Au devenit românii ţinte în Ucraina?

Ce se întâmplă acum cu minoritatea românească din Ucraina ne îndreaptă  către concluzii îngrijorătoare pentru români şi România.Cine are interes să încingă spiritele şi să creeze tensiuni, să revolte minoritatea română din Ucraina şi să determine acţiuni de intimidare la adresa sa? Vrea cineva ca românii să devină ţinte ale naţionaliştilor ucraineni? De ce?

După ce au devenit victime, luându-li-se dreptul de a învăţa în limba maternă, prin lege, românii din Ucraina au devenit şi ţinte ale unor atacuri orchestrate cu bună ştiinţă. În ultima perioadă de timp, se întâmplă ceva cu minoritatea românească din ţara vecină. Chiar dacă unii au acreditat ideea că îngrădirea dreptului de a învăţa în limba maternă a avut ca obiectiv principal minoritatea rusă, ca urmare a conflictului dintre cele două ţări, victime fiind şi celelate minorităţi trăitoare în această ţară, ceea ce se întâmplă acum cu românii din Ucraina ne îndreaptă  către alte concluzii mult mai îngrijorătoare pentru români şi România.

Cine are interes să încingă spiritele şi să creeze tensiuni, să revolte minoritatea română din Ucraina şi să determine acţiuni de intimidare la adresa sa? Vrea cineva ca românii să devină ţinte ale naţionaliştilor ucraineni? De ce?

Evenimentele de după promulgarea Legii educaţiei, care au generat un val de proteste ale minorităţii româneşti, dar şi reacţii din partea celorlalte minorităţi etnice afectate de noua lege, arată că românii par să fi devenit ţinte ale unor forţe care-i doresc reduşi la tăcere. Care ar putea duce tensiuni noii între cetăţenii acestei ţări, dar şi alte disensiuni între cele două state.

Iată ce spune un comentariu intitulat sugestiv, „Cuvânt românesc“:

„URSS a depersonalizat, a uniformizat popoarele ocupate, limitându-le modul de gândire dar şi felul de exprimare. Un astfel de popor nu este doar cel „moldovenesc“, ci şi poporul ucrainean, care îşi transformă frustrarea faţă de ruşi în ură faţă de toate minorităţile naţionale, inclusiv faţă de comunitatea românească al cărei teritoriu îl ocupă abuziv prin impunerea forţei de către Moscova.“

Pe acest fond, săptămâna trecută a avut loc o manifestaţie antiromânească la Cernăuţi, din partea unui grup de extremişti ucraineni, care au vizat Consulatul României şi instituţiile culturale ale românilor din Ucraina. „Apariţia pe străzi a naţioanliştilor ucraineni, lucru care s-a întâmplat miercuri, 27 septembrie, potrivit surselor media de la Cernăuţi. Un grup de circa 40 de naţionalişti, îmbrăcaţi în haine negre şi militare, au pichetat Consulatul General al României de la Cernăuţi, scandând „Slava Ukraini!“.

Ziarul în limba română Zorile Bucovinei precizează că naţionaliştii fac parte din partidul Corpul Naţional.

„Din cele ce au urmat, s-a văzut că motivul protestului nu l-a constituit, după cum s-a dat publicităţii, «declaraţiile organizaţiilor şoviniste româneşti» (…) Din cele ce au vorbit protestatarii se vede clar că principalul motiv suntem noi, românii din regiunea Cernăuţi, care vrem să ne păstrăm limba şi identitatea“, se arată într-un editorial din Zorile Bucovinei.

„Protestatarii, după ce au scandat în faţa Consulatului, au lăsat o adresare diplomaţilor români, textul căreia urma să fie adus la cunoştinţa autorităţilor din România.  Manifestanţii şi-au continuat traseul spre sediul Centrului Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi din centrul oraşului Cernăuţi, unde nu le-a ieşit nimeni în cale. Văzând una ca asta, după 4-5 minute, au strâns steguleţile subţioară şi au dispărut. Aşa şi s-a încheiat acţiunea lor de «doi bani» organizată cu scopul de a-i intimida pe românii băştinaşi“, relatează BucPress într-un reportaj.

O altă acţiune, de această dată a autorităţilor ucrainene, relatată pe 3 octombrie a.c, de Agenţia de Presă „Buc Press“, este percepută de către comunitatea românească tot ca intimidare:

„Şcolile româneşti din regiunea Cernăuţi vizitate şi „intimidate“ de o delegaţie oficială de la Ministerul Educaţiei din Kiev

La doar o lună de la începerea oficială a noului an de învăţământ 2017-2018 şi nici la o săptămână de la promulgarea Legii Educaţiei  de către Preşedintele ţării Petro Poroşenko, Ministerul Educaţiei de la Kiev a trimis o delegaţie reprezentativă în regiunea Cernăuţi pentru a întreprinde vizite şi controale prin şcolile din nordul Bucovinei. Sub vizorul specialiştilor kieveni au nimerit în cea mai mare parte doar şcolile cu limba română de predare.“

Această inspecţie vine şi după vizita ministrului român al Educaţiei Naţionale, Liviu Pop, în Ucraina şi discuţiile avute de acesta cu oficialii ucraineni.

Cum înţelege Ucraina să răspundă ajutorului necondiţionat al României, cel mai bun vecin al său? Îi dă cu flit!!!

„Ucraina a demonstrat şi va demonstra în continuare o atitudine faţă de minorităţile naţionale care corespunde cu obligaţiile noastre internaţionale, care este în concordanţă cu standardele europene, fiind un model pentru ţările vecine“, a subliniat Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei, după promulgarea Legii Educaţiei, care interzice învăţământul în limba maternă pentru sute de mii de români.

Ce n-au făcut sovieticii timp de 50 de ani, au reuşit politicienii ucraineni-să închidă şcolile cu predare în limba română. În acelaşi timp, prin aceeaşi lege votată recent de Rada Supremă de la Kiev (parlamentul ucrainean)şi promulgată de preşedintele Petro Poroşenko, vorbitor de română, s-au lichidat şi şcolile cu predare în limbile celorlalte minorităţi conlocuitoare în Ucraina.

Reuşita legislativă ucraineană a venit şi pe fondul unei diplomaţii româneşti dezinteresată de problemele românilor din această ţară, dar şi a lipsei de maturitate şi competenţă a politicienilor români, interesaţi mai mult de prăduirea totală a României şi salvarea corupţilor de puşcărie. 

La ora actuală, putem spune fără teama de a greşi, că cel mai bun vecin al Ucrainei, invadate şi sfâşiate de război şi de diverse interese mai mult sau mai puţin geopolitice şi geostrategice, este România. Nu doar că îi este cel mai bun vecin, ci îi este prieten şi apărător în acelaşi timp.

România este pentru Ucraina actuală un ajutor  real, necondiţionat şi nesperat.  Fără să aibă pretenţii teritoriale, deşi ar putea ridica această problemă.

Pe lângă alte eforturi pe care ţara noastră le face pentru ajutorarea statului vecin, unde trăieşte o importantă comunitate românească ale cărei drepturi sunt încălcate tot timpul, România este ţară cadru care şi-a asumat responsabilitatea securităţii cibernetice a statului ucrainean. Cu eforturi imense şi cu riscurile aferente acestei responsabilităţi. Nemaivorbind de sprijinul politic şi economic în toate zonele de cooperare comună.

Cum înţelege Ucraina să răspundă ajutorului necondiţionat al României, cel mai bun vecin al său? Simplu, îi dă cu flit!!! Are o listă cu cetăţeni români indezirabili, în special jurnalişti, dar şi politicieni care au scris de-a lungul vremii, despre nerespectarea drepturilor comunităţii româneşti trăitoare în actualele teritorii ucrainene. Foste teritorii româneşti. 

Cetăţenii români aflaţi pe lista ucraineană au interdicţia de a intra în Ucraina, iar acest lucru îl află abia la graniţă deoarece lista nu este publicată nicăieri. Şi nici motivele oficiale pentru care respectivii cetăţeni români au interzis în ţara vecină şi „prietenă“! Una dintre victime este cetăţeanul român Mircea Druc, fost premier al Republicii Moldova.

După cum putem lesne constata, la ajutorul concret primit de la România, Ucraina înţelege să răspundă în stilul caracteristic cu care a ştiut să „rezolve“ problemele şi disensiunile dintre cele două ţări de-a lungul ultimilor 25 de ani. Să ne amintim doar de problema Canalului Bâstroe, unde îşi umfla tendenţios muşchii, să ne amintim de Insula Şerpilor, de delimitarea platoului maritim şi în special de situaţia comunităţii româneşti din această ţară. Să nu le mai plângem tot timpul, de milă ucrainenilor.

Politica acestui stat pare să fie una duplicitară faţă de România: pe de o parte solicită şi acceptă ajutorul necondiţionat al României; pe de altă parte, realitatea şi faptele relevă o politică neînţeleasă ca să nu zic altfel, la adresa celui mai bun vecin al său. O politică desprinsă din alt secol.

De altfel, de-a lungul ultimilor ani, oficialităţile ucrainene nu s-au prea omorât cu firea să dea explicaţii credibile nedumeririlor şi lămuririlor solicitate de ţara noastră. Ce să mai vorbim de respectarea protocoalelor şi înţelegerilor comune! Practic, ne-au dat cu flit! În ciuda repetatelor solicitări făcute de autorităţile române.