FOTO Mastodontul din pivniţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În aşteptarea unei săli care să-l încapă reconstituit integral, mastodontul ocupă acum trei camere din subsolul muzeului
În aşteptarea unei săli care să-l încapă reconstituit integral, mastodontul ocupă acum trei camere din subsolul muzeului

În pivniţa Muzeului Depresiunii Baraolt, judeţul Covasna, este depozitată o comoară inestimabilă: fosilele mastodontului Anancus Arvernensis. Cei mai renumiţi paleontologi de pe mapamond au recunoscut că scheletul mastodontului, prin modul de conservare şi numărul aproape complet de oase, este unic în lume.

Acum doi ani, câteva rânduri intrate pe fluxul unei agenţii de ştiri anunţau o descoperire impresionantă: un schelet aproape intact de mastodont, cu o vechime de peste 2 milioane de ani, găsit într-o mină de lignit.

Ştirea în sine nu numai că nu a făcut vâlvă, ba chiar a trecut neobservată în noianul de informaţii „ardente" ale perioadei respective. Un inginer geolog şi câţiva angajaţi de la muzeul din Baraolt au trudit ca fiecare oscior să fie scos la lumină, tratat şi aşezat în lăzi.

Paleontologul Vlad Codrea, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a pus un prim „diagnostic", iar mai târziu invitatul special, celebrul paleontolog olandez Dick Mol, supranumit Sir Mammoth, a clasat descoperirea ca fiind unică în lume.

Descoperirea

Într-o zi de mai a anului 2008, muncitorii de la mina de la Racoşul de Sus îşi vedeau liniştiţi de treburi. Dimineaţa de lucru începuse în condiţii normale, sub imperiul automatismelor obişnuite, nimic nu anunţa vânzoleala ce avea să se întâmple mai târziu. Gura flămândă a unui excavator uriaş muşca sârguincioasă din pământul reavăn. Deodată, din marna tăiată de excavator se iveşte o pată maronie de 10-15 cm diametru. Atent şi intrigat de pată, excavatoristul opreşte maşinăria.

Este anunţat deîndată inginerul geolog Toth Levente. Acesta îşi dă seama rapid că este vorba de un fragment de fildeş şi sistează lucrările în zona respectivă. Se începe cercetarea. Dintr-o cupă de marnă extrasă mai devreme se descoperă o bucată de fildeş de vreo 20 cm lungime.

Inginerul realizează că a descoperit ceva foarte important, dar nu ştia dacă sunt numai câteva fragmente, dacă restul relicvelor s-au mărunţit deja în excavaţiile anterioare sau dacă „animalul" încă este îngropat în pământ. Îşi anunţă colegii de la muzeul din Baraolt. Împreună încep o migăloasă scoatere la lumină, poate, a celei mai mari descoperiri a vieţii lor: un mastodont vechi de 2,5 milioane de ani.

Uriaşul din muzeu

Azi, privit din afară, Muzeul Depresiunii Baraolt pare o clădire ca oricare alta situată pe strada Kossuth Lajos. Numai că, acolo, la numărul 158, unde este muzeul, se află una dintre cele mai mari descoperiri recente ale lumii. Până la aducerea mastodontului aici, muzeul se mândrea cu material etnografic, cu fragmente ce înfăţişau istoria bazinului Baraolt, cu ceva exponate din perioada Evului Mediu şi o piatră de moară veche de 3-4.000 de ani.

Însă de când scheletul „animalului"- cum îl alintă cei de aici - a fost depozitat în beciul muzeului, numărul de vizitatori a început să fie considerabil. Pe lângă paleontologi de renume, oameni simpli au venit din toate colţurile ţării să vadă minunea. Neasamblate încă, fildeşii, craniul şi oasele mastodontului sunt împărţite în trei camere de subsol, încălzite la o temperatură de 15-20 de grade.

Deocamdată o imagine clară a cum ar trebui să arate scheletul asamblat nu se poate întrevedea, fiindcă celor de aici le lipseşte o clădire, o încăpere, pe măsura mastodontului. Această clădire, măcar în speranţele directorului muzeului, Demeter Laszlo, este preconizat a fi construită şi funcţională în următorii 3-5 ani.

Fildeşii din marnă

Inginerul geolog Toth Levente este contrariat că nimeni nu se interesează prea mult de uluitoarea descoperire. În afară de prietenii geologi şi specialiştii paleontologi, cu care colaborează telefonic ori prin internet, nimeni nu s-a mai interesat de schelet. Îşi aminteşte perfect toate amănuntele descoperirii: „A fost găsit în 2008, în urma decopertării stratului de cărbune de la mina din Racoşul de Sus. Se lucra într-un perete de 10 metri înălţime în marne argiloase.

Excavatoristul a văzut o pată maronie în peretele de marnă. Iniţial s-a gândit că era un trunchi de copac, fiindcă aici s-au mai găsit trunchiuri vechi de peste 10.000 de ani. Dar cum ştiau care este regula, au oprit munca şi au semnalat şefului de lucrări. M-au anunţat, am venit şi am constatat că era vorba despre o bucată de fildeş. Am început să scormonesc cu un ciocan geologic, am mai găsit jos o bucată ruptă de excavator şi am ştiut că este un fildeş mai mare. La 10 minute după ce ne-am apucat să lucrăm am văzut şi celălalt fildeş. Era clar că în marnă, mai adânc, este şi capul. Excavatorul putea să ia tot animalul fără să observăm, şansa noastră a fost să rupă doar capătul fildeşului."

Mastodont scos cu briceagul

Toth Levente analizează craniul „animalului". „Aici lipseşte o porţiune. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ea, că n-am găsit-o. După ce am decopertat în susul craniului încă cinci metri, am văzut primele fragmente, ne-am oprit şi am început să lucrăm cu târnăcopul, cu briceagul şi cu ace. Am scormonit 4-5 metri cubi de marnă împreună cu cei de la muzeu. L-am chemat şi pe paleontologul Vlad Codrea, de la Universitatea Babeş-Bolyai, şi ne-am dat seama că apăreau fragmente de oase pe o suprafaţă de 5-6 metri.

După o lună de lucru am realizat că avem în faţă un întreg animal fosilizat. A început o treabă migăloasă de luni de zile. Vlad Codrea a constatat că este ceva ieşit din comun, mai ales prin integritatea scheletului. Ulterior au venit echipe din Grecia, Olanda şi renumitul Dick Mol, care este supranumit Sir Mammoth, cel care a condus lucrările şi a scos majoritatea scheletelor din Siberia", spune cu mândrie Toth.

După ce am văzut primele fragmente, ne-am oprit şi am început să lucrăm cu târnăcopul, cu briceagul şi cu ace.
Toth Levente
inginer geolog, descoperitorul scheletului

Toth Levente

Casă pentru „animal"

Demeter Laszlo (35 de ani, foto) este aproape sigur că va obţine fonduri pentru a ridica o nouă clădire, unde să expună în întregime scheletul. Atunci perconizează că oraşul şi reginea Baraolt vor avea un aflux uriaş de turişti. „Este important ca mastodontul să rămână aici.

Demeter Laszlo

Cu sprijinul Consiliului Judeţean şi prin atragerea de fonduri europene vom încerca să construim aici, în grădină, o clădire în care să putem pune animalul în picioare. Real, peste trei-cinci ani considerăm că scheletul va putea fi văzut în toată dimensiunea sa. Până atunci, niciun muzeu din Capitală sau de aiurea nu poate să ni-l ia pentru că este inventariat aici, este în patrimoniul nostru", spune Laszlo.

Animalul de la Baraolt, strămoşul mamuţilor

Dick Mol, un fanatic al mastodonţilor şi mamuţilor

Dick Mol, un fanatic al mastodonţilor şi mamuţilor Foto: Reuters

Toth Levente prezintă importanţa descoperirii în sine prin prisma specialiştilor: „A fost pentru mine o mare onoare să-l cunosc personal pe domnul Dick Mol. A stat la noi patru zile şi ne-a confirmat că acest tip de schelet, acest preelefant, este unic prin faptul că este aproape întreg. Nicăieri nu mai există un alt schelet atât de complet. Sunt aici nişte oase ale capului şi unele care mişcă limba care nu se găsesc nicăieri în lume. Aceşti mastodonţi care au trăit cu peste două milioane de ani în urmă nu sunt mamuţi.

Mamuţii vin mai târziu, începând cu pleistocenul, când apare glaciaţiunea. În zona noastră, când au trăit aceşti uriaşi ierbivori, vremea era mai caldă, iar în bazinul Baraoltului de azi era un lac imens şi liniştit. Cu venirea glaciaţiunii, acum aproape 1.800.000 de ani, cu schimbarea rapidă a climei, deja dispăruseră aceşti mastodonţi şi apăruseră mamuţii. Mastodonţii sunt perdecesorii mamuţilor. Nu ştim sigur dacă se trag din aceştia, dar probabil nu din acest Anancus. Acesta al nostru a fost un mastodont, un preelefant, de statură cam cât a elefanţilor din Asia, nu din Africa.

După părerea lui Dick Mol, cel descoperit la Racoş a avut o statură de 2,45 metri înălţimea umărului plus capul, o lungime de 4,5 metri, iar fildeşii erau drepţi. Domnia Sa a rămas uimit când a văzut că animalul nostru avea 250 de oase numai ale picioarelor. A căutat degetele picioarelor în cele 5-6 cutii, în care erau depozitate, şi a găsit fiecare oscior. Le-a pus pe toate roată şi, surprins, ne-a anunţat că a compus degetul mijlociu de la piciorul din spate. Apoi a rostit răspicat: este unic în lume."

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite