Izolarea de Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ştiţi care ar putea să fie cel mai negru scenariu pentru România europeană în următorii ani? Printr-un blestem teribil, relaţia noastră cu Europa să fie într-adevăr cea care pare să se asambleze conştiincios, oră de oră, prin prestaţia la limita credibilului a unora dintre liderii noştri politici care, cum vedeţi, privesc deja cu ură nedisimulată la partenerii noştri europeni.

Perspectiva care se desenează acum, de un absurd total, unicat în istoria jocurilor europene, este ca toate marile familii politice, cele tradiţionale plus euroscepticii, să declare partidele coaliţiei politice aflate la guvernare ca nefrecventabile, ceea ce, deja, nici măcar nu se mai sfiesc s-o facă, deschis şi ca semnal imposibil de ignorat de toţi partenerii internaţionali. Afectând astfel, grav, prestigiul şi credibilitatea ţării noastre.

Şi nu cred că sunt foarte departe de a formula o predicţie corectă despre cum va arăta reprezentare noastră în Europa deoarece îmi pare limpede că, aşa cum stau acum lucrurile, împărţită între grupări care se detestă, echipa de europarlamentari români va continua să producă deliciul asistenţelor de la Bruxelles. Un grup din nou pitoresc, înjurându-se copios, ducându-se cu păra oricând şi la oricine, picurând otrava de acasă la urechea oricui în speranţa că astfel va reuşi să mai lovească în duşmanii de clasă de la Bucureşti.

Ascultaţi ce se spune acum oriunde în România politică, ascultaţi cu atenţie căci s-a depăşit deja nivelul discursului de ură şi intoleranţă şi ne apropiem primejdios de stadiul violenţelor stradale. Şi să nu credeţi că asta se va potoli în seara zilei de 26 mai când preopinenţii vor afla oficial câţi sunt pe listele oficiale de luat pensia de la Bruxelles pentru oneste servicii aduse partidului şi Conducătorului. 

Nu, nu se va potoli nimic, iar ceea ce a fost până acum realitate antinomică între europarlamentarii români repartizaţi pe convingeri de partid, cu siguranţă că va continua şi în această legislatură. Dar, de data asta, semnalele pe care le primesc sunt că onorabilele partide de acasă le vor cere să sară la gât şi să facă să curgă sânge, ăsta fiind, în principal, preţul înscrierii lor pe liste. Înjurăturilor copioase de azi se vor transforma, normal, în duşmăniile de mâine şi vor alimenta valul proaspăt de delaţiuni cu care noua echipă românească va trebui să vină pentru a vorbi de ce e acasă, acolo în ţara aceea excentrică unde totul pare să o ia razna în orice moment.

Sigur că veţi spune că nu e nimic nou şi că înjurăturile între români sunt ca un trademark al spaţiului carpato-danubiano-pontic aşa că nu ar trebui să dramatizăm peste măsură.

Aşa e, dar trebuie să vă spun că aud că pe proaspeţii şi feciorelnicii noştri europarlamentari (mă rog, din perspectiva că începe o nouă legislatură, nu vă gândiţi la prostii), îi poate aştepta o foarte mare încercare din care iarăşi România va ieşi şifonată.

Urmează să înceapă să intre în aplicare noul sistem de monitorizare şi sancţionare ale politicilor prin care un stat membru încalcă valorile statului de drept, demers complex care completează dorinţa generală de a avea un MCV nediscriminatoriu. Polonia şi Ungaria sunt deja în diverse etape ale aplicării art. 7, aşa că intră în funcţie logica noului proces aplicat în practică de noile structuri comunitare care vor dori să-şi arate eficienţa şi devotamentul faţă de interesele electoratului.

Iar România, de cel puţin un an de zile, este poziţionată ca exemplu perfect pentru a fi prima ţară împotriva căreia s-ar putea lansa diferitele etape în ordine crescătoare ale acestui mecanism foarte mobil, rapid de aplicat şi relativ greu de contestat. Strict tehnic, România a primit deja toate avertismentele necesare (analizele Comisiei Europene, rezoluţia Parlamentului European), Guvernul nostru a reacţionat nervos şi a încercat să le facă uitate, în speranţa că, uite, vin alegerile, apoi totul se schimbă şi nimeni nu va mai fi atent că echipa guvernamentală a continuat să ignore observaţiile făcute de Comisie, Parlament, apoi de cei de la GRECO şi Comisia de la Veneţia.

Raţionament greşit.

Totalmente greşit deoarece viitoarele structuri europene vor fi în căutare de legitimare politică cât mai rapidă şi, dat fiind va exista o ridicare a extremei drepte naţionaliste, reacţia majorităţii va fi cu atât mai puternică în a susţine politici foarte vizibile de apărare a setului de valori europene şi, în orice caz, a principalului segment, cheltuirea cu deplină responsabilitate a banilor europeni pentru cine merită şi când merită.

Caz în care, din nou, România este oferită drept victimă pentru viitorul sacrificiu ritual deoarece acesta se va decide şi va fi oficiat de reprezentanţii marilor familii politice. Caz în care, mare atenţie la această situaţie cu totul nefericită în care ne aflăm: Guvernul României, caz fără precedent, nu beneficiază de niciun fel de sprijin la nivelul celor trei mari familii politice europene (PPE, socialişti şi ALDE), echipele domnilor Dragnea şi Tăriceanu fiind rejectate oficial de partenerii lor europeni. Speranţa PSD şi ALDE era că măcar grupul euroscepticilor îi vor susţine, aşa cum au făcut-o în dezbaterile din Parlamentul European.

Prezumţie falsă deoarece, din lipsă completă de contacte şi informaţii reale despre negocierile la nivel înalt, ai noştri au ignorat complet faptul că euroscepticii aşteptau momentul acestei campanii pentru a demara propriul lor atac devastator la România şi primejdia imensă pe care ar reprezenta-o pentru ţările civilizate din Europa. Ascultaţi ce zice doamna Marine Le Pen, ideologul de facto al suveraniştilor şi naţionaliştilor europeni, creatoarea marii platforme politice pe care se va forma viitorul grup politic din Parlamentul European.

Dna Le Pen pleacă de la cifra pomenită în presa pakistaneză privind un contract deja negociat între ţara noastră şi Pakistan privind aducerea la noi a 500.000 de cetăţeni pakistanezi. Cifră reală sau falsă, fake news complet sau parţial, ce mai contează din moment ce serviciile de comunicare oficiale de la noi au acţionat cu obişnuita lor incompetenţă şi, ca atare, ştirea respectivă ţine acum loc de realitate.

Absolut de ajuns ca doamna Le Pen să declare pentru AFP: 

„România intenţionează să aducă pe teritoriul său 500.000 de muncitori pakistanezi. De ce? Pentru că şi-a exportat lucrătorii şi acum este criză de forţă de muncă. Ne ducem în cap! Cum putem permite astfel de aberaţii?“

Doar atât? Nicidecum, căci aveţi aici doar începutul a ceea ce va fi una dintre marile iniţiative susţinute de alianţa naţionalistă, cea de plafonare a migraţiei interne din UE, România fiind evident exemplul de care se poate folosi oricine, spusele doamnei Le Pen convenind de minune nu numai alor săi, ci şi multora dintre reprezentanţii altor grupuri politice din PE, favorabili unor viitoare restricţii majore împotriva ţărilor acuzate că-şi exportă mizeria pe pieţele muncii din UE.    

Atunci ar trebui, ca speranţă de ultim moment, să se poată realiza un front comun al europarlamentarilor români care să iasă la luptă într-un demers coordonat, pe fronturile oficiale şi cele discrete, pentru a găsi o soluţe negociată în favoarea măcar a românilor care muncesc şi trăiesc în străinătate. Pentru asta ar trebui ca mecanismul lor reactiv să fie activat prin ordin de la la Partid şi confirmare personală din partea Liderului Suprem. Ar face cineva asta? După ce aud acum în campania electorală în România, opţiunea asta ar trebui exclusă şi pusă, din start, la categoria „banc patriotic pentru votanţii proşti“. Mai ales că, de când au intrat ai noştri în Parlamentul European, echipa de europarlamentari români nu s-a putut reuni niciodată în format complet pentru a discuta o iniţiativă comună, oricât de grave au fost momentele care necesitau respectarea principiului interesului naţional.

Drept care, doamnelor şi domnilor, ne rămâne, din nou, vajnica înjurătură de mamă combinată de data asta cu chestiunea europeană. Rezultanta va fi o formulare interesantă şi educativă, să le băgăm minţile în cap duşmănoşilor ăia de europeni care ne invidiază pentru calitatea şcolilor şi spitalelor de la noi şi pentru poza romantică a closetului din fundul curţii tapisat cu poze din revista Cinema. Să se vadă că nu sunem nici atât de proşti cum ne cred 'mnealor şi nici lipsiţi de şira electorală a spinării. 

Dimpotrivă.

Balcanici şi peninsulari, n-avem nevoie de farafastâcurile lor de papistaşi şi, la nevoie, n-avem nevoie chiar de nimic deoarece ştim bine că se poate şi aşa.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite