Noble Jump 2017, premieră pentru NATO şi pentru România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
r

Exerciţiul „Noble Jump 2017“, cel a cărui ultimă fază se desfăşoară acum pe poligonul de la Cincu, este o premieră atât pentru NATO, cât şi pentru ţara noastră, deoarece, într-adevăr, este pentru prima dată când forţele NATO au fost desfăşurate în dispozitiv atât de adânc într-o ţară din estul Europei. Pentru a înţelege importanţa evenimentului, dar şi pentru a desluşi semnificaţiile sale profunde, să descriem contextul.

Este unul în care, la est de noi şi de întregul flanc estic al Alianţei, se aliniază elemente de incertitudine sau de criză deschisă, cum este cazul în Ucraina, sau se anunţă viitoare mişcări masive de trupe ruseşti în zonă. Pe acest flanc estic, NATO, conform promisiunii făcute la Summiturile din Ţara Galilor şi de la Varşovia, repetate cu puţin timp în urmă la Bruxelles, a iniţiat o serie de „măsuri de asigurare“ destinate să întărească masiv apărarea în zonă , să confere un sentiment de siguranţă populaţiei şi că constituie în acelaşi timp un element de disuasiune în faţa unei agresiuni potenţiale. „Este rezultatul direct al acţiunilor agresive ale Rusiei la adresa ţărilor din estul NATO, toţi cei 28 de ţări aliate contribuind la măsurile de răspuns pe bază de rotaţie, măsurile respective putând fi întărite sau reduse în funcţie de situaţie...măsurile de asigurare fiind o serie de activităţi trerestre, maritime sau aeriene pe sau în jurul teritoriului NATO“ se spune în dosarul informativ pe care l-am primit de la organizatorii evenimentului (cu mulţumiri speciale pentru lt-col.Thorsten Smoll din armata germană).

Exerciţiul de la Cincu este parte a acestui complex de acţiuni în care sunt implicate elemente componente ale NRF (NATO Response Force) , creată în 2002 „pentru a răspunde în cel mai scurt timp posibil la toate tipurile imaginabile de provocări de securitate, de la managementul situaţiilor de criză până la apărarea colectivă“. După Summitul din Ţara Galilor, aliaţii au decis să creeze, în cadrul NRF, o „forţă vârf de lance“ cunoscută sub denumirea de Very High Readiness Joint Task Force (VJTF). Mai mult ,chiar această forţă a fost îmbunătăţită şi întărită, formula sa actuală fiind cunoscută drept Enhanced VJTF (eNRF) în arhitectura căreia, ca element central, se află o brigadă multinaţională terestră de aproximativ 5000 de militari.

Iar acest exerciţiu de acum „testată capacitatea eNRF dar şi a brigăzii multinaţionale terestre de a intra în alertă şi a se desfăşura rapid pe cale aeriană, terestră şi navală pentru a ajunge în zona bazei de antrenament de la Cincu”. Test foarte important pentru capacitatea de planificare şi de demonstrare a capacităţii reale, în teren, de a amplasa în obiectiv unităţi venite din multe ţări ale Alianţei, unele aflate la mare distanţă de zona noastră, „de a fi pregătite să răspundă la crize sau la apariţia unor ameninţări emergente la frontierele NATO sau dincolo de acestea”. Unităţi care, după declanşarea alertei, au trebuit să ajungă în România foarte repede, primele dintre ele în maximum 48 de ore, pentru a veni în sprinjinul unităţilor deja existente la noi ca elemente ale forţelor avansate NATO şi care acţionează conform unor „contingency plans“ stabilite cu mult timp înainte prin colaborare între ai noştri şi planificatorii Alianţei. Pentru a înţelege mai bine acest efort de tip multinaţional, iată schema fazei de desfăşurare a forţelor ajunse la Cincu:

d

România are divizia multinaţională sud-est (cuprinzând elemente din 11 ţări aliate: Albania, Bulgaria, Canada, Franţa, Germania, Grecia, Polonia, România, Spania, Marea Britanie şi SUA), iar la acest exerciţiu participă unităţi din componenţa brigăzii mulţinaţionale sud-est, adică o companie de infanterie din Batalionul 26 de Infanterie, o companie de infanterie din Batalionul 20 Infanterie şi şi 2 baterii de mortiere din Batalionul 32 artilerie de câmp dar şi o companie din Batalionul 26 de poliţie militară.

Albania a venit cu o companie de infanterie uşoară din Batalionul 2 de infanterie, sprijin pentru unităţile de luptă, la structura sa de bază fiind adăugate elemente suplimentare de sprijin cum ar fi lunetişti, mortiuere şi aruncătoare de rachete.

Spania trimite Batalionul VIII Bandera „Colon“ de infanterie uşoară, cu antrenament special în operaţiuni urbane şi în subteran.

Danemarca a trimis la exercţiu unitatea 11th Parachute Raiding Squadron care face parte din cel de-al 11-lea grup maritim de luptă, cu un total de 160 de soldaţi şi ofiţeri. Este vorba despre un escadron cu specializare în operaţiuni maritime, de aviaţie cu sprijin de elicoptere şi în mediu urban, fiind antrenaţi să acţioneze şi în medii extreme (Arctica).

Norvegia a trimis o baterie tip STA (Surveillance and Target Acquisition), fiind vorba atât despre trupe antrenate să acţioneze ca observatori pentru tragerile de artilerie, fie pentru a acţiona un radar de localizare a capacităţilor de tragere inamice, operând o analiză a traiectoriilor proiectilelor.

Polonia a trimis un batalion de infanterie mecanizată (Batalionul 10 Dragoni) care este parte componentă a brigăzii de cavalerie blindată. Este vorba despre două companii de infanterie mecanizată echipate cu vehicule blindate de infanterie BWP-1, a treia companie existentă folosind transportoare blindate de infanterie cu 6 roţi tip Wolverine. Se adaugă unităţi proprii de recunoaştere, un grup de sprijin masiv de artilerie, echipă de genişti, una de deminaj şi specialişti în comunicaţii.

Marea Britanie este prezentă cu Batalionul 1 Grenadieri, unitate de infanterie uşoară compusă dintre trei companii de puşcaşi şi una de sprijin care constă într-un pluton anti-tanc, unul de mortiere, unul de recunoaştere şi unul de lunetişti. Mai avem şi Batalionul 1 din Princess of Wales Royal Regiment, infanterie blindată, cea mai mare componentă a Forţei de Reacţie, antrenată să îndeplinească un spectru larg de misiuni de intervenţie rapidă dar şi să constituie prima bază pentru operaţiunile următoare, dispunând de vehiculele blindate tip Warrior pentru infanterie dotate cu tun de 30 mm Rarden şi mitraliere de 7,62 mm, transportând o unitate de 7 militari.

SUA contribuie cu sprijin aerian oferit de elemente ale Brigâzii a 12-a de aviaţie de luptă care are în dotare o flotă de AH-64 Appaches, UH-60 Black Hawk şi CH-47 Chinooks care asigură asistenţă în operaţiuni terestre.

E vorba despre o primă asamblare de forţe NATO, în această structurare de operaţiune rapidă de răspuns la apariţie de ameninţări şi care a fost o probă pentru modul în care funcţionează sistemele în regim de interoperabilitate. Aparent o chestiune de la sine înţeleasă dar, de fapt, unul dintre cele mai complicate aspecte atunci când este vorba despre o asemenea provocare logistică, necesitând trecerea frontierelor mai multor ţări cu sute şi sute de tone de echipamente dintre care şi muniţii.

Este un prim exerciţiu dintr-o serie care va continua şi se va diversifica în mod considerabil, mai ales că situaţia geostrategică a României începe să devină din ce în ce mai importantă pe măsură ce cresc, aproape exponenţial, factorii de criză din zona Mării Negre şi nu dă semne de rezolvare, nici pe departe, criza din Ucraina provocată de regiunile separatiste sprijinite de Rusia care, în paralel, deplasează tehnică de luptă ofensivă de ultimă generaţie în Crimeea.

Este acest exerciţiu un semnal pe care NATO îl dă, în clar, asupra nevoii de a întări urgent şi zona de sud, după ce nordul, adică Statele Baltice şi Polonia, beneficiază deja de o formulă defensivă care presupune patru grupuri de luptă acum extrem de bine dotate şi cu înaltă capacitate autonomă de luptă? Foarte posibil, din câte am auzit şi la Bruxelles, dar şi aici, la Cincu, să vedem în viitorul apropiat ceva dezvoltări foarte interesante şi chiar spectaculoase.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite