Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare”
Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare”

Numit de Ion Iliescu să construiască în 1990 un serviciu secret de informaţii, Virgil Măgureanu a zis că SRI "nu a putut să funcţioneze decât după circa trei ani de la înfiinţarea lui", la mineriada din 1990 lucrătorii SRI fiind "depăşiţi de situaţie". Primul director al SRI rememorează apariţia serviciului construit cu securişti fără să fie fosta Securitate în cartea “De la regimul comunist la regimul Iliescu”.

"Nu ştiu de câte ori s-a întâmplat în lume sau în istorie ca un stat să rămână peste noapte fără servicii secrete", îşi aminteşte Virgil Măgureanu, fondatorul şi primul director al Serviciului Român de Informaţii.

"Decretul de înfiinţare a SRI, la sfărşitul lui martie 1990, acesta era mai mult un nume care nu avea acoperire în activitatea sa. Au trebuit să treacă ani buni până când instituţia să poată răspunde plenar atribuţiilor sale. Unităţile teritoriale pe baza cărora s-a înfiinţat erau paralizate, nu aveau un management corespunzător, iar efectivele sale abundau de oameni depăşiţi de situaţie, chiar deprofesionalizaţi. Au fost necesari aproape doi ani pentru a întineri aparatul de comandă, cu profesionişti, iar dintre cadrele de comandă provenite din MapN au putut fi reţinuţi doar doi comandanţi (de la Timiş şi Harghita)", adaugă acesta.

"SRI nu a putut funcţiona decât după circa trei ani de la înfiinţarea lui", zice Măgureanu.

Începuturile serviciului au fost grele pentru omul care le-a construit:

  • “Eram omul nepotrivit, inclusiv profesional, pentru funcţia de director al SRI. Am fost şi ridiculizat pentru asta. S-a plecat de la faptul că eu sunt un absolvent de filosofie, adică un om cu capul în nori. Filosofia nu este bună pentru cineva care are preocupări foarte concrete”
  • „Ofiţerii fostei Securităţi mă priveau cu suspiciune, aveau acea doză de rezervă care provenea, pe de-o parte, de la situaţia că erau pentru prima dată conduşi de un civil, şi pe de altă parte că noul şef era cel pe care îl urmăriseră ani de zile. Prin urmare, adversarul”
  • „În această perioadă de început, situaţia mea acolo era cât se poate de inconfortabilă şi prin urmare a trebuit să fac faţă unor situaţii în care lovitura venea din interior”


Acordul cu Ion Iliescu


Puterea provizorie constituită în România după moartea cuplului Ceauşescu, Frontul Salvării Naţionale, şi-a ales la 27 decembrie 1989, Biroul Executiv  “şi în cadrul lui s-au stabilit răspunderi nominale şi numiri în funcţii pentru toţi cei care făcuseră parte până atunci dintr-o structură provizorie”.

Singurul care n-a primit niciun fel de atribuţie, nefiind nominalizat pentru niciun fel de preocupare concretă am fost eu. Drept care, pur şi simplu, am plecat acasă”, a povestit Măgureanu. După care “domnul Iliescu m-a întrebat: unde ai dispărut? Unde ai fost? Şi el mi-a spus atunci că eu urmează să fiu consilierul domniei sale". Mai citiţi lista întâlnirilor secrete dintre Virgil Măgureanu şi Ion Iliescu.

Astfel că la începutul anului 1990 Măgureanu transmitea “diferite directive către diferite unităţi ale acestui Consiliu Militar Superior (înfiinţat pe 22 decembrie şi care avea în subordine Armata, Ministerul de Interne, Secuirtatea şi Procuratura Militară, n.r) şi de comunicat dacă într-o parte sau alta se întâmpla ceva anume şi care trebuia neapărat adus la cunoştinţa preşedintelui. Fie sub forma unor buletine zilnice, fie sub formă de notă telefonică”.

În acelaşi timp Măgureanu discuta însă cu Ion Iliescu despre înfiinţarea SRI. Serviciul Român de Informaţii a fost înfiinţat la 26 martie 1990, prin decretul 181, dar discuţiile cu Iliescu, spune Măgureanu, au început mult mai devreme,“ după înfiinţarea SIE, în cursul lunii ianuarie”.

Eu însumi circulam cu o maşină împrumutată

image

Despre problemele de logistică ale noii structuri informative, Măgureanu a zis că atunci “când totul a trecut în subordinea Armatei, le-au luat (fostei Securităţi, n.r.) toate mijloacele şi cum se întâmpla, nu le-au mai dat înapoi. Când am cerut informaţii, mi s-a răspuns mai întâi că nu sunt niciun fel de mijloace. Eu însumi circulam cu o maşină împrumutată (...) Şi s-a mai întîmplat un lucru: prin înfiinţarea noului minister de Interne, care nu mai includea Departamentul Securităţii Statului, Ministerul de Interne şi-a luat şi el inclusiv mijloacele de zbor, două elicoptere, nişte AN-uri. Unităţile operative ale fostei Securităţi fuseseră pur şi simplu blocate”.

Imediat după apariţia SRI, Măgureanu a dat dispoziţie să se lucreze “la o structură care să reproducă funcţional şi ca atribuţii structurile fostului SSI (de la 13 noiembrie 1940, denumirea serviciului secret din România,  Serviciul Secret de Informaţii  a fost schimbată în Serviciul Special de Informaţii, n.r.). De acolo s-a luat modelul”.  Şi grupul desemnat să facă acest lucru s-a stabilit la ministerul Turismului.

Pus în faţa faptului că modelul ales de el pentru înfiinţarea SRI, SSI, a fost un instrument de poliţie politică, Măgureanu a spus căniciunul dintre serviciile secrete existente atunci , în perioada interbelică, nu funcţiona pe alte principii. Am fost absolut conştient că nu vom crea în România un pension de fecioare care să nu intre în joc”.

De altfel, Măgureanu a recunoscut că SRI a filat membri din CFSN, adică din conducerea statului, precum Doina Cornea, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu. “Nu s-a întreprins altceva în afară de o supraveghere, desigur cu mânuşi de catifea. O altă acţiune împotriva lor nu s-a întreprins. Nu cred că în acţiunea de supraveghere a unui serviciu secret trebuie să existe asemenea impedimente. Faptul că cineva se află pe o poziţie atât de sus-pusă nu înseamnă că trebuie să înceteze orice urmărire asupra lui. În statele cele mai democratice, supravegherea unor persoane aflate la nivelul cel mai înalt şi a convorbirilor şi relaţiilor lor continuă".

Cel mai mult în selecţia ofiţerilor a contat experienţa

“Plecam în construirea noului serviciu secret de la efectivele fostei Securităţi”, a declarat Măgureanu, dar “nu se punea problema reactivării unităţilor Securităţii” şi a justificat acest lucru prin faptul că “fără profesionişti, care să ştie cât de cât ce e cu munca de informaţii, înseamnă să fii neserios”

Practic oamenii din fosta Securitate care “neputându-se proba în contul lor vreo crimă sau vreun abuz, au fost buni de muncă” în SRI, a spus Măgureanu.  “Tehnica aceasta a contraspionajului, care este una dintre cele mai subtile din activitatea de informaţii, nu poate fi desprinsă de azi pe mâine şi în niciun caz nu paote fi lăsată pe mâna unor oameni culeşi de pe stradă după criteriul gălăgiei prodemocratice pe care o fac”, a mai explicat fostul director SRI.

Cel mai important criteriu în alegerea ofiţerilor SRI a fost “experienţa şi competenţa profesională a respectivului cadru”. Din capul locului, cea mai mare primejdie la adresa serviciului şi cea care ne-a dat cea mai mare bătaie de cap a fost faptul că multe dintre cadrele Securităţii, nu mă reţine nimic să o spun, erau complet descalificate pentru a mai face parte dintr-un serviciu serios. A fost cel mai grav lucru cu care ne-am confruntat”, a declarat Virgil Măgureanu, care mai spune că noile departamente ale SRI au primt litere. “Aşa este şi azi. O anumită literă desemna un anumit tip de activitate. A era, după câte ştiu, Apărarea Constituţiei, B era contraspionajul, C însemna contraspionajul economic, E era protecţia…”

Se dorea ca UM 0215 să fie viitorul SRI

Primul director SRI a spus că la început “evoluam într-un cadru conflictual. Atât atunci, cât şi astăzi, cadrul acesta a rămas în mare acelaşi. Persoanele implicate atunci, fostul prim-ministru, chiar şi Gelu Voican Voiculescu şi toţi ceilalţi, priveau cu ostilitate orice fel de tentativă, alta decât cea aflată sub controlul lor, de a reînvia un serviciu de informaţii intern”.

Naşterea SRI s-a făcut pe un fond conflictual, având o concurenţă acerbă din partea diferitelor persoane implicate, care au încercat astfel să îşi instituie controlul acestei părţi de activitate”, a completat fostul director SRI.

Astfel că premierul Petre Roman şi pe viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu au creat în 1990 unitatea UM 0215, vestita “doi-şi-un-sfert”, din fosta Securitate a Municipiului Bucureşti (SMB).  “Am fost foarte mirat cum se face că dintr-un material luat de-a valma, fără niciun fel de epurare, fără niciun fel de îndepărtare a unor oameni răspunzători de nişte fapte cu efect negativ în regimul Ceauşescu, a luat fiinţă din fostul SMB, a luat fiinţă o unitate care după aceea a avut o tristă reputaţie. S-a dorit ca acest doi-şi-un-sfert să fie punctul de plecare, nucleul în jurul căruia să se construiască viitorul serviciu de informaţii interne”, a zis Măgureanu.

Şeful SIE mă persifla

image

Măgureanu a spus că primul director al Serviciului de Informaţii Interne (1990-1992), Mihai Caraman (foto dreapta), “dorea să stăpânească absolut câmpul informaţiilor şi să nu lase nimănui loc într-un domeniu în care se considera un as".

"Caraman când a intrat pe acest teren a instituit un control total asupra serviciilor externe, după părerea mea de o manieră prea egoistă şi egocentrică. Autoritatea lui venea din rapiditatea cu care fusese numit şi din sprijinul primit de la Guvern. Din această poziţie, el reclama un domeniu al  credibilităţii profesionale şi punea asta în raport cu SRI şi UM 0215. Faptul că generalul Caraman mă persifla, considerându-mă un filosof, venea din acest tip de abordare. Probabil că parţial avea dreptate. Caraman a acţionat în permanenţă ostil faţă de persoana mea, având grijă mereu să strecoare informaţii răuvoitoare lui Petre Roman despre activitatea mea şi a SRI”, a completat Măgureanu.

Despre suspiciunea că SRI a fost implicat în conflictul interetnic din martie 1990 de la Târgu-Mureş:

  •  “Acele evenimente au fost premeditate şi stă ca mărturie faptul că erau prezente televiziuni din toată lumea, pregătite anume să transmită sau să filmeze ceea ce urma să se întâmplă peste o săptămână. Au existat provocatori care au încins lucrurile. Aia a fost una dintre tentativele  făţişe de a încerca o incendiere la propriu şi la figurat a atmosferei din Ardeal pentru ceea ce urma să se întâmple: desprinderea Transilvaniei de România.”
  • Măgureanu a mai vorbit despre “un lucru de neiertat în evoluţia noastră din acei ani, că am făcut un erou din cel mai mare duşman al unităţii naţionale – Laszlo Tokes. Erou al revoluţiei de la Timişoara şi simbolul revoluţiei în care a curs sânge şi au fost jertfe de români nevinovaţi pentru acest duşman înrăit al românilor. Tokes a fost şi este unul dintre capii cei mai fervenţi ai campaniei de desprindere a Transilvaniei de România
  • Măgureanu a spus că a fost o dezinformare “din partea structurilor militare în primul rând, dar nu numai din partea lor. Situaţia evolua pe un vid informaţional total. Nimic esenţial din ce se întâmpla şi putea degenera până la conflict nu a fost adus la timp la cunoştinţa factorilor îndreptăţiţi să intervină. Eu, când am citat factorii militari, am făcut-o pentru că un general dezinforma foarte senin la Bucureşti că situaţia este sub control şi nimic îngrijorător n-ar fi putu să se întâmple”
  • Despre implicarea SRI la Mures pentru a justifica apariţia serviciului: “Eu pot să numesc asta o gogoriţă şi o neruşinare din punct de vedere al ostentaţiei cu care s-a vânturat acest lucru. (...) Eu când m-am uitat în ziar să văf cine mă acuză, i-am întâlnit pe foştii colaboratori ai Securităţii”


Despre presupusul rol al SRI în organizarea mineriadei din 13-15 iunie 1990:

  • "Au încercat să spună că SRI, ca instituţie, e vinovat pentru tot ce s-a pus la cale acolo şi că anumite fenomene nu s-ar fi întâmplat fără intervenţia SRI. Afirmaţie pe cât de iresponsabilă, pe atât de mincinoasă. Nu SRI a provocat stările de violenţă"
  • "Putem spune că anumite servicii au fost depăşite de situaţie. Nu încerc să scuz pe nimeni pentru că lucrătorii SRI erau depăşiţi de situaţie, dacă îmi permiteţi, unde mai existau şi nişte amărâţi care nici nu ştiau cum să sugă din deget vreo informaţie când erau presaţi să spună ce s-a întâmplat de fapt în Piaţa Universităţii"
  • "Ce pot să vă spun este că fondul evenimentelor întâmplate şi motivarea pentru evacuarea celor din Piaţa Universităţii n-au avut ca suport informaţiile venite de la servicii. Ceea ce s-a dorit şi s-a dovedit o eroare de fond şi o culpă nici astăzi ştearsă, marea eroare a fost decizia aboslut precară din punct de vedere politic de a implica forţe civile în ceea ce a urmat"



Virgil Măgureanu - carte de vizită: 

image
  • S-a născut la 19 martie 1941, în satul Giurtelecu Hododului din comuna Hodod (Satu Mare), cu numele Imre Asztalos
  • A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1964–1969), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti (1978)
  • După absolvirea facultăţii, a fost cadru universitar de psihosociologie la Academia de Studii Social Politice “Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti (1969-1989)
  • A semnat angajamentul cu Securitatea în 1961, la vârsta de 20 de ani, la Timişoara şi a fost apoi incadrat în DIE
  • Ca urmare a opoziţiei sale faţă de regimul Ceauşescu, este plasat în mai 1989 sub domiciliu forţat la Focşani, fiind angajat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea
  • În perioada decembrie 1989 – martie 1990 este membru al CFSN şi CPUN, participând la 26 decembrie 1989 la procesul soţilor Ceauşescu de la Târgovişte.
  • Pe 27 decembrie 1989 a devenit consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui Ion Iliescu
  • La 26 martie 1990, prin Decretul 181, a fost numit în funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, îndeplinind această funcţie până la 25 aprilie 1997, când a demisionat.
  • Din anul 1994 până în prezent a predat în calitate de profesor de sociologie politică la Facultatea de Sociologie şi Psihologie a Universităţii Bucureşti.
  • A publicat: "Puterea Politica si Sistemul Social" (Editura Politica, 1985), Studii de sociologie politică" (Editura Tehnică, 1997), "Declinul sau apoteoza puterii" (Editura Rao, 2003)
  • A fost audiat în februarie 2005 ca martor în Dosarul Revoluţiei, de către Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
  • A fost audiat în octombrie 2005 ca martor în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, de către Secţia Parchetelor Militare
  • A fost audiat ca martor în februarie 2006 de către DNA, în dosarul de corupţie al celor doi foşti ofiţeri SRI de la Prahova, Corneliu Păltânea şi Daniel Bucur, acuzaţi că în perioada 1993-2001 au sprijint sprijinind un grup infracţional au blocat informaţiile privind afacerile petroliere ilegale desfăşurate la Rafinăria Astra Română Ploieşti.
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite