fiecare furnizor ar trebui să aloce măcar un minim de personal în relaţia cu asociaţiile de proprietari, în sensul în care să aibă loc o minimă documentare a cauzelor care au determinat ajungerea într-o astfel de incapacitate de plată. Poate abordarea : plăteşti sau închid nu este cea mai eficientă cum nu este eficientă nici păsuirea asociaţiei în condiţiile în care se vede clar o lipsă de implicare în vederea rezolvării unei astfel de probleme.

Este clar o problemă delicată şi fiecare din părţi încearcă să se folosească de întreg arsenalul din dotare.

Pentru cei interesaţi –proprietari, chiriaşi, aleşi în organele de conducere- de problemele existente în cadrul asociaţiilor de proprietari, pentru cei care doresc să se informeze şi să fie informaţi de modificările legislative în domeniu, pentru cei care doresc să primească răspuns la întrebările legate de asociaţiile de proprietari, vizitati pagina de facebook :  https://www.facebook.com/portaladministrativ .