Sunt un ong-ist acoperit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De 11 zile, 100 de oameni stau în stradă - laolaltă, copii, bătrâni, bărbaţi, femei. Ce oraş e Bucureştiul ăsta, în care bagi în casă, de milă, orice câine zgribulit, dar poţi să laşi afară zeci de oameni pentru că sunt ţigani sau săraci. Sau, mai rău, amândouă.

Se poartă acoperiţii toamna asta şi toată atenţia lumii politice e pentru ei. Pentru nişte evacuaţi descoperiţi sub cerul liber nu se mişcă niciun primar, doar nişte ong-işti.

Mă destăinui şi eu: sunt de 5 ani în Partidul Social Democrat, dar n-am încetat nicio clipă sa fiu un ong-ist. Mai mult, uneori cred că n-am înţeles nimic din politică - cred că Social înseamnă o mai mare legătură cu viaţa oamenilor, mai ales a celor simpli, a celor care au nevoie de solidaritate şi de ajutor.

Nu cred că poţi să trăieşti bine dacă ai casă, serviciu şi mâncare într-o lume în care, când ieşi pe stradă vezi oameni dormind pe trotuare sau ghemuiţi în faţa blocului. Desigur, în Primăverii nu-ţi doarme niciun homeless în faţa uşii, dar în Titan se mai întâmplă. Iarna trecută a fost cineva şi lângă blocul meu. Era zăpadă dar n-a vrut să intre în scară - o să zică oamenii că fac mizerie, mi-a spus. Într-o zi n-a mai fost. Probabil că a murit de frig, mor sute în fiecare an în Bucureşti, o să murim şi noi, toţi – se moare şi cu contul plin ca şi cu burta goală, nu vă iluzionaţi că scăpăm vreunul.

Mă simt mai aproape de problemele celor 100 de oameni care stau acum în stradă decât de „problemele” lui Duicu sau Bunea Stancu. Mă interesează mai mult rezolvarea problemei oamenilor care trăiesc în stradă decât rezultatul alegerilor prezidenţiale.

Sunt de 2 ani şi jumătate consilier local şi nu pricep administraţia. Nu înţeleg cum poate cineva să bage milioane de euro în panseluţe, borduri şi fântâni arteziene şi să nu construiască locuinţe sociale într-un oraş cu peste 5.000 de oameni în stradă.

De 11 zile, de cei 100 de evacuaţi de pe strada Vulturilor 50 se preocupă mai mult organizaţiile neguvernamentale decât Primăria Capitalei sau cea de sector. Lunile astea, vizitele DNA-ului trezesc mai multe emoţii primarului şi directorilor din PMB decât orice petiţie a unor cetăţeni care trăiesc în stradă. Nu e patetism - e gândire de ong-ist - nu e gândire de politician.

Nici măcar declaraţia prim-ministrului nu mişcă administraţia:

Cred în toate eforturile care trebuie făcute să păstrăm incluziunea socială. Cred că Negoiţă are responsabilitatea de a-şi trata cetăţenii cum spun şi eu: orice efort merită făcut pentru a da o şansă celor care au nevoie de ajutor (Victor Ponta)

Cu câteva zile înainte, presedintele Băsescu, proprietar de case, spunea că e o idee comunistă să vrei să ai casă. Ce uşor e să spui asta când ai unde să dormi…

Poate ar trebui să ne mutăm mai mulţi în stradă, ca să ne facem auziţi şi înţeleşi. În Tel Aviv, în 2011, mii de oameni şi-au pus corturile pe un mare bulevard, în semn de protest faţă de costurile locuinţelor şi imposibilitatea de a avea o casă decentă. Rezultatul a fost că Israelul a început un plan de construire a peste 50.000 de noi apartamente.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite