Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Relaţia cu ţara e ca relaţia cu familia: eşti conştient că nu e perfectă, dar e a ta şi o iubeşti necondiţionat. În plus, cu cât te depărtezi fizic de ea, începi să o apreciezi mai mult şi ţi se face dor chiar şi cele mai banale lucruri legate de ea. Altfel o înţelegi şi altfel o respecţi faţă de când trăiai în ea.

În urmă cu câteva luni, am avut o discuţie frumoasă cu un prieten pe care l-am întâlnit prin Liga Studenţilor Români din Străinătate. Eu, venită de peste mări şi ţări şi munţi, mă plângeam lui că sistemul din România e ineficient, că se vorbeşte prea mult şi se face prea puţin. Totuşi, erau atâtea lucruri care mă legau de România şi care mă făceau să o plac şi să o iubesc.

Prietenul meu se întorsese în ţară de aproximativ un an, după un master în Londra. Contrar majorităţii, îşi păstrase un calm şi o diplomaţie de admirat. Extrem de politicos şi cumpătat, mă tot întrebam cum reuşeşte să facă faţă stresului.

Mi-a răspuns că el are o teorie. Mi-a spus aşa: „Ştii, Cristina, eu văd România ca pe un tânăr în perioada adolescenţei. Aşa că încerc să o înţeleg şi să nu mă supăr nici pe ea, nici pe oameni. România a trecut prin multe: a fost bătută, a fost dezbinată, a fost reunită. Dar a fost curajoasă pe tot parcursul timpului. A trecut prin atâţia amar de ani prin comunism recent. Asta ne-a marcat. Iar înainte de comunism au fost altele. Acum avem 23 de ani. România cea nouă are 23 de ani, vârsta unei ţări adolescente. Astăzi e nevoie să ne batem din nou, însă, de această dată, cu propriile noastre idei. E nevoie să ne regăsim propria identitate. Asta nu se face uşor. Va veni şi timpul României… o să vezi.

Mi-a plăcut. Atunci am realizat câtă dreptate avea. Dar în vorbele lui se găsea ceva mai mult decât un simplu optimism, era o viziune pentru viitor. Era speranţa de schimbare şi de realizare care, odată cu vorbele lui, devenea real posibilă.

Scrisoare pentru România

… sau cum aş vrea să văd eu schimbare în România. Mizând pe spusele prietenului meu, am realizat că, asemănător cu modelarea unui adolescent ce aşteaptă nerăbdător vârsta maturităţii, ar putea fi posibil să modelăm România exact aşa cum am vrea noi. Aşadar, într-o scurtă scrisoare am aşternut câteva lucruri pe care eu i le doresc României.

Dragă Românie,

Îţi doresc să te împaci cu propriul trecut. Cu istoria ta, cu bune şi cu rele. Să înţelegi că istoria ta e strâns legată de geografie, care nu înseamnă doar poziţionarea unor ţări, oraşe, munţi şi mări pe o hartă. Geografia ta înseamnă atât putere, cât şi durere. Îţi doresc să afli că tu, cu toate bogăţiile tale, ai fost râvnită de mulţi, iar acum eşti poate râvnită de şi mai mulţi.

Geografia te poziţionează la mijloc, între est şi vest. Depinde de tine să foloseşti acest atu în favoarea ta. Dragă Românie, lumea are nevoie de tine mai mult decât crezi.

Îţi doresc să fii structurată. Să realizezi că fără o bună organizare şi fără legi ce sunt respectate îţi va fi foarte greu şi probabil nu vei ajunge departe. Să înţelegi că e greu, aproape imposibil, să ai creştere sustenabilă când toată lumea trişează. Ai nevoie de legi care să fie respectate şi de oameni demni şi integri în frunte. Ai grijă pe cine îţi alegi să te conducă! Nu toată lumea te merită. Tu ai nevoie de oameni competenţi, iar cel mai important e ca ei să fie buni organizatori.

Îţi doresc să investeşti mai mult în educaţie. Să îi înveţi pe cei tineri de mici ce înseamnă munca în grup. Pentru asta, îţi doresc să nu le mai dai note deloc copiilor de până la clasa a cincea, nici măcar calificative, pentru că notele cresc competiţia şi individualismul. Îţi doresc să îi înveţi pe copiii tăi să gândească singuri, să îi încurajezi să îşi contrazică profesorul şi să faci învăţământul mai atractiv pentru tinerii tăi. Invită-i pe copiii tăi să vadă lumea, să experimenteze alte culturi şi să vadă ce e diferit la alte popoare. Nu mai bun sau mai rău, ci diferit. Asta le va deschide mintea enorm.

Învaţă-ţi copiii să fie inteligenţi, Românie! Aşa vor fi mai toleranţi.

Îţi doresc să îţi iubeşti minorităţile etnice. Să realizezi şi să înţelegi că unii oameni sunt mai norocoşi decât alţii, unii sunt diferiţi de alţii, dar toţi sunt oameni şi toţi sunt ai tăi. Ai români, ai nemţi, ai unguri, turci şi romi. Tuturor e bine, frumos şi corect să le acorzi acelaşi respect.

Românie, nu mai judeca pe nimeni ca pe un grup, asta e atât de dăunător! Oamenii trebuie judecaţi individual, după faptele fiecăruia. Unii fură, alţii trişează, alţii vorbesc tare.

Dar, chiar dacă majoritatea procedează aşa, poate că e unul într-un colţ care ar vrea să iasă din acest cerc. Acelui unic om îi va fi greu să facă asta fără suportul tău. Românie, nu e bine să generalizezi. Nu toţi romii fură, nu toţi ungurii sunt xenofobi, nu toţi francezii sunt elitişti nici toate româncele frumoase.

Îţi doresc să devii mai tolerantă cu minorităţile sexuale. Eşti o ţară ortodoxă, cu credinţă în Dumnezeu. Crezi că un Dumnezeu iubitor de toate ar putea să îi urască pe homosexuali sau să îi considere anormali? Eu nu cred, pentru că aşa i-a creat El. Românie, îţi doresc să înţelegi că nu e posibil să te ”homosexualizezi” dacă îi laşi pe alţii să îşi exprime liber orientarea sexuală. Că ori te naşti aşa, ori ba, nu poţi niciodată să ”devii”. Şi să înţelegi odată pentru totdeauna că nu, aceşti oameni nu sunt bolnavi, pentru că nu au nicio condiţie care să le minimizeze şansele de viaţă. Până în momentul de faţă nu se cunoaşte ştiinţific niciun caz de ”vindecare”. Nu, ei sunt doar diferiţi, aşa se nasc. Acceptă-i cum sunt şi lasă-i să fie fericiţi, să crească copii, să se căsătorească, să facă ce vor ei. Aşa vei fi mai bună.

Îţi doresc să foloseşti mai des termenul ”deadline”. Şi pe alţii de acest tip. Da, ai o limbă foarte frumoasă, şi mai ales inteligentă. Dar dragă Românie, e nevoie să înţelegi că unii termeni se împrumută din alte limbi. Totul e ok. Don’t panic! Aşa s-a format şi limba ta, de-a lungul veacurilor. Iar astăzi, în epoca tehnologiei şi într-o lume în continuă globalizare, asta va fi tot mai evident. Dacă un român preferă ”deadline” termenului limită sau să scrie ”cheers” în loc de ”cu drag” la sfârşitul unui e-mail care de fapt e poştă electronică, nu înseamnă că îţi maltratează limba. Ci că aşa simte el, în mai multe limbi. Da, e totul în regulă, nu te trădează de niciun fel. E doar un alt mod de libertate. Lasă pe fiecare să se exprime aşa cum simte.

Dragă Românie, îţi doresc să te iubeşti cu toţi ai tăi. Să accepţi că ai bune şi rele, dar să fii conştientă că alţii se vor folosi de cele rele ca să te slăbească. Fii mândră de ceea ce eşti şi mai ales de ceea ce ai realizat. Citeşte-i pe Eminescu şi pe Caragiale, ai grijă de Brâncuşi şi priveşte-i pe olimpici câştigând medalii după medalii. Ia exemplu de la ei şi fii conştientă că lucrurile mari necesită timp, iar tu trebuie să ai răbdare. Va veni şi vremea ta…

Românie, azi e ziua ta. Îţi doresc la mulţi ani şi să creşti mare în mod sănătos. Să fii fericită şi să îi faci pe toţi ai tăi fericiţi! Să nu uiţi că toţi copiii tăi te iubesc, chiar dacă unii au plecat de lângă tine. Ai grijă de tine şi de toţi ai tăi. Te îmbrăţisăm de la distanţă!

Cu drag,

Cristina

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite