Pacientul cu o boală lungă, RADET

Ca într-o piesă de teatru absurd, în lunile călduroase de vară bucureştenii sunt înştiinţaţi sec că vor rămâne fără apă caldă şi căldură la iarnă. An de an, acelaşi anunţ. De cele mai multe ori el este făcut chiar de municipalitate, ca şi când ea n-ar avea nicio răspundere în acest domeniu.

Spre sfârşitul verii, lucrurile se rezolvă brusc şi se admite, cu o răsuflare uşurată, o sumă mai mare de bani pentru plata acestor servicii, doar ca să se rezolve de urgenţă cazul clinic. Pacientul în această descriere este RADET.
 
Acum, mai mult decât oricând, situaţia este dramatică. Datoriile RADET către Elcen sunt de 3,4 miliarde lei. Dacă nu se plătesc urgent, câteva sute de milioane de lei din această datorie, există riscul ca bucureştenii să rămână fără apă caldă şi căldură în sezonul rece. Această datorie uriaşă este consecinţa faptului, că timp de şapte ani, administraţia Oprescu nu şi-a onorat datoriile faţă de RADET şi mai departe faţă de Elcen, având alte priorităţi în cheltuirea banului public. Unele dintre aceste priorităţi sunt astăzi atent analizate de instituţiile din România.
 
Chiar dacă nu se măreşte efectiv suma de bani plătită lună de lună de bucureşteni, acest lucru se întâmplă pentru că municipalitatea, „în mărinimia ei” subvenţionează, adică plăteşte o factură mai mare din buget. Această factură este plătită tot din buzunarul bucureştenului, care ar putea beneficia de mult mai multe servicii, la standarde de calitate. Faptul că RADET a acumulat datorii uriaşe, faptul că RADET funcţionează cu reţele de distribuţie construite în anii ’60, pentru nevoile Bucureştiului din anii ’60, au fost cunoscute şi tolerate atât de primarul suspendat, cât şi de cei care l-au precedat în funcţie. Un lucru este clar: RADET a ajuns în situaţia de astăzi pentru că ani de-a rândul administraţiile Capitalei au subvenţionat risipa.

• Bucureştenii primesc energie termică scumpă, printr-un sistem de termoficare învechit, în care se pierd cel puţin 22-23% din totalul cantităţii de energie termică (după unii experţi, chiar 40%).
• Aceste pierderi se regăsesc atât pe factura bucureştenilor, cât şi pe factura pe care o plăteşte Primăria Capitalei, deci tot bucureştenii, prin subvenţie.
• Concluzia este simplă: administraţiile Capitalei au cheltuit ineficient banii publici, pe lucruri făcute de mântuială, în loc să investească în proiecte care contează, cum este retehnologizarea RADET şi transformarea sa într-o companie profitabilă.

Boala de care suferă această regie a fost întreţinută de 25 de ani de administraţiile care s-au succedat. Prioritatea numărul unu pentru orice om politic sau administrator responsabil trebuie să fie confortul bucureştenilor în lunile care urmează. Independent de ce au făcut sau n-au făcut alţii, situaţia reţelei de distribuţie a RADET nu poate fi remediată pe termen scurt. Investiţiile în modernizarea şi securizarea a 4000 de km de reţea de termoficare necesită timp şi bani. Au existat şi timp şi bani în 25 de ani, dar nu au existat implicare, responsabilitate şi grijă la cheltuirea banului public.
 
La fel ca şi în cazul infrastructurii din Capitală, acestui oraş nu i-au lipsit soluţiile, ci persoanele competente şi implicate, care să implementeze eficient, coerent şi la timp soluţiile. Datoria noastră, acum, este să ne asigurăm că, în această iarnă, nicio familie nu va rămâne fără căldură şi fără apă caldă.  De aceea, este necesar ca toţi factorii implicaţi- RADET, ELCEN, conducerea interimară a Capitalei şi Consiliul General - să găsească o soluţie pentru ca furnizarea agentului termic şi a apei calde să se desfăşoare în bune condiţii în această iarnă. Pe termen lung, însă, problemele financiare şi problemele din reţeaua de distribuţie a RADET nu mai pot fi amânate. Trebuie să facem acest serviciu eficient şi sigur pentru bucureşteni. Soluţiile pentru funcţionarea pe termen mediu şi lung există şi le vom prezenta public în săptămânile care urmează. Mai este nevoie de o administraţie responsabilă, capabilă să cheltuiască banii cu cap, dar şi de o viziune liberală, care să rezolve, o dată pentru totdeauna, această anomalie a „statului dator la stat”.