Lacrimi de veteran: „Visez că zbor în fiecare noapte!”

În semn de preţuire pentru vitejia de care a dat dovadă ca pilot militar în cel de-al doilea război mondial, Francois Henry de Hillerin a primit, astăzi, Diploma de Excelenţă a Primăriei Sectorului 2.

În anii 1942-1944, aviatorul român de origine franceză a înfruntat atât tirurile americanilor şi englezilor, cât şi pe cele ale francezilor, ruşilor şi chiar ale românilor.

Însă de când a fost lăsat la vatră, în urmă cu 66 de ani, Francois Henry de Hillerin nu a mai avut niciodată ocazia de a pilota un avion.

„Aş vrea să mai zbor măcar o dată înainte să mor! Visez că zbor în fiecare noapte!”, spune Francois Henry de Hillerin.

Misiuni în zboruri de recunoaştere

În 1943, tânărul de 25 de ani Francois Henry de Hillerin activa în Escadrila 113 de legătură de pe lângă Comandamentul Aviaţiei Militare de unde a fost detaşat pe lângă Grupul Heinkel pentru legătura între Rostov şi Şhahtior, la Corpul 2 Armată.

Cu acel prilej, a efectuat zboruri peste Don şi Marea Caspică, a survolat Caucazul şi Crimeea.

Una dintre amintirile cele mai impresionante pe care le păstrează din acea perioadă este legată de un zbor de noapte deasupra Mării Caspice.

„Ostaşii români ocupau poziţii întărite pe ţărm şi au tras cu tunurile într-un convoi de şlepuri americane care aduceau provizii pentru ruşi. Pur şi simplu le-au spulberat. Dimineaţă, de deasupra mării, eu vedeam nenumăratele trupuri de soldaţi pe care valurile le aduceau la mal”, povesteşte Hillerin.

De 66 de ani, doar pe pământ

După încheierea războiului, aviatorul pătimaş a redevenit civil şi a lucrat ca specialist la Intreprinderea Electronica, iar din anii ‘60 s-a ocupat de sonorizarea sălilor destinate unor reuniuni internaţionale, precum cele de la Palatul Peleş şi Casa Scânteii.

Viaţa sa s-a împlinit în familie, ca soţ şi tată a două fete pe care le-a botezat cu nume franţuzeşti, Anne Marie Francoise şi Felicie Simonne Colette şi care au vorbit franceza  ca şi româna.

A devenit apoi un bunic tandru, care în serile de vară o învăţa pe nepoţica sa, Simona, să recunoască constelaţiile, iar în vacanţe o ducea în cele mai frumoase excursii.

„În cei 66 de ani, trăiţi doar pe pământ, bunicul a transformat în iubire pentru noi, toată dragostea lui, de odinioară, pentru zbor”, remarcă Simona Codrescu, nepoata bătrânului pilot militar.