Comisia de la Veneţia şi GRECO, încă două rapoarte dezastruoase privind România. Şi mai urmează două

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu ştiu dacă aceste rapoarte prezintă cea mai mică importanţă pentru actuala guvernare a României şi dacă, în contextul politic de acum, au cea mai mică şansă să producă vreun rezultat. Ceea ce înseamnă că, informal, demersul politic al perioadei Dragnea continuă netulburat, doar cu permutarea a câţiva pioni, dar cu aceeaşi abordare fundamentală în ce priveşte Europa.

Şi care a produs şi va produce exact acelaşi tip de rezultate În consecinţă, încep să se acumuleze, cu o rapiditate pe care nu am mai întâlnit-o la Bruxelles privind un Stat Membru, rapoarte succesive, la interval de câteva ore, cu concluzii dure şi extrem de relevante pentru ceea ce va urma în toamnă atunci când va începe activitatea în instituţiile europene. Atunci va demera acţiunea de găsire de surse complementare pentru finanţarea bugetului european prin eventuala sancţionare a ţărilor care încalcă valorile europene în general şi, în special, cele ale statului de drept. Senzaţia mea (mi-aş dori foarte tare să mă înşel, eu şi sursele mele de la Bruxelles şi Strasbourg) este că în acest moment România se auto-poziţionează şi, ca atare, este considerată drept una dintre primele ţinte ce vor putea fi accesate atunci când vor demara discuţiile privind aplicarea practică a unui nou MCV, unul valabil pentru toate statele europene şi care va presupune un sistem de sancţionare mult mai rapid şi mai flexibil, inclusiv prin blocarea temporară a accesului la fondurile europene.

Ce înseamnă, în opinia mea, că „România se auto-poziţionează ca ţintă a viitoarelor sancţiuni europene"? Cred că principalul motiv pentru care imaginea externă a României este atât de neverosimil de proastă este perpetuarea transmiterii de la Bucureşti că funcţionăm în continuare în regim de maximă incertitudine, că totul este relativ, absolut relativ, decizii, hotărâri şi procese politice interne şi care corelează România de construcţii externe pot fi mereu puse sub semnul întrebării.

În acest sens, înainte de a accesa conţinutul celor două rapoarte, trebuie să pomenesc de stupoarea cu care a fost primită la Bruxelles anunţul făcut ieri de dl. Tăriceanu care anunţa decizia majorităţii PSD-ALDE de a forma o comisie specială parlamentară pentru anchetarea eventualei fraudări a alegerilor parlamentare. Ceea ce poate însemna o lovitură de proporţii deoarece întreg echilibrul european, ponderea de vot a diverselor partide europene este construită prin asumarea firească a faptului câ alegerile au fost corecte şi rezultatele sunt definitive.

Uite că în România nu e aşa şi apare dubiul specific tuturor organizărilor statale din ţările subdezvoltate, căci fraudarea alegerilor este primul semn al unui stat cu mari probleme democratice, dacă nu eşuat atunci, cu certitudine, măcar virtual, o vulnerabilitate de sistem pentru toţi ceilalţi. Şi nu este o discuţie teoretică, dl. Tăriceanu a formulat anunţul exact în momentul în care, la Bruxelles, este la cote maxime bătălia pentru nominalizări şi, apoi, pentru audierea persoanelor respective în Parlamentul European care, de altfel, la începutul lunii viitoare, trebuie să-şi aleagă propria sa structură de conducere. La limită, tehnic vorbind, dacă cineva chiar ar dori să ia în serios România, toate procedurile în curs ar trebui stopate până la aflarea concluziilor Comisiei de anchetă din Parlamentul României. Altfel, chiar dacă asta pare o nerozie, din cauza unei fraude confirmate în România, toate grupurile politice din Parlamentul European ar fi afectate şi rezultatul alegerilor de la încput de iulie ar putea fi contestat şi, eventual, invalidat.

Aveţi aici textul integral al opiniei emise de Comisia de la Veneţia din care selectez acest paragraf semnificativ:

Comisia de la Veneţia concluzionează cu regret că cele mai problematice elemente aduse anul trecut legilor justiţiei, identificate în opinia din octombrie 2018, sau au rămas neschimbate sau au fost modificate în mai rău. Cele mai importante aspecte ale modificărilor legislative sunt următoarele: Cel mai alarmant este că guvernul continuă să facă modificări legislative prin ordonanţe de urgenţă. În timp ce Constituţia indică în mod clar că aceste acte normative ar trebui să fie măsuri excepţionale, legiferarea prin OUG a devenit o rutină. Principiile fundamentale de funcţionare a instituţiilor cheie în stat sunt schimbate prea repede şi prea des, fără pregătiri temeinice sau consultări, ceea ce ridică semne legitime de întrebare asupra solidităţii modificărilor făcute şi asupra motivelor reale care au stat în spatele acestora. Textele de lege rezultate nu sunt clare.

Raportul GRECO ce va fi publicat azi la ora la care noi afişăm acest material pe site-ul Adevărul.ro, arată şi el că România este una dintre ţările din UE în cazul în care se aplică procedura specifică de non-conformare deoarece s-a constata că nu ar urmat la modul global recomandările transmise în cadrul celei de-a patra etape de evaluare. Iată ce spun experţili GRECO:

- România a fost una dintre ţările cu cel mai mare număr de recomandări parţial sau deloc implementate. Prima a fost Turcia (33), urmată de Bosnia-Herţegovina (23), Grecia (19), Armenia (17), Macedonia de Nord (17), Serbia (17), Cipru (14) şi România 12)

- România se numără printre ţările cu un mare procentaj de recomandări GRECO care nu au fost implementate. Portugalia este pe primul loc (73%), urmată de Turcia (70%), Serbia (59%), România (44%), Belgia (42%), Grecia (40%) şi Croaţia (39%)

- România a fost printre ţările cu cel mai mare procentaj de recomandări non-implementate privind parlamentarii. Pe primul loc se situează Polonia (83%), Serbia (80%), Croaţia (67%). România (67%), Cipru (57%) şi Turcia (57%)

- România a fost printre cele 16 ţări (Azerbadjian, Belgia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Cipru, Danemarca, Germania, Lituania, Ma;ta, Portuga, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Turcia) care nu s-au conformat pe deplin cu niciuna dintre recomandările GRECO în ce-i priveşte pe parlamentari.

- Finlanda, Norvegia şi Suedia s-au conformat pe deplin recomandărilor GRECO în ce-i priveşte pe judecători, urmează Estonia şi Polonia cu un procentaj de 80% din recomandări, apoi Slovenia (75%), România (67%) şi Letonia. 

s
d

Problema este că GRECO mai are gata încă două rapoarte: primul urmăreşte nivelul activităţilor de prevenire a eventualei corupţii la nivelul judecătoriloe, procurorilor şi parlamentarilor şi, al doilea, analiza raportului anterior pregătit ca evaluare urgentă a situaţiei din România, din 2018, privind anumite aspecye ale legii care defineşte statutul judecătorilor şi procurorilor şi asupra organizării CSM adoptate de Parlament precum şi asuprpra proiectului de amendamente la Codul Penal. Aceste două rapoarte suplimentare au fost deja adoptate, trimise la Bruxelles şi vor fi făcute publice atunci când România, respectiv Guvernul prin Ministerul Justiţiei, va autoriza publicarea lor. Vă pot spune doar că, aşa cum era de aşteptat, nu e deloc bine.

Se poate spune că şi alţii sunt în situaţii similare. Sigur că da. Problema este că, în cazul României, se conglomerează situaţii problematice care ajung să se combine, cel puţin în percepţia externă, ca o chestiune care trebuie rezolvată cu urgenţa şi la nivelul pe care-l solicită aceste rapoarte. Cred că asta ar trebui să ne preocupe şi văd că toată lumea, la Bucureşti, are alţi iepuri după care să fugă. Să nu devenim, din nou, iepuri în standul de tir al altora, din nepăsare şi neştiinţă.

P.S. Aţi auzit cumva pe vreunul dintre europarlamentari sau pe membrii delegaţiei noastre parlamentare la Consiliul Europei vorbind pe tema asta?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite