Catedrala Mântuirii Neamului ne seacă sufletul

Patriarhul Daniel vrea să finalizeze Catedrala Mântuirii Neamului în 2018

Peste 100 de ani aceste rânduri vor fi uitate, iar autorul o amintire în albumul de familie al nepoţilor şi strănepoţilor. În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului va fi una dintre clădirile de referinţă ale Bucureştiului, iar numele Patriarhului Daniel va fi pomenit în toate slujbele din ţară ca măritul ctitor al sfântului lăcaş.

În general, perspectiva istorică legată de anumite clădiri şi construcţii megalomanice se schimbă odată cu trecerea timpului şi estomparea impactului lor social. La fel cum noi admirăm acum piramidele egiptene sau măreţele catedrale din capitalele europene, peste zeci şi sute de ani locuitorii Bucureştiului şi turiştii acestui oraş vor privi cu încântare Catedrala Mântuirii Neamului. Nimic nou sub soare. Aşa se îmtâmplă astăzi, bunăoară, cu Palatul Parlamentului, monstruozitatea ctitorită de Nicolae Ceauşescu fiind unul dintre obiectivele cele mai vizitate de turiştii care vin în Bucureşti.

Cu toate acestea, ceva nu este în regulă în ceea ce priveşte cazul Catedralei Mântuirii Neamului. Ceea ce deranjează, nu este faptul că această catedrală se construieşte, ci presiunea pe care Patriarhul Daniel o face asupra factorului politic pentru a obţine finanţarea necesară finalizării ei cât mai repede. O presiune care capătă forma unui şantaj în anii electorali. Obsesia Patriarhului de a finaliza catedrala în anul 2018 este greu de înţeles. Faptul că se fac 100 de ani de la Marea Unire din 1918 nu este decât o chestiune de marketing a BOR. Patriarhul vrea să lege inaugurarea catedralei de un moment istoric. Însă acest lucru se poate realiza şi cu altă ocazie (2059 – 200 de ani de la Unirea Principatelor sau 2077 – 200 de ani de la Independenţa României). În fond, astfel de construcţii s-au realizat în zeci, chiar sute de ani. Sagrada Familia din Barcelona nu este nici astăzi finalizată, deşi construcţia ei a fost demarată în 1882. Aşa că în loc de preblemele de marketing ale bisericii, PF Daniel, păstorul ortodocşilor români, ar trebui să se gândească şi la suferinţele şi necesităţile celor pe care îi reprezintă. De exemplu, multe spitale din Capitală şi din ţară, aflate în subordinea administraţiei locale, nu au suficientă finanţare pentru a oferi siguranţa necesară tratării pacienţilor, la fel o parte din şcoli, care sunt improprii desfăşurării activităţilor de zi cu zi.

Deocamdată, surd şi orb la problemele ortodocşilor de rând, PF Daniel a cerut primăriilor de sector să doneze construcţiei Catedralei Mântuirii Neamului câte 10 milioane de lei fiecare, iar Primăriei Generale, 3,5 milioane de euro. În total, solicitările se ridică la aproximativ 4,8 milioane de euro. Nu luăm în calcul suma de 1 milion de euro solicitată Primăriei Capitalei pentru refacerea Mănăstirii Antim, un important obiectiv arhitectural şi ecumenic al Bucureştiului, care are nevoie urgentă de lucrări de consolidare. Cu aceşti bani se pot face multe. Se pot construi grădiniţe, se pot reface şcolile, se pot dota spitalele... nu doar să se alimenteze ambiţia megalomanică a Patriarhului Daniel de a fi cel care taie panglica la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului.