De ce românilor le plac primarii corupţi

Darius Vâlcov, e regretat de alegătorii din Slatina

Am fost recent într-o scurtă vizită prin locurile natale. Am mereu sentimente confuze când mă duc la Slatina, mai bine-zis într-o comună limitrofă oraşului, o localitate tipic oltenească. Îmi place să revăd locurile dragi ale copilăriei şi adolescenţei, dar sunt convins că voi pleca din nou dezamăgit de modul în care gândesc oamenii locului.

Oltenii sunt iuţi la mânie şi trăiesc totul la intensitate maximă. O discuţie în contradictoriu între membrii familiei poate părea unui străin o ceartă straşnică, ireconciliabilă, dar acelaşi vizitator rămâne uimit când, zece minute mai târziu, oltenii încep să ciocnească paharele şi să se pupe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

În fine, aşa cum mi se-ntâmplă de obicei, discuţia cu rudele, vecinii şi alte cunoştinţe pe care le întâlnesc prin micul meu periplu oltenesc alunecă spre politică. Oamenii locului mă provoacă de fiecare dată să abordez acest subiect, iar motivul e simplu: vor să-mi dea o lecţie, să mă pună la punct pentru „intelectualismul“ meu de jurnalist bucureştean, rupt de realităţile vieţii de provincie. E modul lor de a-mi plăti poliţe pentru „lecţiile“ ţinute în decursul anilor.

Evident, mi-am luat-o din cauza lui Klaus Iohannis. Chiar dacă m-am exprimat de mai multe ori critic la adresa actualului preşedinte, prin mai multe articole scrise pe blog, vecinii mei de la ţară care nu citesc site-urile m-au taxat că am fost partizanul acestuia în campania din 2014. Ca să contracarez le-am zis sec: „Oricum e mai bun decât Ponta şi gaşca lui de corupţi“. Replica mea n-a făcut decât să stârnească o furtună din partea interlocutorilor:

„Eee, corupţi?! Iohannis ăsta cum şi-a luat atâtea case când era primar. Toţi fură, toţi mint... Şi Vâlcov a băgat mâna în bani, dar dacă mai era el primar în Slatina se mai făcea treabă. A furat, dar a făcut ceva şi pentru amărâţi. Acum s-a ales praful de tot. Dacă vine unul nou, nu-l interesează la început decât să fure. E fomist şi vrea să-şi umple sacul. Ăia vechi sunt mai buni, măcar ei şi-au făcut plinul. Au case, maşini, copiii aşezaţi... Mai fură şi ei să dea unuia, altuia pe la Bucureşti să-l ţină în funcţie“.

Am încercat să le explic  că furtul din banul public nu poate fi scuzat de ideea că primarii fac ceva şi pentru oamenii săraci, deoarece pentru munca lor sunt remuneraţi. Replica interlocutorilor mei m-a lăsat, însă, fără cuvinte:

„Lasă, că ştim noi cum e cu salariu. Trebuie să pice şi ceva pe lângă el, altfel de ce te mai duci la slujbă. Eu când lucram la fabrică, la Cărbunoase, plecam zilnic cu o plasă cu cocs, să nu dau bani pe lemne pentru iarnă. Mă descurcam. La fel şi frate-miu la Autobază, se descurca şi el cum putea. Mai făcea rost de nişte motorină ca să aibă cu ce să-şi ţină copiii la şcoală... De la primărie cu ce să pleci acasă? Cu flori? Cu asfalt? Ia şi primarul din bani, că tot îi are pe mână“.

Şi uite-aşa, realitatea oltenească m-a lovit din nou în faţă. În definitiv, ce au făcut, în concepţia interlocutorilor mei, Oprescu, Vanghelie, Onţanu, Olguţa Vasilescu etc.: le-a picat şi lor ceva pe lângă salariu. Ca la toată lumea! Pentru ei, primarul care bagă mâna în banul public nu e hoţ, e descurcăreţ. Nu ştiu cât de răspândită e concepţia, dar ceva îmi spune că pe mulţi dintre primarii penali îi vom revedea în funcţii, râzându-ne în nas, după alegerile din 5 iunie.