Bătălia surdă de la Valea Uzului pe un cimitir internaţional al eroilor care ar putea fi un veritabil monument al înţelegerii dintre etnii şi popoare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cum am ajuns la bătălia dintr-un cimitir care ar putea fi un adevărat simbol al recoincilierii nu numai dintre etnii, dar şi dintre popoare
Cum am ajuns la bătălia dintr-un cimitir care ar putea fi un adevărat simbol al recoincilierii nu numai dintre etnii, dar şi dintre popoare

Gata, ne-am calmat? Aţi strâns toate nailonurile, aţi rupt crucile şi v-aţi ciomăgit cu ele, aţi distrus gardurile şi rupt lacătele, aţi strigat lozinci ultranaţionaliste şi aţi afişat bannere extremiste. Practic aţi dat apă la moară tuturor celor care vor să ne dezbine, devenind membrii unor galerii care nu reprezintă nici românii etnici maghiari, nici românii fără de etnie. Numai un descreierat poate rezona cu aceste fapte.

Acum ar fi cazul să citiţi cum denaturarea istoriei, incompetenţa administrativă şi mai ales oportunismul electoral al unor politruci, toate astea alimentate de nişte publicaţii clarobscure şi de nişte formatori de opinie puţin patriotarzi, pot transforma un cimitir internaţional într-un butoi cu pulbere pe cale să declanşeze ditamai conflictul interetnic.

Da, aţi citit bine, nu este (doar) un cimitir al eroilor români, cum eronat prezintă o serie de publicaţii cică respectabile de pe la noi, ci un edificiu internaţional în care se odihnesc soldaţi unguri, germani, ruşi, români, sârbi şi austrieci care au luptat în ambele războaie mondiale. Potrivit istoricului Marius Diaconescu, primul cimitir militar în Valea Uzului a fost realizat de Divizia 39 austro-ungară în anul 1916, dar acolo au fost îngropaţi soldaţi ai tuturor naţiunilor combatante. O spune inclusiv Societatea Cultul Eroilor, care în perioada 1926-1927 a reorganizat cimitirul militar, înhumând 1306 eroi de diverse naţionalităţi, corpuri găsite pe văile şi culmile din împrejurimi. Unii nu au putut fi identificaţi decât după resturile de uniformă găsite odată cu ei.

Aşadar, vorbim de un cimitir ale cărui baze au fost puse de austro-ungari, însă care a devenit internaţional. S-o terminăm cu „al meu, ba al meu, ba nu, e al meu”! Altfel, nu facem altceva decât să întreţinem tocmai opusul păcii care ar trebui să caracterizeze astfel de locuri şi până la urmă să întinăm memoria celor care au luptat până la urmă pentru pacea şi climatul general de înţelegere de astăzi dintre popoare, fără să îi luăm în calcul, desigur, pe aceşti membri ai galeriilor ultranaţionaliste de la care nu poţi avea prea multe pretenţii.

După ce comuniştii n-au mişcat nimic pentru acest cimitir, fiind izolat şi lăsat să se autodegradeze, guvernul maghiar şi o fundaţie din Ungaria au făcut, împreună cu maghiarii din Sânmărtin, o serie de lucrări de reorganizare în perioada 1994-1998. De fapt, vorbim de o maghiarizare a cimitirului, dar şi de o dubioasă propagandă iredentistă, fiind adăugate pe poarta cimitirului versuri care fac trimitere la Ţinutul Secuiesc, fără nicio legătură cu luptele din 1916-1917 şi din 1944. Aşadar, vorbim de un prim act administrativ iresponsabil care trebuie cercetat. Totuşi, cum bine întreabă istoricul Diaconescu în articolul de pe Historia.ro, unde erau atunci autorităţile române, Asociaţia Cultul Eroilor şi patrioţii de carton?

Ca lucrurile să capete o turnură şi mai periculoasă, în contextul Centenarului Marii Uniri, Primăria Dărmăneşti, condusă de Constantin Toma, a realizat un proiect pentru reabilitarea Cimitirului Internaţional al Eroilor situat în Valea Uzului, la limita cu judeţul Harghita, finanţat chiar de Ministerul Culturii cu 65.000 lei. De fapt, a amenajat „o parcelă” a eroilor români, dorind să o inaugureze pe 17 mai, fix în campania electorală abia încheiată. Ce a făcut acolo Primăria Dărmăneşti nu are nici aviz de la Comisia Naţională a Monumentelor de For Public a Ministerului Culturii, iar autorizaţia, potrivit Inspectoratul Regional în Construcţii Nord-Est, citat de Ziarul de Bacău, a fost emisă cu încălcarea legii.

Ba mai mult, respectiva parcelă a fost trecută ilegal în domeniul public al Dărmăneştiului, prefectul jud. Bacău arătând că cimitirul este înscris în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Sânmărtin din jud. Harghita, solicitând astfel anularea hotărârii Consiliului Local din 29 martie prin care UAT Dărmâneşti şi-a „anexat” cimitirul. Vorbim aici nu doar de mai multe fapte iresponsabile, ci şi de câteva infracţiuni.

A urmat acoperirea crucilor, agitarea spiritelor de către nişte politicieni şi candidaţi, închiderea cimitirului de către reprezentanţii CJ Covasna (UDMR), proteste ultranaţionaliste – deci contextul perfect pentru apariţia acestor galerii dezbinatoare. Toate pe fondul necunoaşterii istoriei, greşelilor şi iresponsabilităţilor administrative, dar şi al unor acţiuni menite să trezească dezbateri şi acţiuni xenofobe.

Uite aşa am ajuns la bătălia patriotardă dintr-un cimitir care ar putea fi un adevărat simbol al recoincilierii nu numai dintre etnii, dar şi dintre popoare. Avem un cimitir internaţional disputat de două părţi care categoric nu vor să lase de la ele. Să spunem stop acestui conflict şi să dăm cezarului ce-i al cezarului. Trebuie clarificată urgentă chestiunea administrativă, trebuie denunţate toate prostiile făcute fără acte şi aprobări, deci şi cele din 1994-1998, şi cele din 2018-2019, şi restabilit adevărul istoric: este cimitirul lumii, unul internaţional, hai să nu-l mai profanăm şi să ne adunăm acolo pentru a face pace!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite