Cui se datorează succesul Star Wars?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anul acesta, „Trezirea Forţei“ s-a lipit de Naşterea Domnului. Ca orice brand care se respectă „Star Wars“ îmbină utilul cu plăcutul, sărbătoarea cu comerţul. În fapt, aşa este economia de piaţă: vrea să reducă totul la vânzare şi cumpărare. Nici Biserica nu este ocolită de ispită, o biserică din Berlin organizând o „slujbă” inspirată de Star Wars. Aşadar: ce asigură succesul planetar al Forţei?

Când toată lumea credea că trilogia „Star Wars” a ajuns la final, industria cinematografică ne-a demonstrat opusul: nu s-a terminat. Dacă ar fi să ne uităm în caietele regizorului George Lucas,  „părintele” trilogiei, ne aflăm cam la trei sferturi din drum, episodul VII al trilogiei. De la trei episoade in anii 80, s-a ajuns însă la trei serii de câte trei episoade.

Şi nimeni nu garantează că lucrurile se vor termina cu episodul IX. Aşa cum „Trezirea Forţei’ este un titlu sugestiv pentru reala trezire, cea a afacerii Star Wars, nu văd de ce s-ar termina vreodată. După mine, orice episod zis „final” nu va face decât să constituie o trambulină pentru o nouă serie, cu o nouă generaţie de actori, cu un nou public. Vorba unui personaj din film: „Acesta e doar începutul”.

Ceea ce este interesant la Star Wars este conceptul care duce toată afacerea. Practic, ceea ce ţine vie pasiunea fanilor pentru film (si sunt zeci de milioane) este îmbinarea perfectă între religie şi tehnologie. Adepţii luptei dintre religie şi ştiinţă ar face bine să înveţe măcar atât de la George Lucas: de ce să pui în opoziţie religia şi avansul tehnologic, când ele pot coexista foarte bine?! Iar din asta se pot naşte poveşti cinematografice de mare succes. Branduri.

SF-ul din film nu constă însă în inedita îmbinare între religios (mistic) şi ştiinţific (tehnologic). Ceea ce este atât ştiinţific, cât şi fantastic este faptul că succesul planetar al industriei Star Wars (care nu include doar filmul, ci şi tonele de produse branduite ca atare) demonstrează o teorie mai veche: religiosul din om nu se împiedică de tehnologie şi nici invers. Toată povestea Star Wars este o poveste a complementarităţii dintre misticul religios şi tehnologic.

Concret, povestea sună aşa: degeaba ai super-tehnologii atractive, dacă ele nu sunt puse în slujba binelui. Sună cunoscut nu?! Ori asta atrage, deopotrivă, atât pe oamenii pasionaţi de tehnologie, cât şi pe cei pasionaţi de mistic, de religios.

Ceea ce deosebeşte fundamental Star Wars de celelalte producţii de gen este includerea metafizicului şi a magiei în povestea tehnologică, militară şi politică (da, filmul vorbeşte şi despre cotloanele nevăzute ale politicului, despre amestecul corupt dintre politic şi interesul personal).

Pe lângă nemaivăzutele tehnologii spaţiale, filmul construieşte o întreagă religie sincretistă, care are ca divinitate „Forţa”. Deşi copiază masiv concepte din creştinism (publicul american din anii 80 era un public majoritar creştin) ca ispita, căderea în păcat, mântuirea sau Răscumpărarea lui Hristos (remarcati sabia laser în formă de cruce), Forţa asta nu este ca forţa lui Iisus Hristos. Deşi este capabilă de minuni, Forţa are ceva ce Hristos nu are: magia. Altfel spus, capacitatea de a produce minuni fără efort din partea subiectului.

În Evanghelie, Hristos nu face minuni fără participarea omului. Adică Dumnezeu respectă liberul arbitru al omului. În film, Forţa este controlată de om în totalitate, ca un roboţel. Adică omul nu mai respectă liberul-arbitru al lui Dumnezeu, numit impersonal „Forţa”.

Ca să înţelegem mai bine ce vreau să spun, putem compara fenomenul Star Wars cu un fenomen autohton: Arsenie Boca. Ceea ce mişcă masele spre mormântul părintelui nu este erudiţia lui teologică, capacitatea artistică sau duhovnicia lui impunătoare. Nu. Ceea ce atrage ca un magnet este nevoia de magic, de minuni care să rezolve problemele fără prea multe „forţări” din partea subiectului. Pentru aceştia, nu contează lucrarea spirituală, ci lucrarea magică. Ei vor ca Forţa să le rezolve problemele, fără implicarea propriilor forţe spirituale.

Exact ca în film. Când se ajunge la limitele fizice ale fenomenelor, se apelează la Forţă, care rezolvă tot ce e fizic nerezolvabil: mută obiectele, loveşte adversarul cu puteri neînţelese de cei obişnuiţi, comunică telepatic, predispune genetic „alegerea” cuiva etc. În acest fel, se atinge un concept universal valabil: fizica poate fi subjugată de metafizică, iar metafizica este supusă interesului personal. Omul nu mai slujeşte divinităţii, ci omul stăpâneşte Forţa divină. Divinitatea în slujba omenirii, iată visul etern al omului care se zbate între fizic şi metafizic.

Pe cale de consecinţă, probabil pentru mulţi creştini de astăzi, părintele Arsenie Boca e un fel de Cavaler Jedi, care, invocat fiind, vine şi îi apără de tot felul de probleme şi necazuri. Nu cu sabia laser, ci cu propriul mormânt. Deşi sunt două lumi aparent distincte, fenomenul Arsenie Boca şi Star Wars au un numitor comun: magicul depăşeşte firescul, la nevoie îl răstoarnă, dar întotdeauna în interes personal. Nu e de râs, deja un tânăr credincios a amestecat atât de tare tehnologicul cu spiritualul că mi-a scris pe un pomelnic numele părintelui „Arsenie Book” (am poza).

image

Eu aş fi foarte interesat care ar fi profilul religios al fanului Star Wars. E ateu? E secular? E religios? E mistic? E metafizic? E o combinaţie? Istoria contemporană ne demonstrează că religiosul nu poate fi nicidecum ignorat, ci mai bine ar fi să fie educat (vezi recentul profil al jidhadistului francez). George Lucas a înţeles cel mai bine că religia nu poate fi exclusă din viitorul supertehnologizat al umanităţii, ci integrată într-o poveste care să atragă: omul îl controlează pe Dumnezeu. Este mitul care atrage ca un magnet milioanele de fani, care visează să devină super-eroi msitici ai propriei vieţi. Din punctul acesta de vedere, filmul vinde un mit. Iar miturile, ştim bine, sunt fundamentul publicităţii.

Mă duc şi eu să-l văd. Sunt curios dacă noua echipă de producţie păstrează linia tradiţională a viziunii lui Lucas sau o adaptează noilor tendinţe. Din trailere, am înţeles prea puţin. Dar mă interesează. Omul contemporan, din ce în ce mai tehnologizat, are tendinţa să împlinească „profeţia” lui George Lucas: încercarea de a controla divinitatea. Fie că este ea Forţa sau Iisus Hristos.

„Forţa fie cu tine” nu are de-a face cu „Dumnezeu fie cu tine”. Sună mai mult a „Forţa fie în slujba ta”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite