JURNAL DE CĂLĂTORIE: Diaspora nu a murit, doar un pic s-a hodinit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
mesaj diaspora nire basarabia romania FOTO Actiunea 2012

Mi-am petrecut ultimele cinci zile în sânul românilor din Diaspora. Îi ştiţi, românii atât de des invocaţi la fiecare scrutin electoral, dar cvasi-absenţi din orice strategie a statului român. Cum trăiesc românii din străinătate, ce părere au despre ceea ce se întâmplă în Ţară şi dacă vor mai reveni, aflaţi în jurnalul meu de călătorie, scris pentru Adevărul.

Am fost de multe ori în străinătate şi am auzit cât de dezbinaţi sunt românii şi de faptul că se împrietenesc mai degrabă cu alte naţii decât între ei. De data aceasta, am petrecut cinci zile în rândul celor mai implicaţi români din diasporă: sectorul asociativ. Prilejul l-a constituit lansarea cărţii „BLOCAŢI ÎN LABIRINT”, prima apariţie editorială ce-mi poartă semnătura.

Ia şi mândria

De multe ori, imaginea românilor din Suedia a fost asociată de mass-media dornică de senzaţional cu cerşetorii. Aşa că ultimul lucru pe care te aştepţi să îl găseşti duminica în Goteborg este o biserică românească în care Hora Unirii este interpretată la clarinet, iar enoriaşii îmbrăcaţi în ii ştiu versurile. Dar iată că, în parohia părintelui Enache Culai, venirea unei delegaţii de unionişti, din Ţară, a fost primită astfel:

De altfel, IA, ca simbol naţional, a renăscut în ultimii ani şi prin evenimentele realizate la Paris, Roma sau în alte centre din Diaspora. La Roma i-am reîntâlnit cu plăcere pe membrii grupului NOI SUNTEM ROMÂNI, care organizează an de an ziua iei. Am avut plăcerea să fiu alături de ei în 2016 şi am văzut sute de oameni, de toate vârstele, uniţi de dorul de casă şi dornici să îşi redescopere originile, acolo, lângă Columna lui Traian şi Arcul lui Constantin.

Cerşetori români nu am găsit la Goteborg şi nici la Stockholm, în schimb am avut plăcerea de a sta de vorbă cu Emanuel şi cu Andreea, doi tineri din judeţul Hunedoara, care acum îşi văd de viaţă în peninsula scandinavă. Andreea este apreciată în cadrul unei companii multinaţionale iar Emanuel, care are doi copii, a luat curajoasa decizie de a-şi continua studiile universitare la vârsta de 29 de ani. Aici, statul te încurajează să o faci, nu îţi pune piedici... Ce le lipsea acestor tineri era contactul cu casa, limba şi trăirea din ţară: Andreea s-a bucurat aşa de mult de vederea noastră încât a trebuit să mai zăbovim o oră, întârziind la o acţiune planificată la 400 de kilometri distanţă: Gabriel Ursescu, coordonatorul Intresseföreningen för Rumäner i Sverige, strângea corturile rămase de la un festival de lângă Norrköping, pentru a fi trimise asociaţiilor civice din ţară. Pe parcursul celor cinci zile petrecute în Europa, am observat că solidaritatea diasporei  cu cei rămaşi în ţară este o constantă.

Între corupţie şi dorinţa de a fi auziţi

De multe ori, în ultimii 25 de ani, românii din Diaspora s-au confruntat cu aceleaşi disfuncţionalităţi ca şi noi, în ţară. De ceea ce au fugit din România (funcţionarii corupţi sau prost-pregătiţi, angajaţi pe pile etc.), au dat în continuare, relaţionând cu ambasadele şi consulatele din afară. Gigi Petcu, reprezentantul Asociaţiei UNIREA din Goteborg, a făcut mai multe sesizări la DNA privind activitatarea ambasadei din Suedia. La 6 ore distanţă de capitală, Stockholm, românii din zona Goteborg sunt obligaţi să piardă timp şi bani pentru a-şi menţine o relaţie în act cu Ţara-Mamă: doleanţa Asociaţiei UNIREA de a avea un consulat în zonă a fost mereu subiect numai în campaniile electorale.
 

Şi Valentin Cocoş, în Barcelona, ne-a povestit despre aceleaşi probleme cu corupţia, fosta doamnă consul, numită politic, încurajând muncitorii din construcţii din zonă să ia credite pentru un ansamblu imobiliar care nu s-a mai finalizat niciodată.

image

Totuşi, românii din Diaspora au fost mereu alături de protestele şi cauzele civice din Ţară, iar la alegeri au încercat să se facă remarcaţi. Prin mijloacele pe care le au la îndemână, ei sunt activi şi caută să rămână în contact cu realităţile din România.

Drepturi politice în ţările de adopţie

La Barcelona dar şi la Bruxelles, românii spun că sunt puţini faţă de alte zone. Însă, în ambele oraşe, cifrele îi plasează printre cei mai numeroşi minoritari, la concurenţă cu marocanii. Asta, în mod normal, ar putea reprezenta putere de decizie în comunităţile locale unde trăiesc, prin dreptul de vot pe care îl au: de a alege primari sau consilieri locali şi a trimite reprezentanţi în Parlamentul European.

Numai în Italia am văzut că tema frământă comunitatea locală. După mai multe tentative, unele ciudate chiar (Partidul Românilor din Italia era condus de un avocat italian), ultima provocare majoră pentru românii din Cizmă este de a participa la alegerile administrative. Ultimele, cele din iunie, au avut rezultate dezamăgitoare, doar 6% din românii din Italia perfectându-şi actele pentru a fi trecuţi în listele de vot. Cauzele sunt multiple, nimeni nu-şi doreşte români la secţiile de votare, nici chiar românii înşişi. Cert este că, atât forţele politice din Italia, cât şi cele din România, sesizează potenţialul şi au încercat să împiedice eventuale coagulări ale grupurilor de români, în care ei să nu fie în control.

Întocmai ca românii ardeleni odinioară, şi românii din Diaspora trebuie să îşi câştige drepturile politice şi să impună interesul minorităţii de care aparţin pe agenda ţărilor de adopţie.

Românii din Roma: cei mai numeroşi şi mai uniţi din acest periplul prin Europa

image

Alianţa Românilor, gazdele lansării de carte de la Roma, se numără printre cei care încearcă să adune comunitatea şi în jurul unor activităţi culturale, dar şi spre o acţiune politică, nu numai către obişnuitele concerte şi adunări cu mici şi bere. Lansarea de carte a avut drept parteneri şi multe alte asociaţii: „Dacia”, Social Culturală România Unită, Socio Culturale Italo-Romena „Lotus”, „Părinţilor Români din Italia”, Socio-Culturale „Il mondo blu”, Responsabilità Sociale Onlus, Italo-Romena „Ulpia Traiana Romana”, ”Human4Human”. Toţi aceşti oameni îşi dedică timpul pentru promovarea valorilor naţionale şi o viaţă mai bună.

 Încurajator este că românii au la Roma şi propriul post de televiziune: Dacia TV, care se recepţionează prin cablu în regiunile Lazio, Abruzzo şi Toscana. Postul de televiziune aparţine Asociaţiei Românilor din Itaia, condusă de Eugen Terteleac, care conduce şi Camera de Comerţ şi Industrie a României în Italia.

O emisiune realizată la postul Dacia TV:

Dacă vorbim despre comerţ, trebuie să spun că, pe lângă inedita librărie PUNCTUL ROMÂNESC, din Barcelona, unde ne-a fost gazdă doamna Ani Dumitru, întreaga stradă Carrer de Provença era plină de mici afaceri româneşti: de la Crama Dracula (proprietar Valentin Radu, unde am filmat o ediţie a emisiunii Sfatul Ţării pentru 10TV/Unirea TV la Chişinău) la restaurantul Transilvania, măcelării, Atlassib şi alte magazine. În Bruxelles am lansat cartea în afacerea lui Ciprian Adrian Duculescu: 133 Chez Adrien este un pub primitor deopotrivă pentru belgieni şi pentru români. 

Românii prind uşor-uşor cheag în ţările adoptive şi îşi dezvoltă afaceri, mai mari sau mai mici.

image

La Bruxelles punctăm destul de bine şi pe partea sportivă: echipa FC România Bruxelles, antrenată de Dan Fodor, un om numai suflet, este un colectiv respectat în fotbalul amator belgian şi vizează accederea în ligile destinate profesioniştilor.

Din păcate, tot amatori suntem la capitolul de lobby politic. În grupurile formate în jurul instituţiilor europene, nu există lobby serios pe diferite probleme naţionale. Europarlamentarii români, deşi au au funcţii importante în grupurile politice de care aparţin (de exemplu Victor Boştinaru este vicepreşedintele grupului S&D, Norica Nicolai este vicepreşedinte ALDE european, iar Siegfried Mureşan este purtătorul de cuvânt al Popularilor Europeni), nu există iniţative comune semnificative, fiind puse în primul rând interesul grupurilor europene din care fac parte şi al partidelor din ţară.

Pe lângă europarlamentari, în instituţiile europene lucrează mulţi români: de la agenţii de pază din clădirea Parlamentului European până la asistenţi sau stagiari, specialişti din Comisia Europeană, oameni buni la domeniile în care activează şi departe de imaginea formată în Ţară, de vorbitori de bruxelleză (birocraţi europeni). 

O emisiune de la Parlamentul European, pentru televiziunea 10TV de la Chişinău, avându-i invitaţi pe doamna europarlamentar Norica Nicolai şi pe Cornel Loghin, reprezentantul comunităţii RomBel poate fi urmărit aici, începând cu a treia oră de emisie:

Şansa României noastre vine şi din Diaspora

„Basarabia e pământ românesc. E pământul lui Ştefan cel Mare. Îmi pare rău, eu sunt mai savant ca Ştefan cel Mare. Dar, pe lângă el, eu sunt un măturător. Şi n-am eu dreptul să renunţ la pământul ăsta. Dacă-mi scoateţi ochii, se găseşte vreun român să mă ducă la mâncare, la culcare şi să-mi dea sa mănânc. Şi nici atunci nu recunosc că Basarabia e rusească.” - Petre Tuţea

În cinci zile de cutreierat bătrânul continent, sunt mulţi cei care ne-au găzduit şi omenit, chiar dacă nu ne-a scos nimeni ochii. De la Sami Miclău, în Charleroi, la Bianca Ficuţ, Maria Boza, familia Grosu-Vremeş şi ceilalţi menţionaţi în articol, am fost întâmpinaţi de suflete româneşti deschise, care au dragoste şi dor de Ţară.

Sunt convins că, împreună cu aceşti oameni minunaţi, România viitorului va arăta mult mai bine şi va avea în sânul ei şi Basarabia.

* Nu am pomenit în mod special de cei pe care i-am întâlnit, originari din R.Moldova, pentru că se înscriu foarte bine în descrierile generale făcute: cu aceleaşi probleme, la fel de inimoşi, poate doar cu inima mai grea. Cei dintre fraţii moldoveni din Diaspora care nu se simt parte a naţiunii noastre, trebuie abordaţi cu aceiaşi dragoste frăţească şi se vor lămuri de la sine. Totuşi, un lucru trebuie înţeles: e un efort comun, al întregii naţiuni, de la Nistru pân' la Tisa, după cum a spus poetul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite