La 130 de ani de la construcţia lor, fortificaţiile din jurul Capitalei au devenit ciupercării, depozite sau  terenuri de AirSoft

Centura de fortificaţii din jurul Bucureştiului este o comoară istorică fabuloasă, însă neexploatată FOTO Adevărul

Cele 18 baterii de defensivă, dispuse circular în jurul Bucureştiului, împărtăşesc, în mare parte, soarta celor 18 forturi din inelul de fortificaţii al Bucureştiului. Cele mai multe sunt părăginite, iar restul, aflate în posesia unor firme private, găzduiesc depozite de marfă.

La 130 de ani de la construcţia lor, acestea zac îngropate în indiferenţă şi gunoaie industriale. Totuşi, întregul ansambru de 36 de clădiri militare ar putea primi o şansă din partea municipalităţii, şi să fie puse în valoare cu ajutorul banilor europeni.

În urma Războiului de Independenţă, relaţiile României cu fostul aliat, Rusia, se deterioraseră, iar bulgarii ocupaseră judetele Cahul, Ismail şi Bolgrad, cu toate că la începutul conflictului cu turcii se angajaseră să respecte integritatea statului Român. Astfel, studiile referitoare la fortificarea Bucureştiului, întrerupte pe durata războiului, au fost reluate din initiativa regelui Carol I, iar între 1884 şi 1895 Bucureştiul îşi construieşte o linie de fortificaţii, după planurile marelui strateg militar belgian, generalul Briemont. 

Cele 18 baterii sunt dispuse la o distanţă de aproximativ 2 kilometri faţă de fiecare fort şi îşi iau numele de la forturile vecine, rolul lor fiind acela de a oferi sprijin în cazul unui eventual atac.

Bateria 1-2 Chitila:

Este o baterie de tipul 1, cu şanţ continuu şi cazemată de contraescapadă. Bateria este amplasată pe un teren care aparţine Armatei Române care îl foloseşte drept poligon de trageri. Acest loc a fost folosit şi ca decor de film, deoarece starea acestei baterii este una relative bună, fiind şi parţial electrificată.

Bateria 2-3 Mogoşoaia:

Această baterie este una dintre cele patru care au fost serios afectate de explozii de armament. În anul 1919, au fost detonate din greşeală 32 de vagoane de dinamită, fapt ce a dus la moartea  a 13 militari şi doi civili. O altă explozie a făcut ca ruinele acestei baterii să dispară complet de pe faţa pământului. În prezent, locul respectiv este deţinut de Academia Naţională de Informaţii (Scoala SRI).

Bateria 3-4 Otopeni:

Această baterie se află în apropierea sediului Philip Morris România şi a fost, până nu demult, singura dintre cele 18 care mai păstra o parte din structura metalică a turelei. Din păcate, bacteria Otopeni este în permanenţă inundată ceea ce o face foarte greu de vizitat.

Bateria 4-5 Tunari:

Situată la intersecţia dintre şoseaua de centură şi Calea Bucureşti din oraşul Tunari, această baterie este identică cu bateria 1-2. Terenul pe care este construită, aparţine municipalităţii şi este ascuns în spatele unor sedii de firme de pe şoseaua de centură a bucureştiului. În prezent este complet abandonată, iar vizitarea ei este îngreunată doar de vegetaţia deasă şi grămezile de moloz depozitate în jurul ei.

Bateria 5-6 Ştefăneşti:

Este o baterie construită în formă triunghiulară (Tipul 1 de baterii) şi dispune de şanţ continuu şi cazemată dublă, ceeace o face foarte sigură. Este singura construcţie militară din cele 36 care a fost restaurată şi renovată complet, aparţinând Ministerului de Interne. Din acest motiv, bacteria nu poate fi vizitată şi nici fotografiată.

Bateria 6-7 Afumaţi:

Este situată pe terenul unor firme private care o folosesc drept depozit pentru produsele lor. Angajaţii acestor firme nu vor permite accesul către construcţie şi nu vor să ofere nici o informaţie referitoare la starea bateriei.

Bateria 7-8 Pantelimon:

Bateria se află chiar la marginea oraşului Pantelimon şi este abandonată în totalitate. În urmă cu patru ani a fost trecută în administraţia unei unităţi militare din zonă, care o foloseşte pentru moment ca poligon de trageri pentru muniţie uşoară.

Bateria 8-9 Cernica:

Este una dintre abteriile serios afcetate de exploziile de armament din anii ’30.  Din păcate, terenul pe care a fost construită serveşte ca depozit de gunoaie şi moloz, făcând-o astfel imposibil de vizitat. Majoritatea intrărilor sunt astupate cu pământ, iar starea tunelelor este necunoscută.

Bateria 9-10 Căţelu:

Este una dintre cele mai cunoscute baterii din jurul Bucureştiului, deoarece, construcţia autostrăzii A2 spre Constanţa a readus-o la lumină. Lucrările din jurul ei s-au rezumat la despăduriri şi astfel, construcţia este foarte vizibilă şi într-o stare relative bună. De asemenea, este singura baterie care a fost folosită vreodată ca spaţiu destinat unor petreceri. De asemenea, o firmă organizatoare de evenimente, o foloseşte ocazional pentru partidele de Air Soft sau Paint Ball. Fiind cea mai vizitată şi mai uşor accesibilă, este şi cea mai insalubră baterie.

Bateria 10-11 Leurdeni:

Este o baterie de tip mixt, între tipul 3 şi tipul 4, de dimensiuni reduse şi cu un număr mai mic de încăperi. În prezent este deţinută de o firmă privată care o foloseşte ca loc de depozitat stupid de albine. De asemenea, propietarii actuali i-au adus câteva modificări, adăugându-i câteva anexe şi astuând câteva galerii. Bateria poate fi vizitată şi fotografiată.

Bateria 11-12 Popeşti:

Se află în incinta Complexului touristic Mioriţa, din apropierea şoselei de centură din dreptul cartierului Berceni. Propietarii o folosesc drept depozit pentru bunurile complexului touristic şi astfel, este foarte bine păzită şi imposibil de vizitat.

Bateria 12-13 Berceni:

Se află la limita administrativă ditre comunele Berceni şi Jilava. Este o baterie de tip mixt şi dispune de galerii de comunicaţie foarte elaborate, care înlesnesc accesul către faţa construcţiei. Bateria se află pe terenul unei unităţi militare care o foloseşte drept depozit şi nu poate fi viztată sau fotografiată.

Bateria 13-14 Jilava:

Este o baterie de Tipul 2 şi se află la intersecţia şoselei de centură cu drumul European E70-E85. Terenul pe care este construită aparţine în acest moment Arhivei Naţionale de Film şi este considerată obiectiv militar, fapt ce o face imposibil de vizitat sau fotografiat. Din păcate, este folosită ca depozit al gunoaielor rezultate în urma producţiilor cinematografice.

Bateria 14-15 Broscărei:

Este situată în spatele Institutului de Fizică Atomică din Măgurele. Această baterie a fost folosită drept depozit de material radioactive şi deşeuri radioactive, însă dihn 1977 a fost inclusă într-un program de dezinfestare şi decontaminare astfel încât, acum poate fi vizitată fără griji. Această baterie este preferata grafferilor, care au umplut pereţii acesteia cu desene.

Bateria 15-16 Măgurele:

Este inclusă într-o unitate militară din zona gării Vârteju, de lângă Bucureşti. Deşi este total abandonată, militarii o folosesc ca poligon de testare a grenadelor. Cu toate astea, este una dintre cele mai bine conservate fortificaţii din jurul Bucureştiului.

Bateria 16-17 Broscărei:

Este o altă baterie care a fost distrusă aproape complet, în urma unei serii de explozii cauzate de manevrarea necorespunzătoare a armamentului.  Între anii 1895 şi 1930 a fost folosită ca depozit de armament, iar acum este în propietatea unor firme care o neglizează complet. În faţa acestei baterii au fost construite mai multe hale şi depozite ale firmelor respective.

Bateria 17-18 Domneşti:

Este în imediata apropiere a pasajului suprateran de peste centura Capitalei, la intrarea pe autostrada A1 Bucureşti – Piteşti. Deşi este în apropierea mai multor firme private, construcţia militară este neglijată complet şi abandonată. Gardul din jurul ei, discontinuu, au ţinut departe de ea hoţii de fier vechi şi de material de construcţii, astfel că în prezent este într-o stare de conservare destul de bună. Este una dintre puţinele baterii care este folosită de oamenii străzii drept adăpost.

Bateria 18-1 Chiajna:

Este cea de-a patra baterie afectată puternic de exploziile de armament. În anul 1921, manevrarea greşită a unor cantităţi foarte amri de armament rămase din Primul Război Mondial a condus la o deflagraţie extreme de puternică. Este situată în apropierea unei rampe de gunoi şi timpul a transformat-o într-un spaţiu de depozitate a deseurilor din construcţii.