CCR pune egalitate între căsătoria legală şi uniunea consensuală în ceea ce priveşte dreptul de a refuza să depui mărturie

CCR: Nu există diferenţă relevantă între partenerii căsătoriţi legal şi cei implicaţi într-o uniune consensuală

Nu există nicio diferenţă, din punct de vedere moral, afectiv şi al dreptului la întemeierea familiei, între partenerii căsătoriţi legal şi cei implicaţi într-o uniune consensuală, potrivit deciziei prin care CCR a stabilit că soluţia din Codul de procedură penală, care exclude persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi de la dreptul de a refuza audierea în calitate de martor, este neconstituţională.

„Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relaţie asemănătoare acelora dintre soţi — fără a fi oficializată — nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv şi al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferenţă relevantă între partenerii de viaţă căsătoriţi legal şi cei implicaţi într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleaşi posibile probleme în cuplu ori aceleaşi îndoieli justificate asupra sincerităţii declaraţiei, ca şi în cazul declaraţiei soţului legitim", se precizează în motivarea, citată de Agerpres.

CCR mai arată că, deşi Constituţia nu defineşte noţiunea de "viaţă familială'", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în jurisprudenţa sa, că noţiunea de "viaţă de familie" nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relaţii "de facto".

„Cu alte cuvinte, există 'viaţă de familie' şi în cazul unei relaţii de fapt echivalente căsătoriei, aşa încât Curtea Constituţională constată că raţiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă şi în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanţial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecţia 'vieţii de familie', având o importanţă majoră în societate, indiferent de existenţa unei înregistrări formale. Aşa încât, câtă vreme principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv şi rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exerciţiul dreptului de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori în procesul penal", se mai menţionează în motivare.

Conform aceleiaşi surse, deosebirea de tratament juridic între persoanele aflate în cele două situaţii este discriminatorie, nefiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, "de vreme ce norma procesual penală criticată nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul avut în vedere".

CCR a luat în dezbatere, pe 19 septembrie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.117 alin.(1) lit.a) şi b) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului".

În urma deliberărilor, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate cu majoritate de voturi

„În motivarea deciziei sale, Curtea a constatat că, deşi legislaţia procesual penală română se numără printre cele care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de persoane, legiuitorul român nu a reglementat acest drept într-o manieră clară, accesibilă şi previzibilă, întrucât categoriile de beneficiari nu sunt clar delimitate, fiind încălcate dispoziţiile art.1 alin.(5) din Constituţie", se precizează într-un comunicat al CCR.

Conform aceleiaşi surse, CCR a constatat că soluţia legislativă care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc ori nu mai convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul (concubinii/foştii concubini ai suspectului sau inculpatului), este neconstituţională, deoarece aduce atingere dispoziţiilor art.16 alin.(1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, raportat la art.26 alin.(1) referitor la viaţa familială din Constituţie.

„Curtea a reţinut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecţie a relaţiilor de familie, iar noţiunea de 'viaţă de familie' nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie şi poate include alte relaţii de facto. Aşa încât, câtă vreme principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv şi rezonabil pentru care concubinii/foştii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluşi de la dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori în procesul penal", se mai arată în comunicat.