Alina Mungiu-Pippidi: SIE, trezeşte-te! Ruşii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecţiei copiilor
„Jos labele de pe copiii noştri” şi „Copiii mei sunt în pericol” proclamau pancartele afişate în faţa cancelariei Reichului weekendul trecut, însoţite de obişnuitele hămăituri rituale ale demonstranţilor din ţări unde s-a trecut cam repede sau deloc de la strigătul la ordin la demonstraţii libere.
Mulţimea – câteva mii de persoane – nu făcea decât să repete ceea ce văzuse la televiziune sau citise pe tablete şi smartphone-uri din media de la ei acasă, anume din Rusia. Pentru că manifestanţii erau ruşi, protestând contra pericolului la care se expun copiii lor pentru că trăiesc în Germania, unde poliţia e proastă şi ineficientă, iar infractorii migranţi umblă în cete înarmate pe stradă mai ceva ca în Congo. Trei zile mai devreme, un judecător britanic anunţase public că există în sfârşit dovezi că asasinii opozantului rus Litvinenko, asasinat cu material radioactiv turnat în ceai de doi agenţi semioficiali ai regimului Putin avuseseră ordin de sus. Nici două zile mai târziu şi ministrul de externe Serghei Lavrov umplea ştirile cu acuzaţii faţă de Angela Merkel şi incapacitatea ei de a apăra copiii ruşi din Germania. Între timp, scandalul a luat amploare, deşi Lisa F, fetiţa de 13 ani cu probleme cu şcoala (şi familia ei) se întorsese demult acasă de la prietenul de familie care o adăpostise pentru o zi. Dar povestea unui viol imaginar perpetuat de migranţi la adresa ei, pornită de la jurnalistul Ivan Blagoy (rus, desigur) şi care a făcut mare audienţă pe canalul rusesc 1 deja nu mai avea nevoie de un pretext şi căpătase viaţa ei proprie, complet desprinsă de realitate.
Vă sună cumva familiar? Nu poţi să nu îţi pui întrebarea cum se face, în ţări unde nu a avut loc niciodată o demonstraţie pentru drepturile copilului, ca în România, deşi poveştile orfanilor, cu SIDA sau fără, au ţinut afişul 20 de ani, sau care conduc în topul violenţei domestice, ai brusc mulţimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color şi într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuşi copiii lor în ţările cele mai civilizate din lume. Însoţite de un cor în media care îndeamnă oamenii să cântărească din nou valorile tradiţionale, să îşi dea seama că ţara lor, aceea în care ei nu găsesc niciodată nimic de demonstrat contra, că e, vorba ceea, mai greu să demonstrezi contra lui Putin decât a d-nei Merkel, e de fapt superioară ţărilor în care au emigrat şi în care îngroaşă rândurile demonstranţilor contra refugiaţilor politici. Steagurile ruseşti umplu manifestaţiile de dreapta contra Islamului în Germania. Dacă nu am avea atâţia ruşi pe aici care nu au nici o inhibiţie (locuiesc în Berlin, iar agentul meu imobiliar are cam cinci ruşi clienţi care cumpără case faţă de un client nerus) demonstraţiile de extremă dreapta ar fi subţiri, că în Germania s-a reuşit inhibarea celor mai rele tendinţe. La germani însă, nu la străini.
Situaţia cu Lisa şi copiii familiei Bodnariu, luaţi în braţele ocrotitoare ale lui Gâdea et comp., m-a făcut să cercetez puţin întreaga poveste. La fel se pare că a făcut şi ministrul german de externe. Şi concluziile sunt elocvente.
Campaniile de aşa-zisă protecţie pentru copiii din Est mâncaţi de refugiaţii sirieni şi africani în Occidentul degenerat şi incapabil de autoprotecţie sunt o enormă manipulare rusească.
Fără nici un efort le-am găsit în Lituania, unde ruşii au cumpărat o bună parte din presă în ultimii ani profitând de dificultăţile ei economice, în Slovacia şi Serbia, unde au strânse legaturi cu partidele naţionalist populiste de acolo. Ziarele ruseşti publică interviuri fascinante cu biete femei rusoaice care se luptă cu autorităţile în ţările scandinave pentru copiii lor, e vorba de Norvegia, Suedia şi Finlanda, trei ţări în topul bunei guvernări şi care fac mai mult pentru respectarea drepturilor omului la ele în ţară şi în restul lumii decât toată Asia la un loc. Nu e suficient să te uiţi la Russia Today – ceea ce eu fac, având obiceiul de război rece, că trebuie să ştii ce spune propaganda duşmană, trebuie să urmăreşti mult mai multe surse, inclusiv din Rusia, ca să înţelegi ce se întâmplă.
Ce urmăresc ruşii? Păi, nimic mai simplu. Să captureze agenda în care altfel ei ar fi oamenii răi (avem refugiaţi din Siria că Putin nu a permis Occidentului să rezolve pe fond problema acolo; avem cazul Litvinenko, avem Ucraina, unde ei calcă pe faţă toate legile internaţionale); să culpabilizeze Occidentul şi să îl arate ca pe o entitate fragilă şi degenerată (una din ţintele principale de discurs antioccidental e uniunea dintre homosexuali, Putin portretizează constant Occidentul ca pe un paradis al degeneraţilor); să submineze orice fel de reguli internaţionale dat fiind că va continua să le calce în Ucraina şi e masiv lovită de sancţiuni internaţionale din acest motiv; să slăbească unitatea şi coerenţa lumii occidentale sponsorizând mişcări interne de contestare, ca astea cu copiii, mişcările anti-refugiaţi şi partidele antisistem (sunt între timp dovezi ample că ruşii finanţează direct partide de extremă dreapta, inclusiv din Parlamentul European).
De ce ţări ca a noastră contribuie la aşa ceva, când altfel pretindem că suntem cât de poate de anti-ruşi? Aşa, la botul calului, văd trei motive mari.
Primul, e că pe fond avem un segment de populaţie foarte apropiat de sistemul de valori şi cogniţii al ruşilor şi pe fond opus Occidentului. Unul ca Dan Puric face treaba lui Putin nu pentru că l-ar plăti Putin, ci pentru că întreţine prin misionarismul lui la nivel de salon de recuperare post-abuz starea de confuzie mentală şi aspiraţie la stimă de sine mai mare în care se scaldă fericiţi mulţi români, inclusiv unii cu pretenţie de educaţie. Toată povestea cu cultul Arsenie Boca şi semnăturile ca să modificăm Constituţia contra marelui pericol homosexual sunt copiate la indigo din Rusia, dar copii mai slabe, că, vorba aceea, una e Dostoievski şi alta ”profesorul” Dulcan, autorul unei cărţi cu titlul semnificativ de ”mintea de dincolo”. Nu toţi ăştia fericiţi să nu aibă mintea acasă, că doar aşa se simt mai înălţaţi şi superiori vecinilor lor sunt plătiţi de ruşi, dar toţi fac jocul ruşilor, orice abatere de la drumul şi aşa întârziat de raţionalizare a sferei noastre publice e o problemă. Mai avem şi o presă foarte coruptă, fără niciun fel de valori şi cod etic clar, în care publicul e văzut ca o turmă şi conştient întreţinut să rămână o turmă, care înghite orice, cum ar fi că scandinavii şi nemţii sunt în acelaşi timp nazişti cu copiii şi blegi cu refugiaţii criminali fără să sesizeze vreo contradicţie, pentru că e nesofisticat şi pasiv. Publicul sofisticat a migrat demult pe Internet şi e complet diferit.
Doi, avem lideri care nu merită nici prima silabă de la nume, nişte impostori care din populism şi pentru voturi (enfin, trebuie verificat dacă e doar asta) iau primul avion şi se duc în Norvegia, care cântă la orice în loc să dirijeze ei corul. Deputaţii PNL şi PSD care s-au dus la Oslo (Dolha, Vasiliev, Ben-Oni Ardelean, Corlăţean) ca şi preşedintele Consiliului Judeţean şi prefectul din Sibiu care ne-au ţinut discursuri pe tema asta sunt de remarcat cu nume întreg şi urcaţi în topul penibilităţii.
Trei, pentru că serviciile noastre secrete nu fac destul să protejeze ţara, care include spaţiul de dezbatere public, care ar trebui el însuşi inclus în ceea ce trebuie să fie securizat. Citesc zilnic pe ofiţerii acoperiţi din presă, noroc că nu mă uit la televizor (cum ştiu că sunt ei? Păi foarte simplu. De ce o persoană fără nume public ar fi publicată într-un cotidian central, de ce ar scrie editoriale cineva care lucrează la preşedinţie, deci are embargo pe comunicare, şi care acum un an scria pentru candidatura lui Meleşcanu iar acum critică prestaţia televizată a ui Dacian Cioloş, găsind-o inferioară celei a lui MRU?) şi am ajuns la concluzia că, mai rău decât imorală, această practică e o sursă de ineficienţă publică majoră, amestecul SRI şi SIE în treburile politice e de fapt o diversiune de la treburile lor, care există şi sunt serioase, ei trebuie să raporteze în Parlament şi nouă tuturor care e amestecul rusesc în presa noastră, ei trebuiau să pună în context european toată povestea cu copiii, cu asta trebuie să se ocupe agenţii lor, nu să facă PR pentru şefi prin presa din ţară.
Pentru că trebuie spus că, în ciuda unui răspuns clar al ministrului de Externe german săptâmâna asta, strategia rusească funcţioneză. Numai de câte ori am citit eu prin presa română şi scris de incompetenţi în discursurile demnitarilor că nu putem fi de acord cu cotele faţă de refugiaţi pentru că nu tratează cauzele problemei siriene. Păi Putin e cauza problemei siriene, din cauza lui nu există o perspectivă de rezolvare pe fond, el e fericit să ne invadeze cu refugiaţi şi tot el sponsorizează demonstraţiile contra refugiaţilor, şi toată Europa de Est s-a aliniat acuma şi face ce vrea el. Succes mare, la 25 de ani după căderea zidului.
Puteţi comenta acest articol pe România Curată
Se încarcă comentariile...
